Mreana

MREANA(Barbus barbus)

In diferite regiuni ale tarii acest peste este cunoscut si sub urmatoarele denuniri:barcaci,breana,jama,imbreama,imreana,mireahna,mbreana,mreana balana,mreana rosie,mreana galbena,umbreana etc.Ca repartitie o gasim in toate raurile de deal si de ses :Dunare,Prut,Siret,Jiu,Olt,Arges,Mures,Cerna,Trotus,Tarnave,Somes.Bistrita,etc. formand o zona specifica ei ,cunoscuta sub numele de zona mrenei.Spre partile mai de sus ale acestor ape ,
spre zona lipanului vom intalni si o alta specie inrudita cu mreana (Barbus meridionalis),de o talie mai mica,careia riveranii ii spun tot mreana sau mreana vanata ,dar si jamla ,jamna,jimbla,
moioaga ,etc.Pescuitul celor doua specii este foarte asemanator.Intre pestii preferati de pescari ,
mreana ocupa un loc de frunte .Pescuitul ei,bogat in peripetii si emotii,marimea la care ajunge,si nu mai putin,carnea deosebit de gustoasa ,fac sa avem pescari specializati in prinderea mrenei si care neglijeaza cu desavarsire toate celelalte specii.Trupul mrenei este alungit ,aproximativ cilindric,cu spinarea curbata lin,capul prelung,cu gura dispusa subterminal si buzele carnoase ,
cu patru mustati groase.Aripa dorsala si coada sunt putin scobite .Spatele gros este albastrui-cenusiu-verzui inchis ,pe coaste este argintiu ,cu mici pete mai inchise ,iar pe burta -alba.Ajunge pana la o greutate de 10 kg,dar in undita rar se vor prinde exemplare de peste 4-5kg.Traieste in apele mai repezi si cu albie pietroasa .Este un peste de fund ,acolo isi cauta hrana si tot acolo il vom cauta si noi.In apele unde albia se adanceste si apa curge mai repede ,ne putem astepta sa dam peste un card de mrene.In dosul insulelor ,al bancurilor de nisip,la gura afluentilor ,la coturi,
unde apa sapa in albie ,adancituri(acolo unde raul isi trece suvoiul repede dinspre un tarm spre celalalt ,puterea suvoiului adanceste malurile pe langa care trece) totdeauna insa unde curentul apei este puternic,putem nadajdui sa prindem mrene.Ca si cleanul ea se hraneste cu tot ce-i aduce apa :seminte,viermi,rame,insecte,melci si nu ocoleste nici hoiturile .Este un fel de agent sanitar al raurilor,adunand din ele toate putreziciunile .In apele curgatoare din preajma oraselor mari,acolo unde se scurg canalurile ,traiesc de obicei mrene si dintre cele mai mari.Bataia mrenei incepe de la sfarsitul lui aprilie pana in iunie .Icrele sunt aratoase ,dar otravitoare.Iarna mrenele se aduna in carduri si ierneaza in cuptoarele de pe sub maluri si in bulboane,fara sa se hraneasca cu nimic.In martie si chiar la sfarsitul lui februarie mrenele ies din hibernare ,sunt hamesite,si mananca orice.Pentru pescuitul cu undita ,apa tulbure este cea mai prielnica ,pe cand o apa limpede va imputina mult prada.Rele sunt zilele ce urmeaza unei nopti reci ,cu bruma.Zilele caldute cu cerul acoperit si apa tulbure ,crescuta dupa vreo ploaie buna ,sunt mai imbelsugate.Adevaratul pescuit al mrenei incepe la sfarsitul verii ,luna cea mai buna fiind septembrie .Daca timpul se mentine calduros ,mai mananca bine ,chiar si doua luni mai tarziu ca apoi,odata cu frigul sa intre in postul de iarna.De altfel mreana are toane .Adeseori ,in imprejurari pe care le socotim foarte favorabile ,este lenesa,nu se da la momeala,ca apio sa ne surprinda tocmai atunci cand experienta ne spune ca pierdem vremea in zadar .Se pescuieste cu undita cu pluta si cu plumb usor .In apele repezi,ce au curent puternic si fundul pietros ,se va intrebuinta o varga puternica -chiar mai scurta -,fara pluta si cu plumbi de fund mai grei ,care trebuie sa mentina momela pe loc.Locurile adanci fiind de cele mai multe ori spre mijlocul apei ,vom avea o varga lunga de 4-5m.cu mulineta.Pluta va fi cat mai usoara ,dar de ajuns de mare ca sa poata sustine momeala deasupra fundului apei .Plumbul va avea o greutate de 8-10g.Ceea ce este foarte important este ca plumbul sa nu fie tarat de curentul apei si sa nu se agate usor de pietrele fundului.De acea este necesar sa intrebuintam plumbi mobili ,in forma de maslina sau sferici ,iar greutatea lor sa fie potrivita cu viteza apei.Struna va fi facuta din fir rezistent ,iar carligul va avea o deschidere de 10-12mm.La mreana pescuitul mai ales cu doua feluri de momeli primavara si toamna cu rame mari ,iar vara pe caldura,cu cascaval.Mrenele mari se prind mai ales vara ,pe apa tulbure si calda,pescuind cu cascaval,cat mai fermentat,sau branza topita,amestecata cu mamaliga facuta cocoloase sau cuburi mici de svaiter.Un procedeu bun folosit la pescuitul mrenei este acela al strunei duble .In capul sforii se leaga doua strune scurte din fir de nailon,nr 30-35/100 ,dintre care una este cu 3-4cm.mai lunga decat cealalta.Plumbul mobil se va pune deasupra locului unde se imbina cele doua strune .Avantajul pe care-l prezinta struna dubla este ca putem pune in cele doua carlige nade diferite.Mai mult,daca suvoiul repede sau desele agatari in pietre golesc un carlig de momeala,mai ramane "in functiune"celalalt scutindu-ne astfel de lansari prea dese care,in cazul acestui peste,foarte sperios si banuitor, nu sunt indicate .Alte nade intrebuintate cu bune rezultate mai sunt sangele inchegat,carnea fiarta si putin prajita,bucati de carnat,sau de slanina,iar toamna ,tiparii taiati in bucati,lipitori si raci mici .
Momeala va sta intotdeauna aproape zacand pe fundul apei .Pescuind cu pluta,aruncam oblic in susul apei ,calculand ca nada sa fie adusa in locul dorit.Repetam lansarile,explorand pe rand toate locurile unde banuim ca sunt mrene.In locul de unde am scos una ,vom mai starui ,mrenele se aduna in cete si daca prima nu s-a zbatut prea mult ,vom mai putea scoate din acel loc si altele.Va trebui insa sa schimbam des momeala fiindca la o rama sfartecata ,care atarna moale in carlig ,mreana nu va mai veni ,iar cascavalul -oricat de consistent ar fi-se sfarama in apa.
Mai pe indelete se pescuieste cu plumbul la fund.Momeala este aceeasi.Aruncarile sunt destul de usoare,pentru ca plumbul greu duce nada pana departe.In raurile mari ,unde locurile bune pentru pescuit mrene sunt departe de tarm si nu putem ajunge bine la ele cu undita cu pluta ,acest din urma fel de pescuit este cel mai indicat.Se arunca oblic in susul raului ,judecand bine unde voim sa se aseze plumbul greu.Dupa ce vom simti ca plumbul s-a culcat pe albie ,mai incercam sa vedem daca nu s-a prins de vreo piatra ,daca struna aluneca usor prin tunelul din plumb si apoi asteptam.Din cand in cand miscam plumbul si chiar il ridicam usor ,ca sa se mute putin mai la vale.Tinand in mana varga cu sfoara intinsa simtim necontenit un fel de vibrare ,produs de struna care taie apa-,apoi deodata ,parca ar bate cineva struna ,acolo,in adancime ;urmeaza una sau doua smucituri puternice.In acelasi moment raspundem cu o lovitura energica ;imediat vom simti greutatea si zbaterile mrenei.Deoarece trebuie sa invinga curentul apei si frecarea strunei prin plumb ,lovitura trebuie sa fie mai puternica.De obicei mreana va pleca vijelios ,pe apa in jos.Trebuie sa-i dam sfoara sau,daca malul este liber ,sa o petrecem de-a lungul acesteia ,neancetand nici o clipa sa o strunim .Pe cat putem o vom tine departe de tarm si,in acelasi timp ,vom incerca sa o ridicam de pe fundul apei,unde ea taraste plumbul greu,care se agata usor si astfel am putea sa o pierdem.Mreana prinsa se opreste de multe ori ,se intepeneste la fund ,incat ni se pare ca s-a agatat ceva;cateva smucituri scurte sau lovirea repetata a vergii cu marginea exterioara a mainii o fac sa plece iarasi ,ca apoi sa inceapa sa dea semne de oboseala .Lupta dureaza destul de mult si nu s-a terminat inca nici cand mreana este intoarsa pe spate.Cele mai multe exemplare le pierdem cand santem siguri de ele ,adica atunci cand le-am apropiat de mal cu burta alba in sus.Pare ca invie dintr-o data ,isi recapata toata puterea ,se avanta spre larg si,daca nu suntem pregatiti sa o strunim mladios ,rupe carligul ,struna,sfoara si pleaca.Rezistenta si lupta mrenei este mai darza in lunile de vara ,pe caldura.Toamna nu se zbate cu atata indarjire ,poate din cauza grasimii care o ingreuiaza si o face mai putin mladioasa,deoarece vergile pentru mreana sunt grele ,iar popasurile lungi,pescuind cu plumb la fund putem sa rezemam varga de pamant ,tinand-o insa cu mana ca sa simtim ce se petrece in adancime si ca sa putem raspunde neantarziat.Cateodata mrenele fac si glume .In zilele cand nu au pofta de mancare ,isi bat joc de momeala ,o ating,o freaca cu coastele ,o plesnesc cu coada .Dar de multe ori ating si varful carligului si se prind de burta sau de vreo inotatoare.Atunci pescarului i se pare ca are in carlig un exemplar urias ,pestele proptindu-se in apa costis.Cu bagare de seama vom putea aduce la mal si aceasta prada prinsa de-a-ndoasalea,pielea fiind destul de rezistenta ,ca sa nu se sfasie usor.Daca apa nu este tulbure ,mreana-un peste banuitor ,atent-vede,din adancul unde se afla ,orice lucru suspect,si nu se lasa ademenita.Carnea ei este cu atat mai gustoasa ,cu cat este mai mare si cu cat a fost pescuita mai inspre iarna.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul cu pluta

PESCUITUL CU PLUTA

Este caracteristic pescuitului stationar in ape linistite.
Pescarul isi alege un loc pe care il considera bun ;cu ajutorul plumbisorilor cufunda momeala ,sustinuta de pluta de pe sfoara ,la adancimea dorita si asteapta ca pestele sa vina sa o apuce .Se mai muta din loc in loc ,dar umbla putin ,popasurile lui fiind lungi.Din cand in cand scoate undita din apa ,controleaza momeala,,o schimba daca este nevoie ,apoi o cufunda in acelasi loc sau ceva mai departe .Din pricina numarului redus de miscari ,unduitul cu pluta constituie doar scoala elementara a pescarului.Iata de ce pescuitul cu pluta a fost si mai este inca socotita de multi ,pe nedrept,ca nu poate fi incadrata in categoria sporturilor .E adevarat ca ,de obicei,pescarul incepe sa practice pescuitul sportiv cu pluta,dar in acelasi timp respectiva metoda de pescuit isi are gradele ei de perfectionare ,atingand o adevarata maiestrie in final.Apoi aproape toti pestii nerapitori se pescuiesc cu pluta.La fel pescuim si la stiuca si la alti pesti rapitori mari,iar nimeni nu poate sa spuna ca prinderea lor este un lucru foarte simplu.Este pescuitul obisnuit si la indemana oraseanului care,in orele sale libere iese la balta sau la raul din apropiere ca sa prinda cativa pesti.Uneltele mai fine si mai variate ,folosite in prezent ,solicita mai multa maiestrie din partea unditarului,pescuitul cu pluta devenind mai placut ,mai sportiv.Potrivirea plutei se va face in functie de pestii cautati .Cu alte cuvinte ,trebuie sa asigure cufundarea momelii la mai putin de un lat de palma deasupra albiei ,intre ape sau chiar aproape de suprafata.Deoarece albia apei nu este egala,iar curentul duce momeala mai incet sau mai repede si o inalta ,nada isi schimba pozitia .Din aceasta cauza,pescarul poate sa aiba surprize ,adica sa prinda din acelasi loc diferite specii de pesti.Cand momeala ajunge aproape de suprafata ,se poate arata avatul rapitor ,iar cand ramane la fund ,va atrage mreana ,crapul,linul,,carasul,platica etc.pesti iubitori de adancime.In general pe rapitori -si mai ales la stiuca ,care se prinde bine in undita cu pluta -,potrivim nada mai aproape de suprafata.Undita trebuie sa fie bine proportionata .Intre partile ce formeaza undita -varga,sfoara,struna,pluta,carlig-trebuie sa existe o desavarsita armonie.De pilda,nu are rost sa pescuim cu o varga teapana si cu un fir prea subtire -sau invers-dupa cum un plumb prea greu va face pluta neutilizabila ,tragand-o dupa el la fund.Sa ne ferim de undita prea greu de manuit.Cu o varga elastica ,cu o sfoara de grosime mijlocie ,cu o struna de nailon de buna calitate de 30/100,dar neuzata si fara noduri ,avand si mulineta ,putem tot atat de bine sa scoatem din apa si pesti mai mici si de talie mare.Pescuitul cu unelta fine procura o reala placere pescarului amator de sport adevarat.O varga intre 3 si 4 metri va fi destul de lunga si pentru aruncarile moderate ,cerute de acest fel de pescuit .Varga va fi cat mai usoara ,de buna calitate si mladioasa deoarece ne putem astepta sa prindem si pesti mari ,mulineta-oricat de simpla -ne va fi de folos.Daca avem mulineta,sfoara,struna cat si carligul vor putea sa fie cat mai fine ,fapt ce usureaza ademenirea prazii,Sfoara lunga-,pana la 30 cm. in cazul mulinetei mai scurte sau cand n-avem mulineta -,va fi aleasa ca sa suporte 10-15 kg.cu toate ca rareori vom putea prinde un peste de o asemenea marime.Plumbul cat de usor ,nu va trece de 15 g.nici chiar cand voim sa lansam ceva mai departe ,la pescuitul stiucii ,pescuind cu pluta la stiuca ,in carlig avem peste viu .
Cu cat mai mult va rezista si cu cat mai vioi va inota pestisorul,cu cat struna va fi mai subtire si plumbul mai usor .De obicei este de ajuns un plumb de 8-10 g.In apele curgatoare este necesar un plumb mai greu decat in cele statatoare.Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila si potrivita in asa fel incat sa suporte greutatea si sa ramana in pozitia oblica.Sa ne ferim sa alegem carlige prea mari ,in comparatie cu momeala pe care o utilizam si cu pestii pe care nadajduim sa-i prindem.Multi dintre pescari fac o atare greseala.De asemenea sa nu folosim o struna prea groasa ,o struna subtire este mai putin vizibila ,se mladiaza mai bine ,avertizeaza mai rar pestele care a prins nada.Chiar pescuind la stiuca ,nu este nevoie de struna de otel .Se spune ca stiuca ,cu dintii ei multi si ascutiti ,sfasie struna din fir de nailon .Dar nu stiuca o sfasie ,ci pescarul care o smuceste brutal si o trece de-a lungul dintilor -ferastrau.De altfel cu cat stiuca este mai mare ,cu atat riscul este mai mic ,pentru ca are dintii mari ,grosi.Apoi lasandu-i timpul necesar ,ea va incepe sa inghita pestisorul .Acesta ii va ajunge in gatlej ,iar struna,in coltul gurii ,unde nu are dinti sfasietori.Sfoara ,cu cele de pe ea ,se arunca de obicei printr-o pendulare inainte si inapoi coborand varga numai atunci cand momeala a ajuns deasupra locului unde dorim sa cada.Pescuitul stiucii cere o lansare ceva mai lunga ,fara sa se asemene insa cu aceea de la pescuitul aruncat ,sau de la pescuitul cu muste artificiale.In apele curgatoare ,carligul cu momeala va fi aruncat ceva mai sus de locul unde credem ca se gaseste peste,asa incat,pana sa ajunga aici ,nada sa aiba vreme sa coboare atat cat ingaduie pluta.Apoi conducem cu varga ,pluta,care se duce incet la vale ,pana cand struna nu mai ramane atarnata perpendicular ,ci este trasa de curent.In acel moment ridicam undita si repetam intreaga miscare.Se intampla ca,tocmai cand voim sa ridicam undita din apa ,sa fie la momeala un peste ,care a prins atat de lin ,incat pluta nu a dat nici un semn de aceea ,inainte de a ridica ,vom smuci usor struna ,smucitura ce scoate uneori pestele viclean.Dar si acesta ,ca si toate miscarile noastre ,nu trebuie sa fie brutala ,ci doar o tremurare a vergii.In acest fel de pescuit inteparea pestelui o vom face intotdeauna cu o oarecare intarziere.Daca nada este naturala ,iar noi suntem linistiti si uneltele destul de fine ,pestele nu va observa nimic care sa-l alarmeze si va incepe sa manance fara teama .Ii vom lasa timp ca sa prinda bine momeala ,apoi ii vom raspunde cumpatat ,scurt..In principiu inteparea se va face atunci cand vedem ca pluta se scufunda incet.Dintre pestii rapitori ,pescuim cu undita cu pluta :stiuca,avatul,salaul,bibanul,si somnul.La pestii mari ,nada este pestisorul viu prins in carlig prin buze sau de inotatoarea de pe spate .Pestii nerapitori ,aproape fara exceptie ,se pescuiesc cu pluta ,la adancimea si cu momelile potrivite fiecarei specii.Pescuitul cu pluta este o etapa prin care trebuie sa treaca fiecare pescar incepator.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Cleanul

CLEANUL(Leuciscus cephalus)

Denumiri populare:clean,clin,oachis,foac,porcul apelor etc.
Pentru pescarul care nu a pescuit prea mult la pastravi si lipani ,cleanul este cel mai cunoscut peste pe care-l pescuieste mai intens si cu mai multa placere .El populeaza aproape toate apele si atinge de multe ori marimi apreciabile .Are o carne gustoasa.Aproape ca nu este apa curgatoare ,incepand de la limita inferioara a zonei lipanului in jos si pana la Dunare ,in care sa nu traieasca cleni ,in numar destul de mare.Il gasim in general in: Prut,Siret,Bistrita,Olt,Somes,Arges,Buzau,
Strei,Timis,Crisuri,Bega etc.unde impreuna cu mreana si scobarul ,constituie una din speciile principale ,atat pentru pescuit ,cat si pentru hrana.Cleanul are trupul alungit si usor comprimat lateral ,cu spatele gros,foarte putin arcuit ,capul mare,alungit si de aceeasi grosime cu corpul ,iar coada bifurcata.Inotatoarele de la piept(pectorale)sunt galbui ,iar celelalte rosii;cea de pe spate este intinsa intre trei tepi tari .Gura mare ca de broasca ,are in fundul ei doua siruri de dinti puternici .Cleanul este acoperit cu solzi mari argintii,tiviti cu negru .Pe spate este verde -inchis,
uneori batand in galben ,iar pe cap are aceiasi culoare insa ceva mai inchisa.Coastele sunt argintii batand in albastru ,burta alba si ochii galbeni.Cleanul ajunge pana la o lungime de 60cm.si o greutate de 4-5kg.Traieste mai mult in apele limpezi ,cu un curs mai vioi ,si vaneaza cand aproape de suprafata ,cand in bulboanele cele mai adanci.Adeseori sta la panda in adanciturile de langa tarm ,sub radacinile copacilor care umbresc apa si din care ii cad insecte ,fructe etc.Clenii mai mici inoata de obicei in carduri ,dar adeseori putem vedea prin apa clara-trecand in convoi sau stand adunati -,in aceeasi bulboana ,mai multi cleni mari.Este unul din pestii cei mai atenti si mai banuitori incat pescarii spun ,pe buna dreptate ,ca are cate un ochi in fiecare solz,si de aceea se apropie cu cea mai mare bagare de seama in locurile unde vor sa-l prinda.Mananca de toate ,de la diferite insecte ,broaste si pestisori ,pana la fructe .Tot ceea ce duce apa este cercetat de clean ,este gustat si,daca se poate manca este cules.Hrana lui fiind atat de variata ,tot atat de felurite vor fi si momelile si metodele de pescuit pe care le vom folosi.O undita normala ,folosita la pescuit cu pluta -facand micile modificari de struna ,plumb si carlig,pe care le cere fiecare metoda-ne va fi de ajuns pentru a-l pescui.Rezistenta uneltelor este destul de greu de potrivit ,deoarece cleanul,fiind atat de banuitor,ar trebui sa folosim,in mod obisnuit carlige,sfoara si struna foarte fine.Dar cum ne putem astepta sa ne vina in carlig si cleni mari,de 1-2kg.,bataiosi,
sunt necesare unelte mai rezistente.Totusi sa nu exageram grosimea strunei ;vom prefera o struna mai subtire ,avand in schimb grija sa obosim cum trebuie orice exemplar mare pe care l-am prins.Momelile obisnuite sunt:rame,pestisori,broaste foarte mici,boabe fierte,gandaci de mai,larve,melci,cosasi,greieri,insecte,intestine de gaina,cat si prune,cirese,dude s.a.Toamna tarziu si in spre primavara ,dupa dezghetul apelor ,nadele din intestine de pasare sau sange de abator inchegat (taiat in cuburi mici)sunt cele mai ademenitoare ;mai tarziu ramele ,larvele,gandacii de mai ,insectele de tot felul si ciresele coapte ,iar spre toamna prunele.Insa de regula,in tot timpul sezonului de pescuit ,momeala va consta din pestisori,broscute,,muste artificiale si naluci mici.Este bine sa avem la noi diverse nade,ca sa le putem schimba,daca vedem ca pestii nu se dau la unele din ele asa cum am dori noi.De obicei cleanul evita locurile cu funduri maloase si de aceea trebuie cautat acolo unde apa este mai agitata,mai limpede si fundul nisipos.
Exista patru metode de pescuit practicate:la fund;cu pluta;cu musca artificiala;cu naluca
a)Pescuitul "la fund"-nu este indentic cu pescuitul pe care il numim "cu plumbul la fund"Momeala nu se fixeaza pe albia apei ,ci se lasa ,fara pluta,sa o duca apa,sa o joace,sa o coboare pana la fundul raului ,conducand-o si noi din varga .In felul acesta pescuim mai ales cu cirese,prunr,si gandaci de mai .Fiindca nadele sunt destul de grele ,nu este nevoie de plumb ,decat doar in apele mai repezi .Pescuind in felul acesta ,aruncam momeala ,in suvoiul apei ,cu 3-4 m mai sus de locurile pe care le credem bogate in cleni ,dam drumul la mai multa sfoara ,pentru ca apa sa poata duce liber nada pana aproape de fund.In tot acest timp ,prin intinderi usoare ale sforii ,vom controla momeala .Cleanul prinde nada cu multa banuiala si,indata ce simte vreo rezistenta ,o lasa,De obicei nu o mananca acolo unde a gasit-o ,ci vrea s-o duca in ascunzisul lui de aceea ,daca vedem ca,dupa doua sau trei smucituri slabe sfoara este dusa mai departe,facem miscarea de intepare ,dupa ce am lasat-o sa se departeze vreo doi metri.Tot asa pescuim si cu gandacii de mai,cu broscute sau pestisori.Broastele din carlig nu vor fi legate cu picioarele de bratul carligului sau de struna ,ca sa nu se adune ghem.Daca nu avem pestisori destul de mici ,vom folosi ca nada ,o jumatate de pestisor ,si anume,partea cu coada.Aceasta metoda duce la prinderea clenilor mari ,care se dau cel mai bine la prune.
b)Pescuitul cu pluta-La undita cu pluta nu ne putem lipsi de plumb ,care nu trebuie sa fie insa ata de greu incat sa opreasca jocul momelii miscata de apa.
c)Pescuitul cu musca artificiala-Cleanul sare bine si la musca artificiala.De primava si pana toamna ,culege de pe apa insecte,preferandu-le mai ales pe cele mari.Mustele artificiale intrebuintate sunt in general,cele de tip Palmer(cu corpul mai paros)si se monteaza pe carlige
nr.8-10 Lansarea musculitelor la clean este destul de grea ,pentru ca trebuie sa o facem din departare ,din cauza copacilor ce strajuiesc de obicei malurile portiunilor de apa cu pesti mai mari.Pe de alta parte ,nu trebuie sa ne straduim ca mustele sa cada pe apa usor.Este bine chiar daca ele plesnesc oglinda apei,atragand atentia cleanului,de cele mai multe ori ,pestele se arunca la musca imediat,alteori se apropie incet si o petrece pana langa tarm ,ca sa o apuce numai la buza apei.In zilele reci si cu vant ,cand cleanul sta la fund ,langa cotorul carligului cu musca artificiala vom pune o alica ,pentru ca momeala sa se scufunde putin.Facem din varga miscari de tragere si eliberare.In felul acesta mustele paroase se zbarlesc si isi aduna penele,dand impresia ca sunt vii si atata astfel pestele la atac.
d)Pescuitul cu naluca-In lunile de toamna cand apa este mai scazuta si mai limpede ,putem insela usor clenii si cu naluca.Vom intrebuinta numai"lingurita-musca",insa cele mai mici formate,adica sa fie abia cat unghia degetului mic .Daca este senin ,vom folosi lingurite aurite ,iar pe timp inorat ,pe cele argintii.Tot cu lingurita -musca argintie vom lansa si atunci cand apa este putin colorata.
Naluca usoara o putem arunca cu o varga obisnuita ,aducand-o usor spre noi ,intre doua ape ,
in rotire neancetata.Pescuitul cleanului cu naluci se practica din ce in ce mai mult la noi ,folosind metoda lanseului.Se va intrebuinta pe mulineta un fir subtire de nailon ,cu care se pot arunca linguri de 4gr.armate cu un singur carlig triplu,nr.7-9;de asemenea se pot folosii pestisorii din lemn ,de 5cm.lungime .Mai ales toamna in raurile mari ca:Bistrita,Olt,Mures,Cris,Strei,Viseu etc.
vestite pentru pescuitul cleanului ,se pot obtine cu naluci ,exeplare de cate2-3kg.Prins in carlig cleanul se lupta brutal ,cu smucituri manioase ,oboseste insa repede si se lasa adus la mal ,intocmai ca o bucata de scandura

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul cu plumb pe fundul apei

PESCUITUL CU PLUMB PE FUNDUL APEI


Tinta unui atare tip de pescuit o constituie pestii ce stau mai aproape de fund in apele cu un curs mai repede .
La noi se pescuieste astfel mai ales mreana ,iubitoare de apa adanca ,dar adeseori se pot prinde si cleni ,vaduvite,somni si crapi.In general este pescuitul obisnuit al crapului.somnului,platicii,caracudei,linului etc.
Toamna pe vreme rece ,cand pestii se retrag spre fund ,
varietatea celor prinsi in undita va fi si mai mare.Este necesar un echipament special .In primul rand o varga lunga de 4-5 metri ,solida,prevazuta cu mulineta.Trebuie sa fie lunga pentru ca sa o putem intinde ,perfect dreapta ,cat mai departe deasupra apei ,tinand firul sforii in unghi drept fata de ea.Pescuitul in curent puternic ,apa incearaca sa ridice plumbul si cu cat varga va fi mai scurta ,cu atat o poate face mai usor ,aducand plumbul la mal.Ca si in metoda cu pluta introducerea firelor de nailon a inlocuit aproape complet vechea sfoara de matase.Un fir de nailon de 50-60/100 grosime si de o lungime de circa 30 m.
infasurat pe mulineta ,poate suporta lupata cu pesti de talie destul de mare.Strna de care atasam plumbul si carligul va avea o grosime si o rezistenta mai mica decat a firului legat de varga.
Lungimea strunei va fi de 50-60 cm.La pescuitul unor rapitori cu dinti puternici,ca stiuca,somnul,salaul,atasam la varful strunei un fir subtire si suplu de otel ,lung de 10-15 cm.
de care prindem direct carligul .Plumbul va fi greu ,ca sa poata tine momeala la fund si sa nu fie miscata de curent.Cu cat curentul este mai puternic ,cu atat si plumbul va fi mai greu ,de la 10 g. la 80g.si chiar mai mult.Plumbul nu este intarit pe struna ci,fiind gaurit in lungul lui ,lasa ca struna sa alunece libera si usor prin el.Jocul strunei prin plumb este obligatoriu deoarece ,daca momeala ar fi legata fix de plumbul greu,ce zace pe fund ,pestele ar simti in data o rezistenta si ar lasa numaidecat nada.Pentru ca plumbul sa nu ajunga pana la carlig ,la vreo 30 cm. de acesta ,
vom pune pe struna o alica.Mai buni sunt plumbii eliptici ,olivele,care fac ca struna sa alunece usor prin tunelul lor,si sa se agate mai rar de pietrele de pe fund .Vom arunca momeala cat mai departe ,spre mijlocul apei ,cel putin la o distanta de doua ori mai mare decat lungimea vergii.Acolo unde banuim ca sunt mrene mari,incordam sfoara si o tinem tot timpul intinsa .Ca sa putem lansa destul de departe,este bine ca mai intai sa desfacem de pe mulineta o portiune de sfoara suficient de lunga pe care o vom aseza in colaci pe pamant ,langa picioare ,si o vom lasa sa ne alunece printre degetele mainii stangi ,in timp ce-i dam avant cu varga(daca avem o lanseta treaba este mai usoara,firul nu se incalcie).Varga o vom tine cat mai orizontal si,fiindca de obicei este grea o putem propti cu ajutorul unor suporti ,ca sa nu ne obosim mana.Tractiunea pestelui o simtim prin wsfoara si prin varga ,deoarece struna este trasa de peste prin plumbul care sta pe fund .O lovitura scurta,puternica,ne va face sa banuim ca este un peste mare.Raspunsul pescarului va fi energic ,dar nu brutal-sfoara este lunga ,rezistenta apei este mare ,iar miscarea de intepare trebuie sa fie resimtita prin tunelul plumbului care o franeaza si el .Rezultatele frumoase obtinute cu aceasta metoda de pescuit se datoresc faptului ca se arunca departe de tarm si la adancime mare,de unde pestele nu vede atat de usor omul.Dar deoarece pestii se tin in ape mai limpezi si au ochi buni nu trebuie sa fim prea siguri ca nu vom fi observati;de aceea sa cautam permanent sa ramanem cat mai neobservati.Si sa nu uitam ,pescarul va trebui sa cunoasca foarte bine conformatia albiei apei in care pescuieste.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul pipait

PESCUITUL PIPAIT

De obicei in cariera pescarului sportiv ,intre pescuitul cu pluta si cel cu musca artificiala se intercaleaza o metoda careia i se spune "pescuitul pipait".Denumirea i-a fost data deoarece pescarul ,in continua miscare de-a lungul apei curgatoare in care pescuieste ,nu-si cufunda nada si nici nu o arunca in departare ,ci o lasa usor pe oglinda apei
"pipaie" cu ea .De remarcat ca pescuitul pipait este indicat nu numai la pestii rapitori ,ci in unele cazuri ,da rezultate bune chiar si la unii nerapitori .Doua motive au dus la nascocirea metodei folosita pe scara larga.In primul rand musculitele naturale -o momeala atat de ademenitoare-fiind mici si fragede ,puse pe carlig si aruncate departe in apa se sfasie.Poate ca nici nu ajung sa atinga apa,si in miscarile repezi ca de sfichiu ,
ale sforii lansate ,se rup de pe carlig .In al doilea rand ,multe ape mai ales cele cu pastrav ,cu malurile acoperite de copaci si cu tufe ,sau sant atat de inguste ,incat o lansare in departare este peste putinta.In astfel de ape mici ,pescarul nu poate sa mearga prin ele ,exista stanci,bulboane,
obstacole si sunt atat de scazute ,incat nu se poate feri de ochii pastravului.Tehnica metodei cere ca pescarul sa intinda varga de pe mal pana deasupra locului unde cauta pestele si apoi sa lase musca naturala sa cada pe oglinda apei;undita va trebui sa fie special aleasa.Putem sa pescuim pipait si cu o varga pe care o intrebuintam la pescuitul cu pluta sau la cel cu muste artificiale.
Daca insa pescuitul pipait este acela pe care il practicam mai des si ne putem ingadui sa ne procuram o varga speciale,cu atat mai bine.Ea va trebui sa aiba o lungime de 4 m.chiar si mai mult ,insa in acelasi timp sa fie foarte usoara .O varga grea ,manuita si tinuta intinsa cu o mana,o zi intreaga,il oboseste rau pe pescar.Deoarece de multe ori ,va trebui sa ridicam pestele in puterea vergii-pentru ca tufarisurile ,radacinile etc.impiedica mult folosirea minciocului -care trebuie sa fie destul de mladioasa ,ca sa se poata arcui bine .Sfoara care nu are pluta sau plumb ,nu trebuie sa fie prea usoara ,asa ca vom prefera una groasa de matase ,in locul nailonului ,care fiind prea usor ,va fi fluturat de vant la cea mai mica adiere ,pierzand astfel din precizia lansarii.
Struna fina si de cea mai buna calitate trebuie sa aiba o lungime de 1 m.Sfoara care atarna din varful vergii ,impreuna cu struna ,nu trebuie sa fie mai lungi decat varga si niciodata nu trebuie sa atinga apa.Carligul va fi mic ,subtire,pentru a trage in el si gazele cele mai mici cu care pescuim.Mulineta poate sa ne fie de folos ,dar,-dupa cum vom vedea-de multe ori ne stajeneste.
Iata cum procedam.Ne apropiem cu bagare de seama de locul unde banuim ca este peste,intindem varga cu struna atarnand perpendicular si lasam momeala incet ,ca sa atinga apa .In aceeasi clipa ,de cele mai mute ori ,pestele rapitor se arunca la nada .In caz contrar ,cu miscari din varga foarte usoare ,saltam musca pe oglinda apei ,lasam sa o aduca putin curentul ,o readucem,tragand-o pe suprafata apei ,si uneori ii ingaduim chiar sa se cufunde de un lat de palma ,daca apa o trage spre adanc.Cateodata putem sa facem si lansari scurte,"de subsuoara",
adica pendulam momeala si apoi,cand ajunge in fata,la departarea dorita ,coboram varga.Cu momeli care nu se sfasie imediat ,de pilda cosasii,vom incerca-doar cand caracteristicile apei permit -si cate o lansare mai indrazneata.Nu vom starui intr-un singur loc ;daca este peste si nu ne-a simtit ,dar cauta hrana,se va arata imediat-altfel ne pierdem vremea degeaba .Inteparea va fi scurta ,chiar in clipa cand simtim tremurul vergii.Urmarind cu privirea musca de pe suprafata apei ,vom vedea imediat ,dupa ce am capatat experienta ,pestele aruncandu-se .La pastravi si la lipani nu vom mai astepta sa simtim zvacnirea vergii ,ci vom intepa imediat.Atat de naprasnic este saltul pestelui ,incat in clipa in care i-am zarit lucirea ,a si apucat nada.Daca este un loc rau ,
incercam sa-l scoatem indata,de obicei,locurile stramte,unde pescuim in felul acesta,nu ne ingaduie manevre lungi prin care sa obosim pestele.In paraie de munte cu vegetatie bogata pe maluri,unde deseori suntem siliti sa ne facem drum prin desisuri si balarii ,este mai buna o varga simpla ,fara mulineta,cu sfoara foarte scurta.Ea ne ajuta pe de o parte,sa putem trece prin desisuri mai usor,fara sa ne agatam in fiecare clipa ,iar pe de alta parte sa varam si sfoara scurta prin ferestrele stramte din crengarii,de obicei,pastravii din aceste paraie nu sunt atat de mari ,incat sa nu-i putem ridica numai din varga .Asa se pescuieste mai ales la pastravi si la lipani;in apele de munte prindem si alti pesti ,care sar dupa muste ,in special cleni.Secretul succesului consta in a ne apropia de apa cu cea mai mare bagare de seama ,ca sa ne ferim de ochii ageri ai pastravului ,lipanuluisi in special al cleanului.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul cu naluci

PESCUITUL CU NALUCI

I se mai spune lanseu ,pescuitul aruncat sau spinning (in Ardeal -pescuitul cu blinker-ul )Este o metoda cu care prindem pesti rapitori :stiuca,salau,
avat, lostrita,pastrav,biban.Momelile pe care le intrebuintam sunt numai pestisorii naturali morti sau naluci ,aruncate la distanta mare apoi aduse prin apa ,cu miscari ce le imita pe cele ale unui pestisor viu ,incat rapitorul sa atace.Termenul de "lanseu"este folosit cel mai des in vorbirea curenta a pescarilor sportivi .Obisnuit ei numesc actiunea de aruncare a nalucilor "lanseu",vergii ii spun "lanseta"iar celui ce o manuieste "lansetist"Farmecul acestui pescuit consta in dinamismul metodei .in piesele mari care se pot prinde ,precum si in luta emotionanta cu pestele.Intocmai ca si pescuitul cu musca artificiala ,
lanseul este un pescuit activ ,cu un pronuntat caracter de sportivitate ,cel care-l practica se afla permanent in plina miscare ,fie parcurgand malurile ,fie pescuind mergand prin apa sau vaslind la ramele barcii,avand de infruntat frigul sau arsita soarelui ,vanturile si ploile si invingand aproape la fiecare pas tot felul de dificultati ce se ivesc ,pentru a caror rezolvare se cere indemanare,inteligenta,reflexe promte si exacte.Schimbarea decorului natural ce se perinda in fata ochilor sai ,in timpul unei reprize de pescuit ,biruirea necazurilor si a greutatilor,a intemperiilor si a dificultatilor terenului ,a propriilor sai nervi si prinderea unui peste zdravan ,iata pe scurt toate bucuriile ce le ofera acest tip de pescuit! Metoda lanseului ,la fel ca aceea a pescuitului cu musca ,este integral sportiv.Pescarul nu va mai sta pe loc ,pe scaunelul lui pliant,
aruncand din cand in cand ,la intamplare.In cautarea activa a pestelui ,el exploreaza apa ,pas cu pas,cu undita sa-aceasta antena fragila si delicata,cu ajutorul careia omul sondeaza pana departe,
spre tainitele pestelui-,avand posibilitatea de a-l momi de la mari distante,in locul unde altfel nu ar putea ajunge .Nu rare vor fi cazurile cand vom vedea pestele urmarind lingura sau repezindu-se naprasnic la ea.Din varga noastra usoara ,atat de scurta ,dar mladioasa si nervoasa,
naluca pleaca rapid spre tinta -ca din prastie-pana la 25-30m.,chiar si mai mult ,cu o usurinta nebanuita si cu un minimum de efort .Cat de mare este desfatarea de a putea scotoci din departare un ochi de apa ascuns printre ingramadirile de stuf ,o carare intre nuferi ,marginea unui perete de tresti sau linul apei din buza unor ierburi submerse -locuri unde de obicei pandeste pestele mare-streasina unei stanci in care loveste puternic suvoiul ,capul unui bustean pravalit in apa sau cuptorul sapat in peretele malului opus -tainite ale lostritei.Dar ce emotie sa agati pestele de la distanta ,sa-l vezi de departe capturat si sa-i simti zbaterile transmise prin firul intins!Atacul de la distanta mai are imensul avantaj ca poate plasa pestelui momeala chiar in vizuina sa ,fara a fi vazuti si fara a-i trezi atentia ,inselandu-i astfel binecunoscuta lui neancredere in oameni.In lacurile noastre montane ,cu tarmurile lor lipsite de orice fel de vegetatie ,care sa ascunda manevrele pescarului ,de cele mai multe ori nu vom putea insela pastravii mari si vicleni ce traiesc acolo,dacat lansand naluca la o distanta ce nu o va putea atinge niciodata struna cu muste artificiale .Sunt unele locuri inaccesibile pescarului ca de pilda ,malurile acoperite cu palcuri de stuf ,cu tufe de salcii si arini ,prin desisul carora manevrarea unei vergi obisnuite ar intampina dificultati de neanvins.Printre toate acestea ,lanseta scurta strabate cu usurinta si fara sa avem nevoie de miscari largi.Cu o simpla zvacnitura din pumn ,vom trimite naluca spre locul dorit de noi,de obicei cel mai necercetat si poate si cel mai bun.La acest fel de pescuit sunt necesare unelte speciale.Se folosesc doua tipuri de vergi.Unele pentru distanta mai mica ,pe care le manevram doar cu o mana ,si altele grele ,pentru pescuitul de la distanta ,care se manuiesc cu amandoua mainile.Datorita perfectionarii lor ,cele dantai sunt mai mult intrebuintate ,ingaduind lansari pana la distante destul de mari.Vergile pentru o singura mana sunt scurte ,de la 1,50-2,40m.Celelalte,lungi,sunt de 2,40-3,60m.Principala menire a vergii este sa avante ,ca dintr-o prastie momeala grea.Ea are totdeauna si inele de agat ,portelan,sticla sau otel cromat ,care uzeaza mai putin sfoara ce trece ,in neancetata miscare prin ele.
Mulineta-trebuie sa asigure desfasurarea de la sine a sforii-dusa prin aer de greutatea momelii avantate-si oprirea ei in momentul in care nada si-a terminat traiectoria si cade in apa ,cele mai multe incurcaturi se produc atunci cand mulineta ,pusa in miscare de tragerea nalucii ce zboara prin aer ,nu se opreste in clipa in care s-a oprit momeala ci,in virtutea inertiei ,continua sa se invarteasca.In acest caz ,va lasa sfoara de prisos ,care se incalceste "in peruca"-unul din cele mai dese necazuri ale pescarului ,ce utilizeaza naluci.Pentru a-l evita ,au fost nascocite mulinete cu diferite sisteme de franare,fara sa ajunga insa nici unul la perfectiune.In cazul cand folosim o mulineta simpla sau cu multiplicator ,cea mai buna metoda de a opri fuga bobinei si a sforii a ramas tot franarea cu degetul apasat pe bobina mulinetei.Mulineta cu tambur fix inlatura multe din neajunsuri.Deoarece nici aruncarea si nici aducerea prin apa a nadei nui se poate face fara mulineta ,nu ne putem lipsi de ea ;trebuie sa fie destul de mare ,ca sa cuprinda sfoara suficienta ,sa functioneze usor si sa aiba un oarecare dispozitiv de franare.
Sfoara-de matase ,usoara si supla se foloseste numai pe mulinetele simple sau cu multiplicator.Azi insa ca si in celelalte metode de pescuit-in afara de cele cu musca artificiala,sfoara de matase a fost inlocuita ,si la lanseu ,cu firul de nailon.Nailonul se poate infasura si pe mulinetele de tip vechi ,cu conditia ca firul sa nu fie "ciupit"de capetele tamburului prilej sigur de formare a "perucii"Daca pescarul nu poate inlatura singur defectul ,va recurge la serviciile unui mecanic priceput.Grosimea si rezistenta firului ce-l vom alege difera dupa greutatea nalucii ,a tipului mulinetei si a rapiditatii lansetei folosite .Nimic nu este mai neplacut pentru pescar decat sa manuieasca o varga cu fir si naluca care sa nu se potriveasca intre ele.Cu un fir greu si rigid ,de pilda,si cu o naluca prea usoara vom obtine lansari scurte si neprecise ,o lanseta de "mica putere"nu va reusi sa arunce o naluca prea grea decat fortand-o si strcandu-i nervul fibrelor ,de aceea se recomanda pescarilor un echipament mijlociu -ce se potriveste bine apelor noastre-,pastrand masura justa intre toate componentele unditei.Astfel,o varga pentru o singura mana ,de putere mijlocie (ceea ce ar corespunde cu o putere de 500-600 g.)avand pe mulineta un fir de nailon de 60-100m.lungime ,cu o grosime in jur de 30/100 si cu naluci de 10-12 g.corespunde situatiilor normale in care se poate afla pescarul ,in afara de unele cazuri cum ar fi pescuitul unei lostrite sau stiuci de talie exceptionala .
Struna scurta din fir de otel-va avea obisnuit urmatoarele lungimi
a)cand folosim sfoara de matase
-in vergile pentru o mana -30-50 cm.
-la vergile pentru doua maini-90-120 cm.
b)cand pescuim cu fir de nailon pe mulineta ,la toate vergile struna metalica va fi lunga de 10-20 cm.
Plumbul-are scopul sa mareasca greutatea nalucii,spre a obtine aruncari la distante mari .Pozitia plumbului are o deosebita importanta mai ales in lansarea lingurilor .In primul rand montarea unui plumb pe struna atrage doua vartejuri in plus .Adaugarea lui poate modifica in rau buna orientare sau invartire a lingurii
1.Plumbul direct pe fir genereaza aruncari neprecise ,buclaje(agatarea firului de naluca)si o gresita functionare a lingurii in apa
2.Plumbul in capul lingurii este un procedeu mai bun .Nu elimina insa buclajul si lungeste forma nalucii
3.Plumbul in coada este cel mai bun dintre toate procedeele ,asigurand o aruncare precisa si fara buclaj.Greutatea se situeaza intre paleta si carlig mai precis pe corpul nalucii .In general tendinta este de a suprima plumbii adaugati lingurii .Echilibrarea nalucii ,in ceea ce priveste plasarea punctului cu cea mai mare greutate ,se va avea in vedere inca din momentul fabricarii ei si se poate realiza prin modificarea grosimii si greutatii materialului din care este facuta lingura.In general este mai bine sa avem in trusa noastra mai multe linguri ,de greutati diferite ,decat sa incarcam aceeasi lingura cu plumbi de greutate variabila ,dar care nu dau rezultatele ce le asteptam.
Vartejurile-intre sfoara si struna ,apoi intre aceasta si naluca se intercaleaza vartejuri ,ce anuleaza miscarile de rotire a nalucilor si impiedeca astfel rasucirea firului.
Antirasucitorul-este o paleta de celuloid ce se ataseaza intre struna si sfoara ,anuland rasucirea firului produs de invartirea lingurii.
Monturi-cand avem ca nada pestisori morti ,ii punem intr-o montura cu carlig ,care sa-i tina prinsi ,sa le imprime miscarea de rotire necesara si totodata pestisorii sa poarte carligele-de obicei mai multe-duble sau triple.Sunt mai multe sisteme de atasare a pestisorului mort,folosit ca momeala.In comert se gasesc diferite monturi ,de la cele mai simple ,pana la unele ce sunt adevarate hamuri de metal.Ne vom stradui sa alegem monturi simple ,usor de aplicat si de desfacut,cat mai putin vizibile.Deoarece pestisorul tras prin apa trebuie sa faca miscari de rotire ,il vom pune curbat pe carlig sau vom alege monturi cu palete(elice)ce ii imprima o asemenea miscare.Este mai siplu sa infiram struna de-a lungul pestisorului ,cu un ac,asa incat carligul sa ramana in coada,iar struna sa iasa prin gura ,fixand-cu un fir de matase sau de sarma foarte subtire-pestisorul intr-o pozitie curba .Pestisorul va avea o miscare de rotire chiar si in cazul cand il prindem intr-un carlig simplu ,de buze:introducem carligul in partea stanga a buzei de jos si il scoatem prin partea dreapta a celei de sus.La alegerea nalucilor (linguri sau pesti artificiali) cu care vrem sa pescuim ,trebuie sa tinem seama de unele caracteristici ale lor .De buna alegere a nalucii depinde in mare parte succesul la pescuit .Vom cauta deci o lingura a carei culoare sa se potriveasca bine cu gradele de claritate a apei si de luminozitate ale zilei .Daca pescuim cu pesti artificiali ,pot fi vopsiti in culorile ce am observat ca atrag mai bine rapitorii dupa care umblam.Am verificat ,desigur,dinainte si stim cum "lucreaza"in apa fiecare naluca.O fluturare,vibrare,rotire sau ondulare gresita(falsa)va deveni o sperietoare sigura ,nu o atractie pentru pesti.Pescuitul cu naluci e un fel de-a te juca cu pestele de a-l surprinde in mod viclean ,de a-i atata curiozitatea ,de a-l atrage spre momeala si nicidecum sa-l sperii ,punandu-l pe fuga.Nu trebuie sa uitam ca pescuitul sportiv se bazeaza pe instinctul de foame al pestelui .De el tinem seama atunci cand mintea noastra se framanta sa nascoceasca momelile cele mai ademenitoare .Dar instinctele animalului defavorabile pescuitului ,cele de care trebuie sa ne temem si sa ne ferim in toate actiunile noastre ,sunt neancrederea si frica pestelui.Prin lovitura brutala si plescaita a unei linguri mari si grele se tulbura pacea apelor ,lumea acvatica se nelinisteste si transmite pana departe freamatul de teama.Tendinta este-mai ales in urma nascocirii mulinetei cu tambur fix si a firelor subtiri de nailon-sa se utilizeze naluci usoare ,mamuite cu vergi nervoase ,pentru o singura mana.Pentru pestii mari -lostrita sau stiuca de talie mare -,in cazul cand lansam cu o varga pentru doua maini ,pentru "loviturile"de lungime vom fi nevoiti sa folosim naluci mai grele,dar care in nici un caz nu vor depasii 15-25 g. greutate.Aruncarea nalucilor cere un exercitiu destul de indelungat.Exista doua sisteme de aruncare :"din mana "si "de pe mulineta"
Incepatorul va arunca mai intai "din mana".Pentru aceasta va desfasura firul de pe mulineta si va aseza langa el ,pe pamant ,in colaci,lungimea de sfoara pe care o crede necesara pentru distanta la care vrea sa arunce.Tinand sfoara libera intre degetele mainii stangi,in timp ce naluca zboara sau pestisorul este avantat din varga lasa sa i se strecoare sfoara printre degete si o opreste,in momentul in care momeala a cazut in apa."De pe mulineta"-tehnica obisnuita in aceasta metoda de pescuit-sfoara se va desfasura singura ,trasa de greutatea nadei avantate din varga.Cu degetul aratator sau cel mare tinut pe bobina mulinetei ,si apasand mai tare sau mai usor,pescarul va putea sa franeze si apoi sa opreasca invartirea bobinei si desfasurarea sforii.Actiune cu deosebita pondere in tehnica lansarii ,franarea se aplica mulinetei simple si celor multiplicatoare;la mulineta cu tambur fix nu este nevoie de ea.Inainte de a arunca ,lasam nada sa atarne de varful vergii-cu o sfoara cam cat jumatate din lungimea vergii-o pendulam de cateva ori ,apoi ii facem vant ca din prastie .Avantarea nalucii(aruncarea)spre locul vizat se face imprimand vergii o miscare de zvacnire dinapoi-inainte.Sunt multe feluri de lansari:lanseul pe sub mana,lanseul vertical,orizontal(de la stanga spre dreapta si invers),catapulta,lanseul razant etc.fiecare aplicata in functie de natura apei,a obstacolelor existente in jur,precum si de deprinderea pescarului.Tehnica lansarilor ne-o vom insusi mai usor din practica ,privind mai atent la pescarii cu rutina ,decat din descrierea prea succinta .Pentru a nu intelege gresit de la inceput vor fi prezentate cateva reguli de baza ale aceste tehnici.
1.Oricare ar fi tipul lansarii ,miscarea imprimata vergii ,va fi uniform accelerata .Impulsul plecarii este sporit progresiv,El este lent la inceput si rapid spre finisul aruncarii .Oprirea mainii ,care actioneaza varga nu va fi facuta brusc.
2.Naluca,odata plecata ,varga trebuie sa o vizeze (sa o urmareasca)tot timpul traiectoriei .Astfel ,fiind mereu in prelungirea axului vergii ,sfoara scapa mai usor prin inele,fara o frecare mare,rezultatul fiind o aruncare mai lunga si mai usoara.
3.Cand naluca atinge apa ,o vom retine putin ,ridicand usor varful lansetei .Frictiunea prin inele intinde usor firul evitandu-se astfel buclajul (agatarea nalucii pe fir)Avand din primul moment un fir bine intins ,pe langa faptul ca naluca poate actiona imediat,santem in masura sa raspundem prompt eventualului atac al pestelui ce se repede la momeala.Descriind o curba intinsa,naluca va cadea in apa si va fi prinsa numaidecat in incordarea sforii ,careia nu-i este ingaduit sa cedeze.Vom incepe imediat sa adunam sfoara pe mulineta ,asteptand in fiecare clipa atacul rapitorului.Cu cat vom repeta mai des toata gama de lansari ce ne-o impune apa si obstacolele ,cu ata ne vom obisnui sa facem "lovituri mai precise"
Precizia aruncarilor este esentiala in aceasta metoda de pescuit.Nici o lansare nu va fi facuta la intamplare ;fiecare aruncare va avea un scop bine definit si o executie precisa.Naluca trebuie sa ajunga neaparat in locul unde ne-am propus sa o trimitem ,banuind dupa experienta ce o avem ,ca acolo isi poate avea rapitorul locul de panda Vom cauta fiecare specie de rapitori in zonele in care stim ca isi au locul lor preferat de vanatoare .Avatul de pilda il vom gasi la gura de varsare a baltilor in rau ,stand vara spre locurile mai insorite ;cleanul mare ,mai ales cand este flamand ,va prefera apele mai vioaie ,pescuindu-l bine in mijlocul raului ,acolo unde hrana ii va veni din belsug.In apele statatoare in care domnesc stiucile si bibanii ,nalucile vor cerceta locurile din apropierea vegetatiilor .In general obstacolele nu trebuie neglijate .

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Crapul

CRAPUL(Cyprinus carpio)

Numiri populare:crap sular,crap florean,seran,sezan etc.
In functie de talie poarta diferite denumiri
-ciuciu,ciuciulean,ciortpnel,ciortpnica,crapean,
puiandrii pana la 30 de cm.
-ciortan:1kg.
-ciortocrap:1-3kg
-crap:de la 4kg.in sus
Este un peste indeobste cunoscut ca obiect de seama al pescuitului industrial.Fata de cantitatile mari de crap pe care le prind pescarii profesionisti
crapii prinsi in undita reprezinta o cantitate foarte mica .El ramane totusi unul dintre pestii cei mai cautati de unditarii de pe malurile apelor de ses iar mestesul de a-l prinde in carlig si-mai ales daca este mare-de a-l scoate la mal nu este mai prejos decat cel pe care il folosim pentru pescuirea celor mai de seama pesti rapitori .Datorita valorii comerciale pe care o are este prasit pe scar intinsa .Crapii din helestee cat si cei din apele libere ,au mai multe rase de cultura.Crapul are trupul gros ,spatele mai mult sau mai putin curbat si burta foarte putin lasata in jos..Crapul este scurt,gros,gura relativ mica si carnoasa;in coltul gurii are doua mustacioaremai lungi,iar spre nas alte doua foarte mici;falca de jos este ceva mai scurta decat cea de sus.Inotatoarea dorsala este foarte lunga ,se intinde pana aproape de coada bilobata.Corpul este acoperit cu solzi mari,pe margini cu o dunga ceva mai inchisa .Cei de rau au spinarea mai putin gheboasa dacat cei de balta.Culoarea variaza dupa apa si dupa varsta.Cei din raurile de la altitudine mai mare au nuante mult mai deschise decat cei din raurile de la ses.Pe spate crapul este verde-albastrui pana la negru-albastrui;pe flancuri cenusiu si galben-auriu pana la aramiu-inchis ,iar pe burta galbui.Nu este greu sa-l deosebim de alti pesti ,fiind si mai greu si mai indesat la trup decat toti ceilalti.Traieste in apele statatoare sau in cele care au un curs foarte domol;ii plac albiile lutoase,namoloase.Populeaza toate apele noastre mari,curgatoare,incepand cu Dunarea si Prutul cu toate baltile lor inundabile ,delta pana in fata gurilor Dunarii ,unele lacuri litorale,partea inferioara si medie a tuturor raurilor de asemenea lacurile,baltile,jepsele,si helesteele .Este un peste care se hraneste atat cu vegetale cat si cu viermi ,insecte,melcisori .Iarna se retage in cotloane adanci ,se ingroapa in namol si ierneaza fara sa manance aproape nimic.Reproducerea are loc in aprilie-mai ,atunci se strang in carduri ,isi cauta locuri prielnice si,in drumul lor ,trec obstacole de necrezut.Crapii batrani ajung pana la o lungime de 1m si la o greutate de 15kg.In Delta Dunarii au fost prinsi si crapi de 30kg.Deoarece vara traiesc imprastiati in apele mari,formarea unui vad este absolut necesara ,daca voim sa prindem cu undita cativa din ei.Cele mai bune nade pentru vad sunt pastele de mamaliga si de paine ,cartofii fierti,graul,porumbul,mazarea fiarta,si fructele.Hranirea la vad trebuie continuata mai multe zile,
lucru pe care nu-l poate face cel ce locuieste prea departe de apa respectiva.Se pescuieste cu undita,,cu sau fara pluta,Varga pe care o intrebuintam trebuie sa fie foarte lunga,pana la 5-6m.rezistenta si destul de mladioasa,ca sa reziste in lupta grea ce poate sa urmeze.Pe mulineta-care este foarte utila-vom avea 25-30m.de sfoara sau nailon de 50/60/100 grosime,
potrivit cu pestele pe care speram sa-l prindem.Cu acest fir,care are o rezistenta intre 7-9kg.,
cu o varga mladioasa si avand mulineta ,vom putea face fata unui crap mare,ce are o capacitate si o putere de aparare deosebite.O struna de nailon lunga de 50-60cm.va fi de regula ceva mai subtire decat sfoara propriu-zisa ,astfel ca la o manevra gresita a pescarului sau la o tractiune mai violenta a crapuli mare,acesta sa nu plece ducand cu el si tot firul (pentru ca nu reuseste sa rupa struna)Cand varga are un varf sensibil si mladios,si cand pescuim in ape repezi ,este mult mai bine sa nu folosim pluta.Prezenta pestelui la momeala precum si timpul cand trebuie data miscarea de intepare,vor fi mult mai vizibil semnalate de varful vergii decat de pluta.Daca totusi o folosim ,ea trebuie neaparat potrivita cu greutatea plumbului dupa struna si cu puterea curentului apei.O pluta complet scufundata nu ne va putea semnala nimic.
;la fel si cea care ,neajustata ,va ramane culcata pe apa.Pozitia ei norala trebuie sa fie cat mai verticala ,fiind scufundata in apa cel putin 3/4 din lungimea ei.Fiind un pescuit tipic de fund ,alegerea plumbului este de o deosebita insemnatate .In primul rand greutatea lui trebuie sa invinga viteza curentului apei ,in cazul cand pescuim in rauri .Un plumb usor ,plimbat in toate directiile de curentii de fund ,va constitui o adevarata sperietoare pentru pesti,atat miscarea apei,cat si prin"norii"de mal ce-i va starni permanent.Din aceasta cauza pescuind in ape curgatoare ,vom infira pe struna un plumb cu mult mai greu -care sa "zaca"pe fund-decat atuncu cand pescuim in apa linistita a baltilor.Forma acestor plumbi de fund va fi asemanatoare unei masline ,deci rotunjita si fara colturi .In mijlocul lui ,plumbul va avea un tunel destul de larg,prin care struna va putea aluneca in voie,pe toata lungimea ei,pana la un prag de oprire ,fixat pe struna cam la 30cm.deasupra carligului.Marimea carligului nu trebuie exagerata ,crapul are gura mica si cartilajul buzelor slab.Este de preferat insa un carlig de o buna calitate,,cu bratul mai gros,si cu o deschidere de 8-10mm.Normal carligele intrebuintate sunt nr.3-5.Ca momeala folosim mai ales pastele de paine si mamaliga ,rame si chiar branza fermentata .Cea mai buna nada este pasta de paine alba ,framantata cu turta dulce.Din pasta facem cocoloase in forma de para ,in care infigem carligul ,lasand liber doar varful acului.In mod curent ,insa,crapul se pescuieste cu rama ,mai ales la inceputul sezonului si pana spre toamna ;apoi cocoloasele de mamaliga si boabele necoapte de porumb ("bobul la tinta")sunt momelile cele mai preferate de crap.Nada o coboram pana pe fundul apei ,unde pestele isi cauta hrana ,adeseori chiar scurmand in ape maloase.Uneori crapul se da la momela dintr-o data ,dar de cele mai multe ori mai intai o incearca ,o gusta si se codeste pana sa apuce.Indata ce pluta dispare scufundandu-se ,intepam scurt,dar destul de energic.Obosirea si scoaterea pe mal a unui crap voinic nu este o treaba usoara.El lupta impotriva pescarului cu greutatea trupului si proptindu-se in apa ,uzeaza de multa siretenie ,incercand sa scape in papuris si pe dupa obstacole,tinzand sa rupa legatura care il tine.Pescarul va avea multa rabdare si totdeauna va manevra cu grija ,ca sfoara sau struna sa nu se agate de radacini ,stuf etc.Un crap care a reusit sa se infunde in papuris ,sau sa incalceasca sfoara ,isi salveaza aproape totdeauna viata.Carligul,struna,buza nu rezista greutatii si puterii cu care trage .Dupa marimea crapului ,o lupta poate sa dureze si un sfert de ora si nu vom socotica s-a sfarsit ,decat cand vom vedea ,crapul rasturnat pe lat sau leganandu-se de pe o coasta pe cealalta .Abia atunci il vom apropia de mal si il vom scoate pe uscat.Primavara dupa ce se incalzeste ,crapul se da la undita .In aprilie si mai ,epoca lui de reproducere .In lunile iunie si iulie ,daca temperatura trece de 25 grade C,pofta lui de mancare dispare si nu se mai da la undita aproape de loc.Caldurile mari il lenevesc .In august pofta de mancare ii revine .De acum incepe un sezon mai imbelsugat pentru pescarul cu undita .O data cu venirea frigului ,crapii se lasa la fund ,unde vor ierna.Pentru pescuirea crapuli sunt bune zilele cu nori ,cu vant usor din vest si sud-vest ,care increteste apa.De asemenea sunt bine venite si ploile scurte si trecatoare.Pe vreme calduroasa vom iesi la pescuit dis-de-dimineata si seara,pana se intuneca de-a binelea .In septembrie crapii pun gura pe nada in tot timpul zilei.Locurile bune de pescuit vor fi acelea unde apa este mai domoala ,cu fundul mai adanc.Il vom gasi in cotul de mal ,pe sub maluri radacinoase,pe langa obstacole(picioare de pod,trunchiuri de copaci pravaliti,etc.)in canalele dintre balti ,sub buzele umbroase ale cocioacelor,in balti,in ochiurile de stuf,in locurile insorite in vegetatie nu prea deasa.Dimineata in zori ,crapul incepe sa circule in cautarea hranei ;pe masura ce timpul se incalzeste ,el urca mai spre suprafata .Spre amurg isi reia locul spre fund.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Carasul

CARASUL(Carassius auratus gibelio)

Numiri populare:caras,caras argintiu,caracuda alba,crap-caras(denumire gresita ,nefiind vorba de un hibrid ci de o specie bine definita)argentina,caras-floran etc.
Carasul este un peste de origine nord asiatica ,ce a patruns in Europa initial ca peste de ornament iar apoi a trecut sau a fost introdus in mai toate apele continentale.Multi il confunda cu caracuda avand cateva caracteristici comune ,desi,normal,atinge talii mai mari si are o coloratie diferita .
Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate ,de culoare cenusiu-negricioasa-albastruie,care devine pe flancuri cenusiu-argintie cu usoare reflexe aurii ,apoi argintie curat.Talia maxima ajunge la 40cm.;ca greutate poate atinge usor 3kg.Hrana principala consta din mici organisme vegetale si animale ,pureci de apa ,larve de insecte,viermi,icre de peste etc.
Carasul se reproduce cam in trei rastimpuri ,incepand din aprilie si pana prin august .Nu este o incrucisare intre crap si caracuda ,asa cum s-a crezut multa vreme ,ci este o specie bine definita,
derivata din carasul rosu japonez,de acvariu.Un alt fenomen curios il constituie faptul ca toate exemplarele masurand peste 15cm.sunt femele.Sub aceasta talie se intalnesc si barbatusi in proportie de 50 o/o,dar dupa ce au ajuns in a doua vara a vietii lor ,se produce o transformare a organelor genitale si,din masculi devin femele.La noi pestele se intalneste in mai toate raurile cu un curs lent ,si mai ales in baltile lor de inundatie:Dunare,Prut,Somes,Olt,Mures,lacul Razelm,Tasaul,,in baltile Neajlovului,si ale vaii Mostistei,in lacurile capitalei etc.Pescuitul carasului ofera clipe foarte placute pescarului,mai ales toamna,cand se da foarte bine la undita.Il vom cauta mai ales in baltile si lacurile cu funduri maloase ,in apropierea vegetatiilor-de multe ori printre ierburi-unde traieste aproape in aceleasi biotipuri ca si caracuda.Ca momeli se foloseste rama rosie si,uneori,cocoloasele de mamaliga.O varga subtire,mladioasa,fir si struna de nailon de 20-22/1000,carlig nr.7-8 pentru rama ,9-10 pentru cocoloase de mamaliga si o pluta usoara constituie tot echipamentul ,fiind un pescuit de fund ,plumbul se va acorda cu puterea de plutire a plutei.Muscatura carasului se aseamana cu cea a crapului.Inteparea nu se face decat atunci cand pluta a disparut ,clar,sub apa.Carnea carasului este dulce ,gustoasa,si multi o pretuiesc mai mult decat pe cea de crap.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Gafa-Sacul de pleava-Rociul-Cosul de nuiele-Juvelnicul

Gafa;Sacul de pleava;Rociul;Cosul de nuiele;Juvelnicul

Gafa-este un instrument pentru taratul pestelui de talie mare ,prins la undita format dintr-un carlig de otel,insurubat la o tija simpla sau telescopica.O folosim prinzand carligul de operculul pestelui si tragandu-l spre noi ,in special la lostrita,stiuca,a caror scoatere la mal ar necesita un minciog prea mare si mult prea greu de manuit.

Sacul de pleava-este un instrument de pescuit ,ridicator,facut dintr-o plasa cu gura intinsa pe jumatate,pe o nuia indoita in semicerc (circa 2,5m)iar cu cealalta jumatate insforata pe o franghie .Plasa se ridica cu o prajina in forma de furca cu doi dinti alungiti,prinsi unul de mijlocul nuielei,celalalt de mijlocul franghiei .Ca momeala se pune un bot de mamaliga.

Rociul-este asemanator unui sac de pleava ,foarte primitiv ca origine la care furca este inlocuita cu o prajina bifurcata la un capat ,legata cu doua sfori intinse intre capetele nuielei si bifurcatiile prajinii.Se pescuieste in ape curgatoare mici ,putin adanci,pescarul plimband sacul pe fundul apei .

Cosul de nuiele-din rachita pe care multi pescari il folosesc in locul sacului.Este foarte bun ,numai ca,fiind mare,rigid,stanjeneste miscarile.


Juvelnicul(horet)-este un sac pentru pastrat pestele viu .Acesta se confectioneaza din plase de bumbac impletite in sase .montate pe 2-4 cercuride metal inoxidabil .Prin deschizatura capatului de sus se da drumul pestelui in juvelnicul asezat in apa in pozitia verticala si legat cu un snur de o nuia sau de o ramura infipta in mal

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Minciogul

Minciogul

Minciogul(ciorpac,meredeu).Numai pestii mici ii putem scoate pe mal prinputerea unditei.Daca pestele este prea mare,incercand sa-l avantam din undita pe mal,riscam sa-l pierdem si pe deasupra,
sa ne rupa si uneltele.Cei ce spera sa prinda pesti ce sa cantareasca mai mult de jumatate de kilogram cu greu se poate lipsi de minciog,plasa cu maner,la gura caruia aducem pestele istovit si cu care apoi il scoatem pe mal.E adevarat ca
nu este placut sa mai porti cu tine inca o unealta,destul de mare,insa avand-o la indemana ,ce bucuros vei fi cand se va ingreuna cu multi pesti.De altfel cu un minciog atarnat la spate ,de un belciug prevazut la cureaua rucsacului sau la centura,
ne obisnuim repede ,incat in scurt timp nici nu-l mai simtim.Se gasesc mincioguri de diferite forme,unele alcatuite in asa fel ,incat sa se poata inchide ,tocmai pentru a nu ne deranja prea mult .Minciogul este o plasa din sfoara de canepa sau bumbac ,rezistenta,cu ochiurile de la gura insirate pe o rama cu diametrul de 35-40cm care este fixata la capatul unui maner.
Manerul facut din lemn usor ,de exemplu bambus ,sau din orice metal usor -aluminiu-are o lungime de 60-80cm .Pescarii,carora le place sa pescuiasca umbland prin apa ,ii vor pune minciogului un maner mai tare si mai lung(1,5m) folosindu-l si ca toiag ,foarte necesar mai ales pe o albie alunecoasa .Oricine isi poate confectiona un minciog bun .Cu putina indemanare ,pescarul isi poate face singur unul cu o incheietura ce-i va ingadui sa-l stranga ,atunci cand nu se sprijina pe el

Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

Plumbul pentru pescuit

Plumbul pentru pescuit


In toate modalitatile de pescuit in care se cauta pestele aproape de albie ,pentru ca momeala sa se scufunde ,sfoara sau struna si uneori ,chiar nada trebuie sa fie ingreuiate.Nu vom intrebuinta greutatea la pescuitul la suprafata sau intre doua ape unde folosim ca momeala musca artificiala si insectele naturale.Marimea ei difera dupa metoda de pescuit ,dupa greutatea momelii si in functie de puterea curentului apei .De asemenea si forma plumbilor difera .Pescarii se straduiesc sa gaseasca o forma care sa impiedice plumbul sa se agate de radacini,pietre,etc.pricina multor neplaceri.Mai obisnuit este plumbul tip alica sferica.Dupa imprejurari,se itrebuinteaza toate marimile de plumb ,incepand de la alicele mici,cu diametrul de 2 mm ,pana la posurile mari ,care ajung sa aiba un diametru de 1cm .De obicei alicele sunt fixate de struna lasandu-se deasupra momelii o portiune libera ,de cel putin 30cm din lungimea strunei .Plumbii se pot fixa in doua feluri .Unii ,care sunt crapati pana la jumatatea lor ,ii fixam introducand struna in crapatura si strangand apoi cu un cleste ,pana se prind

.Numai ca de multe ori ,deterioram struna ,si o facem sa se rupa usor .De acea sunt mai bune alicele perforate.Ca sa nu joace de-a lungul strunei ,acestea vor fi fixate printr-un nod.Pentru ca plumbul perforat sa ramana la locul unde-l punem ,adica exact in mijlocul strunei si sa-l putem desface cu usurinta pentru a-l muta sau schimba este mai potrivita fixarea cu nod.In felul acesta se pastreaza si struna intacta.Strangand nodul din cele doua parti ale strunei,plumbul se fixeaza exact unde vrem.Plumbul sferic se agata foarte usor si odata prins de vreo radacina sau piatra ,cu greu se mai desprinde.De acea sunt mai buni plumbii lunguieti”olivele”perforate in lungul lor .Se mai intrebuinteaza si sarma de plumb ,infasurat in jurul strunei .Este usor de manuit ,rupem din ea cat ne trebuie ,dar roade struna.Mai bune sunt placile subtiri de plumb ,in pachetele din care rupem atat cat avem nevoie si le infasuram in jurul strunei.La pescuitul cu pluta a pestilor mici (rosioara,babusca,platica etc.)mai ales in apele line ,statatoare este mai bine sa fixam pe struna mai multi plumbi mici ,decat unul singur prea mare.Vom insira alicele necesare ,la o distanta de 4-5cm una de alta ,asezand spre sfoara pe cele mai mari si spre carlig pe cele mai mici.Cand pescuim la fundul apei (crap,caras,somn,mreana,etc.) plumbul trebuie sa fie mobil,adica sa alunce usor de-a lungul strunei.In acest caz plumbul va avea un tunel larg ,prin care trece struna;la 30cm mai sus de carlig se fixeaza o piedica (o alica fixata de fir) menita sa limiteze alunecarea plumbului spre carlig .In cazul lanseului(pescuitul aruncat) unde cate odata lingura trebuie ingreunata ,spre a putea arunca mai departe se foloseste plumbul “excentric” cu vartejuri la capete .Pescarul va avea intotdeauna cu sine ,intr-o cutiuta plumbi de diferite marimi ,ca sa-l poata alege pe cel mai potrivit si cu tipul de apa(curgatoare,statatoare) si cu felul momelii

Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

Carligul

Carligul
Este partea cea mai importanta a unditei si una din cele mai vechi inventii ale omenirii.Stramosii nostrii isi procurau o buna parte din hrana necesara pescuind cu carlige rudimentrae,pe care si le faceau din bucati de corn ,din oase sau din tepii pestilor.

Se poate pescui chiar daca lipsesc unele parti si accesorii ale unditei;fara carlig insa ,nu exista undita!Inainte de toate ,pescarul trebuie sa aiba carlige foarte bune.Toate celelalte parti ale unditei pot sa nu fie de calitate superioara ,insa carligul trebuie sa fie perfect.Exista carlige simple,(cu un singur varf) duble si triple.L acarligul simplu deosebim urmatoarele parti:varful,curbura,bratul,limba sau spinul .

La capatul bratului exista un ochi ,fie o paleta pentru legarea strunei.Uneori bratul se sfarseste cu o portiune neteda.Proportia dintre lungimea varfului si lungimea bratului variaza foarte mult de la un tip la altul.La unele carlige ,varful ajunge pana dincolo de mijlocul bratului.Carligele cu brat scurt nu s-au dovedit bune ;ori cum vom lega struna ,carligul se deplaseaza din linia strunei,si face cot la punctul de legatura si in consecinta,cand pescarul “raspunde”pestelui(ii da “lovitura de intepare”),varful nu se infige.Mai ales la pescuitul care foloseste drept momeala rama,bratul trebuie sa fie mai lung ,pentru ca nada sa poata fi trasa in lungul lui.Lungimea varfului carligelor normale trebuie sa reprezinte cam o treime din marimea lor totala.O alta descoperire se refera la forma,la deschiderea dintre varf si brat .Unele carlige au varful paralel cu bratul ,altele il au usor adus inspre brat ,iar altele il au ,dimpotriva,mult departe de brat,largind deschizatura.De preferat sunt cele cu bratul si varful paralele ,cu o foarte usoara curbura in afara varfului.Cele mai des folosite la pescuitul in apele de munte sunt carligele cu ochi in capatul bratului,iar la ses cele cu paleta in capul bratului.
Legarea strunei se face cu mai multa usurinta .La pescuitul cu musca artificiala ,foarte bune par a fi cele cu ochi ,deoarece ingaduie dezlegarea usoara a carligului de pe struna ,lucru pe care pescarul este nevoit sa-l faca ori de cate ori trebuie sa inlocuiasca o musculita cu alta .Carligele cu paleta prezinta avantajul ca legatura dintre ele si struna este mai stabila,bratul e in prelungire si ramane mereu in prelungirea strunei iar lovitura de intepare este mai directa .Ori ce forma ar avea carligul trebuie sa aiba varful foarte ascutit .De acest fapt depinde ,rezultatul pescuitului.

Sursa:’Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

Pluta

Pluta

La pescuitul stationar,cand momeala cu care amagim pestele trebuie sa ramana la o anumita distanta de fundul apei ,cel mai adecvat accesoriu este pluta .Fixata pe sfoara ea tine carligul cu nada la
adancimea dirita ,iar prin tresaririle si scufundarea ei va instinta pescarul despre cele ce se intampla acolo jos ,unde ochiul lui nu poate sa patrunda ,si ii va indica clipa cand trebuie
“sa intepe”.La pescuitul fara pluta ,aceste semne se transmit prin struna,sfoara,varga,pana la mana pescarului.In perioada sa de ucenicie ,cel ce practica un atare tip de pescuit va sta cu privirea atintita asupra plutei si cu timpul ,va sti cu precizie,dupa miscarile ei ,ce specie de peste este acela care incearca,cam ce marime poate sa aiba si ce face el acolo ,in adancul apei.Cu ani in urma se foloseau plute rudimentare ,facute mai ales din dopuri .Greoaie,vizibile,adeseori speriau pestii .Pescarul incepator face de obicei primi pasi avand in mana o undita cu pluta.Pescuind cu pluta se va obisnui sa aprecieze adancimea apei si sa manuieasca undita fara sa o agate de toate radacinile si crengile din apa.Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila ,sa se tina deasupra apei in pozitie corecta si in acelasi timp sa fie atat de usoara ,incat pestele ce incearca momeala sa nu simta o rezistenta care sa-l sperie.
Este necesar sa poata fi mutata cu usurinta pe sfoara fie mai sus fie mai jos.Dar cel mai insemnat lucru de care trebuie sa tinem seama ,atunci cand alegem o pluta cu un scop anume ,este echilibrarea ,mai bine zis cumpanirea plumbului si momelii cu puterea de sustinere a plutei pe apa.Aici rolul important il joaca este volumul plutei si materialul din care este confectionata.Materialul din care se poate face pluta pescareasca sunt:lemn,trestie,cotor de pana ,aluminiu,celuloid,tepi de arici,si chiar sticla.Ea va trebui sa fie prelunga ,subtire,sa se asemene cu un gatej ,sau cu orice alt lucru asemanator ,care pluteste de obicei pe apa.Putem sa ne facem plute foarte bune si singuri.Oricat de rudimentara ar parea ,una din cele mai bune plute este cea facuta din varful uscat al coceanului de porimb ,avand grija sa fie de grosimea degetului mic si sa aiba o lungime de 8-10cm .La capete ii potrivim doua inele de cauciuc ,bine stranse.Sfoara trece pe sub aceste inele ,fixeaza pluta ,care poate sa fie deplasata cu usurinta ,in jos sau in sus ,dupa adancimea unde vrem sa pescuim.Plute bune se pot face si din cotorul gros al penelor din aripa gastei ,lebedei,cocorului,curcanului,sau dropiei.Le taiem in lungime potrivita(8-10cm) fara a vatama capatul de la radacina penei ,si le curatam toti fulgii .La extremitatea de
unde am taiat cotorul fixam un mic inel din sarma subtire ,in prelungirea penei ,iar pe celalat capat aplicam un inel de cauciuc .Sarma va trece pe sub inelul de cauciuc ,apoi prin cel de sarma ,de aici atarna struna.Nu este ingaduit ca pluta sa fie lasata sa pluteasca pe oglinda apei,asa cum gresit procedeaza multi pescari;cam doua treimi din ea trebuie sa fie scufundata in apa .Altfel pestele care prinde momeala si da sa plece cu ea spre adanc ,simtind o rezistenta prea mare ii da drumul.

Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

Partida de pescuit pe raul Mures la Burjuc -Jud. Hunedoara

Partida de pescuit pe raul Mures la Burjuc (Jud. Hunedoara )

Timpul admirabil pentru pescuit.Aventura pescareasca a inceput in data de 16 August ora 13 30 si s-a incheiat in
data de 17 August 2016 ora 14 00. Pe timpul noptii a fost destul de frig,fapt ce a facut sa nu am trasaturi,iar despre capturi nici nu a putut fi vorba.Aventura pescareasca s-a terminat totusi cu 5 pesti prinsi (3 mrene si 2 somotei)
Solunar in data de 16 08-activitate normala
Solunar in data de 17 08-activitate slaba
O prblema destul de importanta a fost fluctatia permanenta a nivelului apei.Datorita carui fapt pestii au refuzat sa se hraneasca.













Ghe ,, Sixray ,, NICA

Struna (Naylon)

Reusita pescuitului depinde in cea mai mare masura de faptul ca pestele ,care isi cauta hrana ,sa nu observe ca momeala ce i-o intindem are ceva neobisnuit si mai ales ca are o prelungire;sfoara De aici staruinta pescarilor ca macar acea parte a sforii ,ce se scufunda sau pluteste ,sa fie cat mai putin vizibila .De acea la capatul sforii se leaga “struna”;un fir facut dintr-un material mult mai subtire si mult mai putin vizibil ;exista strune facute din diferite materiale.Pescarii batrani folosesc inca firul alb,din coada de cal .Cu toate progresele facute in negocierea altor tipuri dr strune ,nu s-a ajuns ca aceasta sa aiba insusirea celei de par de cal ,aceea de a fi aproape invizibila in apa.Totusi acest fel de struna nu mai este folosit decat rareori ,deoarece este mai putin rezistenta decat celelalte si pentru ca putini pescari si-o pot procura si confectiona .Pana in anii ultimului razboi mondial ,pescarii foloseau fire de matase la confectionarea strunelor de undita.Aceste produse foarte cautate ,au ramas de domeniul trecutului.
*Fir (crin) de Florenta-extras din punga serigena a viermilor de matase ,in momentul cand acesta este pe deplin dezvoltat si pe punctul de a-si face gogoasa .Firele lungi de 25-40m ,sunt prelucrate dupa anumite procedee ,trefilate si sortate pe grosimi si calitati.
*Fir japonez sau guta -de unde a ramas si astazi denumirea de “guta”;pe care o folosesc pescarii cand vorbesc de firele de pescuit -se obtin din fibre de gogosi de matase ,amalgamate si intarite in formol.Foarte rigide cand sunt uscate ,trebuie umezite cu una-doua ore inainte de a le lega ,spre a deveni suple.
*Fir de naylon-fir foarte rezistent ,elastic,suplu,si care a inlocuit definitiv firele de matase .El are avantajul ca se gaseste la toate in toate magazinele cu articole de sport ,in orice lungime si grosime ,nu se inoada atat de usor ca firul de Florenta,nu are nevoie de umezire inainte de intrebuintare.In diverse metode de pescuit -in afara de cea cu musca artificiala ,in care se foloseste numai ca si struna -naylonul inlocuieste si sfoara de matase ,putandu-se infasura direct pe mulineta.Dezavantajele lui sunt urmatoarele:este foarte inflamabil,arde integral si cu mare repeziciune ;locul unde s-a produs un nod devine punct nevralgic la rupere,astfel ca trebuie mereu verificat iar nodurile trebuie desfacute cu rabdare ,cu ajutorul unui ac cu varful bont;in cele mai dese cazuri este bine sa inlocuim complet intreaga struna pe care s-au facut noduri.Firele de naylon se gasesc in bobine mici de 10 si 25m si in mosoare de 50-100-200m.La cumparare trebuie sa ne convingem de supletea lor .Un fir prea rigid este inapt pentru pescuitul cu naluci,dupa cum un fir de naylon prea elastic nu este recomandabil ;el ia forma tamburului mulinetei pe care este infasurat.L afiecare lansare vom vedea naluca pornind si tragand dupa ea un fir spiral ,ceea ce va avea ca rezultat o lansare scurta si imprecisa.Rezistenta firelor de naylon difera dupa grosimea lor si variaza dupa marca lor de fabricatie.In medie firele de naylon de calitate buna trebuie sa aiba ca rezistenta valorile de mai jos:
Grosimea firului(sutimi de mm)——-Rezistenta (kg)
10/100————————————– 0kg 500
12/100————————————– 0kg 650
14/100————————————– 0kg 850
16/100————————————– 1kg
18/100 ————————————- 1kg 200
20/100 ————————————-1kg 400
22/100————————————–1kg 650
24/100 ————————————-2kg
26/100 ———————————— 2kg 350
28/100 ———————————— 2kg 700
30/100————————————- 3kg
32/100 ————————————-3kg 300
35/100————————————- 3kg 800
40/100 ———————————— 4kg 800
45/100————————————- 5kg 800
50/100————————————- 7kg
60/100————————————- 9kg
70/100————————————- 14kg
80/100————————————- 20kg
100/100 ———————————–33kg

Asupra culorilor firelor din care se confectioneaza strunele au existat intotdeauna discutii intre pescari.Sa stabilit ca un fir de culoare alba sau usor albastruie este cu mult mai invizibila in apa decat cele de alte culori.Toate tipurile de strune se uzeaza mai repede decat ar crede pescarii.Prin frecarea de pamant,de pietre,prin indoire,noduri,etc.,struna se deterioreaza si plesneste.De acea trebuie controlata des ,chiar de mai multe ori in decursul unei partide de pescuit,iar partea deteriorata ,sau chiar toata ,trebuie inlocuita imediat.La unditele pentru pestii care au dintii ascutiti ,se monteaza strune din sarma galvanizata sau din otel.Lungimea strunei variaza dupa felul pescuitului.In general trebuie sa ne straduim ca in apa sau pe suprafata ei ,struna sa aiba cat mai putin din lungimea sforii.La pescuitul cu pluta ,cand folosim ca momeala rama ,de obicei ajunge o struna de 40-60cm .Struna lunga se cere numai la pescuitul cu musaca artificiala .In acest caz ea va fi de 2-3m ,dar nu mai lunga decat distanta dintre varful vergii si inelul de langa maner ,pentru ca la deplasarile din loc in loc,nu se va mai putea intinde paralel cu varga ,deoarece nodul din capat nu trece prin inelul din varful vergii ,iar struna se va agata la fiecare pas,Cand vrem sa facem o struna mai lunga ,vom alege fire de diferite grosimi ,pe care sa le putem aseza in asa fel ,incat spre sfoara ,struna sa fie mai groasa ,iar spre carlig din ce in ce mai subtire.Procedeul prezinta doua avantaje ,in partea de care se apropie mai mult pestele ,struna este mai subtire si deci mai putin vizibila ;apoi intr-o lupta prea grea ,struna nu poate rezusta ,sau daca se agat carligul in vreo radacina de unde nu-l mai putem scoate ,si trebuie sa fortam si sa rupem struna ,ruptura se va produce in partea mai putin rezistenta,de la capat,pierzand astfel numai aceasta parte a strunei.De exemplu pentru a lega o struna de pastravi -la pescuitul cu muste artificiale-lunga de 2,5m ,vom alege si vom lega doua fire da naylon de grosimi diferite de pida:spre carlig un fir de 16-18/100 de 1,3m lungime,iar spre sfoara un alt fir de aceiasi lungime ,gros de 18-20/100.Atunci cand legam intre doua fire de naylon -mai ales dintre cele subtiri-sau cand legam firul la carlig ,este bine sa facem dinainte,la capatul fiecarui fir ,un nod simplu bine strans ,astfel ca firele fiind foarte netede si lustruite ,aluneca usor si se desprind din nod.Nodul cel mai simplu de facut si in acelasi timp cel mai bun ,cu care legam laolalta firele unei strune este “nodul dublu”.Intinzand pana la capat firele ramase lungi ,cele doua noduri se apropie ,se alatura,formand unul singur.Tractiunea pe care o va exercita pestele nu va face decat sa stranga si mai mult legatura.Pescuind cu musca artificiala ,aplicam pe struna doua,trei sau chiar patru carlige .Cum vom confectiona o struna pentru mai multe musculite?Unul dintre carlige va fi legat in capatul strunei,iar celelalte pe niste fire ,lungi de cate 10-12cm ,atasate de-a lungul strunei,la o distanta de 50-70cm unul de celalalt ,deoarece pot salta pe suprafata apei ,firele scurte sunt denumite “saltatori”.Unora dintre pescari le place sa aiba mai multe artificiale gata legate pe saltatori si asa le vor atasa la struna,iar cand vor dori sa schimbe musca ,o vor desface cu saltatoare cu tot .Altii prefera struna cu saltatorile pe ea ,legand in varful acestora mustele ,pe care le pastreaza fara fir.Cand isi va pregati struna ,intr-un fel va proceda pescarul din primul caz si in alt fel cel din al doilea.

Sursa:’Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarui sportiv”

Mulineta

Mulineta-cuvant de origine franceza ce denumeste un mecanism care se adapteaza vergilor de pescuit si pe al carui mosor (tambur) se infasoara sfoara ,putand lungii sau scurta aruncarile ,dupa cerintele aparute la un momendat.Marea utilitate a mulinetei se vadeste insa in pescuitul cu musca artificiala si mai ales in lanseu (pescuitul aruncat) unde aruncarea nalucilor la distanta ,precum si readucerea lor prin apa ,nu s-ar putea face fara ajutorul acestui mecanism,atat de necesar pescarului.In toate metodele de pescuit este nevoie de o mulineta atasata la varga.Ea este de neanlocuit si prntru ajutorul pe care-l da pescarului in lupta lui cu pestele ce s-a prins in carlig -partea cea mai pasionanta si plina de peripetii a mestesugului pescaresc.Mulinetele sunt fabricate dupa diferite sisteme ,potrivit felului de pescuit,incepand de la unele simple pana la adevarate masinarii ingenioase si complicate.Exista mai multe tipuri .
*Mulineta simpla aduna sfoara in ritmul de invartire a manivelei(se foloseste mai ales in pescuitul stationar,si la cel cu musca artificiala
*Mulineta”multiplicator” pentru o invartire a manivelei corespund trei-patru tururi ale tamburului de bobinare a sforii
*Mulineta cu tambur fix sau cu bobina stationara
Ultimele doua tipuri sant intrebuintate in mod special la pescuitul cu naluci.Mulinetele sunt confectionate din arama,otel,aluminiu,bachelita,lemn de nuc etc.Marimea lor este diferita si variaza in functie de tipul mecanismului.
Mulineta simpla
Este tipul pe care-l vom intrebuinta in pescuitul stationar precum si la  pescuitul cu musca artificiala .Ea trebuie sa aiba un diametru de 7-10cm pentru a recupera repede sfoara desfasurata ;sa fie ingusta 2-3cm ,astfel ca spirele sa se aseze pe bobina cat mai regulat si sa aiba o frana .Fie frana fie cricul -depinde ce tip de mulineta avem-nu lasa bobina sa se invarteasca decat sub efectul tractiunii exercitate de pescar sau de peste.
Mulineta multiplicator-are un principiu de functionare aproape asemanator cu mulineta simpla ,cu deosebirea ca infasoara sfoara mai rapid ,datorita unui angrenaj special;unei singure invartiri de manivela  ii corespund mai multe rotiri ale tamburului lLa majoritatea modelelor de asemenea tip .tamburul este mai lung ,primind pe el pana la 100m de fir-uneori chiar mai mult.Unele din asemenea mulinete ,mai perfectionate sunt prevazute cu un depanator care in timpul reanfasurarii sforii distribuie uniform firul de-a lungul tamburului,asezandu-l in spire regulate.Modelul se numeste mulineta multiplicator cu depanator .Altele au in plus un un dispozitiv de control autonom al desfasurarii firului de pe bobina ,armonizand viteza de rotire a tamburului cu viteza de tractiune a nalucii.Printr-o astfel de franare a tamburului se inlatura incalcirea firului pe mulineta ,motiv pentru care dispozitivul de franare mai poarta si denumirea de “antiperuca”
Mulineta cu tambur fix sau cu bobina stationara este cel mai modern.tamburul mulinetei nu se invarteste nici la eliberarea firului nici la recuperarea lui.Spre deosebire de celelalte mulinete ,tamburul acesteia are axul paralel cu varga.Partile componente:
-Tamburul are forma unui mosor pe care se infasoara firul de naylon.Actionat de manivela mulinetei are o mica miscare inainte si inapoi ,in sensul axului sau.In momentul lansarii naluca pleaca spre tinta ,tragand dupa sine firul ,care aluneca peste marginea bobinei
-Pick-up-ul .Ceea ce intradevar se intr-adevar se invarteste la aceasta mulineta este carcasa ,o capsula metalica in care -atunci cand invartim manivela -tamburul intra si iese in permanenta lui miscare de dute-vino,pe care o face in lungul axului.Pe aceasta capsula este prins un brat metalic in forma de toarta de cos,numit pick-up .Pick-up-ul se invarteste in jurul tamburlui impreuna cu carcasa de care este atasat ,prinzand firul si asezandu-l ,spira langa spira ,ordonat,pe tambur.
-Frana-in partea de sus a tamburului ,o rozeta cu mai multe aripioare (frana de fir a mulinetei) Din momentul cand se simte agatat ,pestele incepe sa se zbata ,sa se apere cu indignare,el trage cu furie de firul strunei spre a-si recapata libertatea .La celelalte mulinete ,cand pestele trage prea tare ,pescarul desfasoara cu mana din mulineta lungimea de fir necesara ,astfel ca pestele sa nu-i rupa sculele.La mulineta cu tambur fix ,eliberarea firului se realizeaza automat datorita franei.Sub puterea tractiunii crescande a pestelui ,tamburul-care numai in acest caz se roteste in jurul axului sau -incepe sa elibereze treptat firul.Demarajul sau tractiunile pestelui sunt astfel stopate de opozitia franei ;pe masura ce pestele oboseste ,vom relua miscarea de recuperare a firului.Cu ajutorul rozetei cu aripioare putem regla dinainte frana ,dupa grosimea si rezistenta firului ce-l folosim .Majoritatea mulinetelor cu tambur fix sunt prevazute cu un dispozitiv prin care se poate bloca invartirea manivelei .Aceasta frana numita frana de manivela isi are rostul ei atunci cand trebuie sa avem o mana libera spre a manui gafa sau minciogul .Oricare ar fi tipul de mulineta ,ea are un picior prin care se fixeaza de varga.Locul pe maneru vergii ,variaza de la o metoda de pescuit la alta.
-la pescuitul sedentar -cu plumb sau cu pluta -cand mulineta are o frana buna se fixeaza pe varga inaintea locului unde se tine mana ;altii il fixeaza inapoia mainii ,spre a putea apuca apuca sfoara intre palma si varga
-la pescuitul cu musca artificiala ,ea va fi situata numai inapoia manii ,spre coada maneruli(talon)
-la lanseu numai inaintea mainii
Lucrand cu mulineta cu tambur fix ,aceasta se fixeaza de varga ,exact dedesuptul locului de unde apucam manerul.

Sursa:’Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”