Unde gasim platica * Pescuitul la platica

 

Unde gasim platica

*Pescuitul la platica

*Foto:Creative Commons

Ca raspandire, platica ocupa bazine hidrografice importante in Europa. Poate fi gasita la nord de Alpi și Pirinei, peninsula Balcanica, Marea Caspica, Marea Neagra și Lacul Aral. In general prefera apele cu un curs domol, canale sau lacuri cu depuneri de namol pe substrat. De retinut este ca platica isi traieste viata in apropierea malurilor. Nu este un peste care sa se aventureze in ape deschise.
Avand o perioada de reproducere similara cu ale altor specii, apar hibrizi in anumite zone. Exista subspecii care se pot gasi exclusiv in anumite zone. Un astfel de exemplu este “platica de Dunare”, sau „ Abramis brama orientalis” care poate fi gasita in Marea Caspica si lacul Aral.

Platica * Pescuitul la Platica

Platica

*Pescuitul la platica

*Foto:Arhiva personala

Este una dintre cele mai cunoscute specii de pesti din familia ciprinedelor. In plus, este unul dintre cei mai apreciati pesti in competitiile de pescuit stationar. Platica este un peste emblematic pentru mai toate stilurile de pescuit sportiv stationar. Se poate captura in diferite moduri, atat in masa apei cat si pe substrat.
Traieste in bancuri si prefera apele cu adancimi mici si depuneri de namol. In anii in care hrana nu este suficienta, platica se poate aduna in bancuri impresionante. Sursa principala de hrana naturala este constituita din larvele de tantari ( care se dezvolta in namol ), mici moluste si plante acvatice.
In mod uzual, platica se poate gasi la dimensiuni ce variaza intre 30 si 50 de centimetri. In mod exceptional, poate atinge 85 de centimetri si o greutate de 7 Kg. Corpul este acoperit de un mucus pronuntat. Platica se reproduce in doua etape in lunile Aprilie si Iulie. Perioada de eclozare nu depaseste 12 zile. De la aparitie, larvele se lipesc de vegetatie. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 4 ani. O femela depune in medie intre 150.000 si 300.000 de icre. Capacitatea reproductiva este fantastica.
Marimea exemplarelor este influentata de cantitatea de hrana naturala din areal raportata la numarul de exemplare existente. Acest raport face parte din selectia naturala a bazinului. Exemplarele mai slabe devin sursa de hrana pentru rapitori, iar hrana naturala face posibil triajul in numarul indivizilor. Concurenta pe hrana este ridicata, motiv pentru care doar exemplarele viguroase vor ajunge sa contribuie la perpetuarea speciei.

Platica de 1kg,capturata pe raul Mures langa
Termocentrala Mintia-jud.Hunedoara

Fir forfac feeder * Pescuitul la scobar

 

Fir forfac feeder

*Pescuitul la scobar

*Foto:Arhiva personala

Scobarul este un peste care atinge exceptional 50 de centimetri si o greutate de 2 Kg. Exemplarele care se captureaza in mod uzual sunt intre 300 si 500 de grame. Asadar, nu este un peste corpolent. Pentru ca se gaseste predominant in ape limpezi si curate, simtul vizual este destul de bine definit. Firele pentru forfac sunt subtiri, si ca valori generale sunt intre 0.14 milimetri si 0.20 milimetri.
In general, clasa noua de fire care sunt invelite in fluorocarbon aduc un plus in pescuitul la scobar. Sunt mai rezistente la abarziune si tind sa devina “ invizibile”. Acest lucru este posibil datorita proprietatilor invelisului polymeric. Are acelasi indice de refractie cu cel al apei.
Cel mai folosit diametru la care apeleaza pescarii pentru firul de forfac este de 0.14 milimetri. Este suficient de gros pentru a rezista la contactul cu suprafete aspre. Este suficient de subtire pentru a nu fi sesizat de pesti. Este suficient de rezistent chiar si in cazul unor capturi care depasesc 800, poate 900 de grame.

Carligul pentru feeder la scobar

 

Carlig pentru feeder la scobar

*Foto:Arhiva personala

*PESCARUL SINGURATIC

Gura scobarului este una “ carnoasa”, cu buza superioara mai pronuntata. Este adaptata hranei naturale care consta in alegele ce se fixeaza pe pietrele din albia raului. De asemenea, forma ascutita a botului, ajuta scobarul sa miste pietrele mici in cautarea nevertebratelor sau a icrelor , a nadei sau momelii.
Carligele sunt din clasa celor cu tija mai lunga si realizate din sarma subtire. Curbura este medie si terminatia cu paleta, nu cu ochet. Sunt reprezentate de clasa de carlige concepute pentru utilizarea momelilor vii. Sarma subtire a carligului permite prezentarea momelilor cat mai natural.

Nada si momeala pentru pescuitul la scobar

 

Nada si momela pentru pescuit la scobar

*PESCARUL SINGURATIC

*Foto:Arhiva personala

Nada pesntru pescuit la scobar are un ingredient secret. Parmezanul. Scobarul se da in vant dupa parmezan. Altfel, discutam de o nada cu granulite medie, cerealiera in majoritatea cazurilor. Scobarul nu are o gura mare, iar acest lucru impune particule cu granulatie mica si moderata in nada.
Pentru ca este un peste care se bazeaza si pe stimulul vizual, nada pentru scobar poate sa contina elemente colorate intens ( british bread ). De asemenea, in functie de debitul apei poate fi ajutata, pentru o fixare mai buna, cu pamantul de rau.
In general, nadele pentru scobar au tenta bruna si rosiatica. Pot fi aditivate cu momeala vie ( viermi pinky ) , larva de libelule sau lichide si prafuri dedicate. Din punct de vedere mecanic, sunt nade care absorb bine si repede lichidele. Fiind un pescuit pe apa curgatoare, este important si obligatoriu sa fie sitate.
Sitarea nadelor pentru scobar ajuta din punct de vedere mecanic la desfacerea in apa sub forma de particule uniforme. Pamantul adaugat nu numai ca ingreuneaza nada si diminueaza timpii de tranzit in masa apei catre substrat, dar creaza si un nor atunci cand pestii vor veni sa inspecteze vadul.
Utilizarea in nada a momelilor vii, sporeste atractia pestilor pe vad. Scobarii sunt mari consumatori de viermi ca momeala. Pot fi introdusi atat opariti cat si vii in nada pregatita. Viermii vii desfac bulgarii de nada mai rapid pe substrat. Nu este indicat sa se foloseasca cantitati foarte mari. De preferat este sa fie introdusi controlat.

Solunar la pescuit pentru luna Februarie 2024

 

SOLUNAR LA PESCUIT  PENTRU LUNA FEBRUARIE 2024

Fir principal la bologneza pentru pescuitul la scobar

 

Fir Principal la bologneza

*Pescuitul la scobat

*Foto:Creative Commons

Firele pentru pescuit la bologneza la scobar sunt dedicate. Sub nici o forma nu au voie sa se scufunde. Sunt fire care plutesc. Riscul utilizarii unui fir scufundator pe o apa curgatoare se traduce prin probabilitatea ruperii lansetei in caz de intepare. Un cumul de forte apare din directii diferite ( peste intepat vs debit apa vs fir scufundat si transportat de apa ) care poate face ca varful lansetei sa cedeze.
Nu numai ca sunt fire subtiri si plutitoare dar trebuie sa fie si rezistente. Pescuitul cu pluta in evolutie pe o portiune mai mare de apa ca traseu, implica atingerea unor distante poate si de 20 de metri. A intepa in aceasta tehnica un peste la astfel de distante cu un fir subtire, poate fi un risc.
In acelasi timp, diametru firului trebuie corelat cu pluta ce va fi folosita. Exista o relatie directa intre gramajul plutei si firul principal. Daca nu sunt corelate cele doua elemente, lansarile nu se pot executa.
In consecinta, firul principal la bologneza este unul cu diametru de 0.16 milimetri si “calibrat” cu plute de care variaza intre 3 si 5 grame. Sunt suficient de grele pentru a permite lansari la distante de 15 metri fata de mal.

Mulineta pentru pescuitul la scobar

Mulineta

*Pescuitul la scobar

*Foto:Creative Commons

Mulineta la care se apeleaza este una de mici dimensiuni. Mai exact, clasificand la fel, dupa marimea tamburului, intre 1000 si 3000. In acest stil de pescuit, rolul mulinetei este mai complex. Fiind o tehnica de pescuit la scobar care permite finete in abordare, frana mulinetei este necesar a fi una calitativa.
Se reflecta in drill cel mai mult. Pentru ca va depozita fire cu diametru subtire, mulineta trebuie sa fie dotata cu un tambur de tip “ shallow ” ( tambur ingust care nu inglobeaza o cantitate mare de fir ). O marime de tambur generala este de 2000. In functie de debitul apei si distantele de evolutie dorite, marimea mulinetei poate creste dar este indicat a nu depasi 3000.
Se pot utiliza atat mulinete cu frana frontala cat si mulinete cu sistem de franare in partea inferioara. Sunt diferente intre cele doua ca tipologie de constructie. Difera corpul sesizabil. “ Frana de atac “ a mulinetelor cu frana in partea inferioara este o dotare care permite detensionarea tamburului intr-o miscare scurta in cazul unei capturi. De regula, se regaseste sub forma unui colier dotat cu o paleta de actionare montat peste sistemul de frana standard.