Pescuitul cu naluci

PESCUITUL CU NALUCI

I se mai spune lanseu ,pescuitul aruncat sau spinning (in Ardeal -pescuitul cu blinker-ul )Este o metoda cu care prindem pesti rapitori :stiuca,salau,
avat, lostrita,pastrav,biban.Momelile pe care le intrebuintam sunt numai pestisorii naturali morti sau naluci ,aruncate la distanta mare apoi aduse prin apa ,cu miscari ce le imita pe cele ale unui pestisor viu ,incat rapitorul sa atace.Termenul de "lanseu"este folosit cel mai des in vorbirea curenta a pescarilor sportivi .Obisnuit ei numesc actiunea de aruncare a nalucilor "lanseu",vergii ii spun "lanseta"iar celui ce o manuieste "lansetist"Farmecul acestui pescuit consta in dinamismul metodei .in piesele mari care se pot prinde ,precum si in luta emotionanta cu pestele.Intocmai ca si pescuitul cu musca artificiala ,
lanseul este un pescuit activ ,cu un pronuntat caracter de sportivitate ,cel care-l practica se afla permanent in plina miscare ,fie parcurgand malurile ,fie pescuind mergand prin apa sau vaslind la ramele barcii,avand de infruntat frigul sau arsita soarelui ,vanturile si ploile si invingand aproape la fiecare pas tot felul de dificultati ce se ivesc ,pentru a caror rezolvare se cere indemanare,inteligenta,reflexe promte si exacte.Schimbarea decorului natural ce se perinda in fata ochilor sai ,in timpul unei reprize de pescuit ,biruirea necazurilor si a greutatilor,a intemperiilor si a dificultatilor terenului ,a propriilor sai nervi si prinderea unui peste zdravan ,iata pe scurt toate bucuriile ce le ofera acest tip de pescuit! Metoda lanseului ,la fel ca aceea a pescuitului cu musca ,este integral sportiv.Pescarul nu va mai sta pe loc ,pe scaunelul lui pliant,
aruncand din cand in cand ,la intamplare.In cautarea activa a pestelui ,el exploreaza apa ,pas cu pas,cu undita sa-aceasta antena fragila si delicata,cu ajutorul careia omul sondeaza pana departe,
spre tainitele pestelui-,avand posibilitatea de a-l momi de la mari distante,in locul unde altfel nu ar putea ajunge .Nu rare vor fi cazurile cand vom vedea pestele urmarind lingura sau repezindu-se naprasnic la ea.Din varga noastra usoara ,atat de scurta ,dar mladioasa si nervoasa,
naluca pleaca rapid spre tinta -ca din prastie-pana la 25-30m.,chiar si mai mult ,cu o usurinta nebanuita si cu un minimum de efort .Cat de mare este desfatarea de a putea scotoci din departare un ochi de apa ascuns printre ingramadirile de stuf ,o carare intre nuferi ,marginea unui perete de tresti sau linul apei din buza unor ierburi submerse -locuri unde de obicei pandeste pestele mare-streasina unei stanci in care loveste puternic suvoiul ,capul unui bustean pravalit in apa sau cuptorul sapat in peretele malului opus -tainite ale lostritei.Dar ce emotie sa agati pestele de la distanta ,sa-l vezi de departe capturat si sa-i simti zbaterile transmise prin firul intins!Atacul de la distanta mai are imensul avantaj ca poate plasa pestelui momeala chiar in vizuina sa ,fara a fi vazuti si fara a-i trezi atentia ,inselandu-i astfel binecunoscuta lui neancredere in oameni.In lacurile noastre montane ,cu tarmurile lor lipsite de orice fel de vegetatie ,care sa ascunda manevrele pescarului ,de cele mai multe ori nu vom putea insela pastravii mari si vicleni ce traiesc acolo,dacat lansand naluca la o distanta ce nu o va putea atinge niciodata struna cu muste artificiale .Sunt unele locuri inaccesibile pescarului ca de pilda ,malurile acoperite cu palcuri de stuf ,cu tufe de salcii si arini ,prin desisul carora manevrarea unei vergi obisnuite ar intampina dificultati de neanvins.Printre toate acestea ,lanseta scurta strabate cu usurinta si fara sa avem nevoie de miscari largi.Cu o simpla zvacnitura din pumn ,vom trimite naluca spre locul dorit de noi,de obicei cel mai necercetat si poate si cel mai bun.La acest fel de pescuit sunt necesare unelte speciale.Se folosesc doua tipuri de vergi.Unele pentru distanta mai mica ,pe care le manevram doar cu o mana ,si altele grele ,pentru pescuitul de la distanta ,care se manuiesc cu amandoua mainile.Datorita perfectionarii lor ,cele dantai sunt mai mult intrebuintate ,ingaduind lansari pana la distante destul de mari.Vergile pentru o singura mana sunt scurte ,de la 1,50-2,40m.Celelalte,lungi,sunt de 2,40-3,60m.Principala menire a vergii este sa avante ,ca dintr-o prastie momeala grea.Ea are totdeauna si inele de agat ,portelan,sticla sau otel cromat ,care uzeaza mai putin sfoara ce trece ,in neancetata miscare prin ele.
Mulineta-trebuie sa asigure desfasurarea de la sine a sforii-dusa prin aer de greutatea momelii avantate-si oprirea ei in momentul in care nada si-a terminat traiectoria si cade in apa ,cele mai multe incurcaturi se produc atunci cand mulineta ,pusa in miscare de tragerea nalucii ce zboara prin aer ,nu se opreste in clipa in care s-a oprit momeala ci,in virtutea inertiei ,continua sa se invarteasca.In acest caz ,va lasa sfoara de prisos ,care se incalceste "in peruca"-unul din cele mai dese necazuri ale pescarului ,ce utilizeaza naluci.Pentru a-l evita ,au fost nascocite mulinete cu diferite sisteme de franare,fara sa ajunga insa nici unul la perfectiune.In cazul cand folosim o mulineta simpla sau cu multiplicator ,cea mai buna metoda de a opri fuga bobinei si a sforii a ramas tot franarea cu degetul apasat pe bobina mulinetei.Mulineta cu tambur fix inlatura multe din neajunsuri.Deoarece nici aruncarea si nici aducerea prin apa a nadei nui se poate face fara mulineta ,nu ne putem lipsi de ea ;trebuie sa fie destul de mare ,ca sa cuprinda sfoara suficienta ,sa functioneze usor si sa aiba un oarecare dispozitiv de franare.
Sfoara-de matase ,usoara si supla se foloseste numai pe mulinetele simple sau cu multiplicator.Azi insa ca si in celelalte metode de pescuit-in afara de cele cu musca artificiala,sfoara de matase a fost inlocuita ,si la lanseu ,cu firul de nailon.Nailonul se poate infasura si pe mulinetele de tip vechi ,cu conditia ca firul sa nu fie "ciupit"de capetele tamburului prilej sigur de formare a "perucii"Daca pescarul nu poate inlatura singur defectul ,va recurge la serviciile unui mecanic priceput.Grosimea si rezistenta firului ce-l vom alege difera dupa greutatea nalucii ,a tipului mulinetei si a rapiditatii lansetei folosite .Nimic nu este mai neplacut pentru pescar decat sa manuieasca o varga cu fir si naluca care sa nu se potriveasca intre ele.Cu un fir greu si rigid ,de pilda,si cu o naluca prea usoara vom obtine lansari scurte si neprecise ,o lanseta de "mica putere"nu va reusi sa arunce o naluca prea grea decat fortand-o si strcandu-i nervul fibrelor ,de aceea se recomanda pescarilor un echipament mijlociu -ce se potriveste bine apelor noastre-,pastrand masura justa intre toate componentele unditei.Astfel,o varga pentru o singura mana ,de putere mijlocie (ceea ce ar corespunde cu o putere de 500-600 g.)avand pe mulineta un fir de nailon de 60-100m.lungime ,cu o grosime in jur de 30/100 si cu naluci de 10-12 g.corespunde situatiilor normale in care se poate afla pescarul ,in afara de unele cazuri cum ar fi pescuitul unei lostrite sau stiuci de talie exceptionala .
Struna scurta din fir de otel-va avea obisnuit urmatoarele lungimi
a)cand folosim sfoara de matase
-in vergile pentru o mana -30-50 cm.
-la vergile pentru doua maini-90-120 cm.
b)cand pescuim cu fir de nailon pe mulineta ,la toate vergile struna metalica va fi lunga de 10-20 cm.
Plumbul-are scopul sa mareasca greutatea nalucii,spre a obtine aruncari la distante mari .Pozitia plumbului are o deosebita importanta mai ales in lansarea lingurilor .In primul rand montarea unui plumb pe struna atrage doua vartejuri in plus .Adaugarea lui poate modifica in rau buna orientare sau invartire a lingurii
1.Plumbul direct pe fir genereaza aruncari neprecise ,buclaje(agatarea firului de naluca)si o gresita functionare a lingurii in apa
2.Plumbul in capul lingurii este un procedeu mai bun .Nu elimina insa buclajul si lungeste forma nalucii
3.Plumbul in coada este cel mai bun dintre toate procedeele ,asigurand o aruncare precisa si fara buclaj.Greutatea se situeaza intre paleta si carlig mai precis pe corpul nalucii .In general tendinta este de a suprima plumbii adaugati lingurii .Echilibrarea nalucii ,in ceea ce priveste plasarea punctului cu cea mai mare greutate ,se va avea in vedere inca din momentul fabricarii ei si se poate realiza prin modificarea grosimii si greutatii materialului din care este facuta lingura.In general este mai bine sa avem in trusa noastra mai multe linguri ,de greutati diferite ,decat sa incarcam aceeasi lingura cu plumbi de greutate variabila ,dar care nu dau rezultatele ce le asteptam.
Vartejurile-intre sfoara si struna ,apoi intre aceasta si naluca se intercaleaza vartejuri ,ce anuleaza miscarile de rotire a nalucilor si impiedeca astfel rasucirea firului.
Antirasucitorul-este o paleta de celuloid ce se ataseaza intre struna si sfoara ,anuland rasucirea firului produs de invartirea lingurii.
Monturi-cand avem ca nada pestisori morti ,ii punem intr-o montura cu carlig ,care sa-i tina prinsi ,sa le imprime miscarea de rotire necesara si totodata pestisorii sa poarte carligele-de obicei mai multe-duble sau triple.Sunt mai multe sisteme de atasare a pestisorului mort,folosit ca momeala.In comert se gasesc diferite monturi ,de la cele mai simple ,pana la unele ce sunt adevarate hamuri de metal.Ne vom stradui sa alegem monturi simple ,usor de aplicat si de desfacut,cat mai putin vizibile.Deoarece pestisorul tras prin apa trebuie sa faca miscari de rotire ,il vom pune curbat pe carlig sau vom alege monturi cu palete(elice)ce ii imprima o asemenea miscare.Este mai siplu sa infiram struna de-a lungul pestisorului ,cu un ac,asa incat carligul sa ramana in coada,iar struna sa iasa prin gura ,fixand-cu un fir de matase sau de sarma foarte subtire-pestisorul intr-o pozitie curba .Pestisorul va avea o miscare de rotire chiar si in cazul cand il prindem intr-un carlig simplu ,de buze:introducem carligul in partea stanga a buzei de jos si il scoatem prin partea dreapta a celei de sus.La alegerea nalucilor (linguri sau pesti artificiali) cu care vrem sa pescuim ,trebuie sa tinem seama de unele caracteristici ale lor .De buna alegere a nalucii depinde in mare parte succesul la pescuit .Vom cauta deci o lingura a carei culoare sa se potriveasca bine cu gradele de claritate a apei si de luminozitate ale zilei .Daca pescuim cu pesti artificiali ,pot fi vopsiti in culorile ce am observat ca atrag mai bine rapitorii dupa care umblam.Am verificat ,desigur,dinainte si stim cum "lucreaza"in apa fiecare naluca.O fluturare,vibrare,rotire sau ondulare gresita(falsa)va deveni o sperietoare sigura ,nu o atractie pentru pesti.Pescuitul cu naluci e un fel de-a te juca cu pestele de a-l surprinde in mod viclean ,de a-i atata curiozitatea ,de a-l atrage spre momeala si nicidecum sa-l sperii ,punandu-l pe fuga.Nu trebuie sa uitam ca pescuitul sportiv se bazeaza pe instinctul de foame al pestelui .De el tinem seama atunci cand mintea noastra se framanta sa nascoceasca momelile cele mai ademenitoare .Dar instinctele animalului defavorabile pescuitului ,cele de care trebuie sa ne temem si sa ne ferim in toate actiunile noastre ,sunt neancrederea si frica pestelui.Prin lovitura brutala si plescaita a unei linguri mari si grele se tulbura pacea apelor ,lumea acvatica se nelinisteste si transmite pana departe freamatul de teama.Tendinta este-mai ales in urma nascocirii mulinetei cu tambur fix si a firelor subtiri de nailon-sa se utilizeze naluci usoare ,mamuite cu vergi nervoase ,pentru o singura mana.Pentru pestii mari -lostrita sau stiuca de talie mare -,in cazul cand lansam cu o varga pentru doua maini ,pentru "loviturile"de lungime vom fi nevoiti sa folosim naluci mai grele,dar care in nici un caz nu vor depasii 15-25 g. greutate.Aruncarea nalucilor cere un exercitiu destul de indelungat.Exista doua sisteme de aruncare :"din mana "si "de pe mulineta"
Incepatorul va arunca mai intai "din mana".Pentru aceasta va desfasura firul de pe mulineta si va aseza langa el ,pe pamant ,in colaci,lungimea de sfoara pe care o crede necesara pentru distanta la care vrea sa arunce.Tinand sfoara libera intre degetele mainii stangi,in timp ce naluca zboara sau pestisorul este avantat din varga lasa sa i se strecoare sfoara printre degete si o opreste,in momentul in care momeala a cazut in apa."De pe mulineta"-tehnica obisnuita in aceasta metoda de pescuit-sfoara se va desfasura singura ,trasa de greutatea nadei avantate din varga.Cu degetul aratator sau cel mare tinut pe bobina mulinetei ,si apasand mai tare sau mai usor,pescarul va putea sa franeze si apoi sa opreasca invartirea bobinei si desfasurarea sforii.Actiune cu deosebita pondere in tehnica lansarii ,franarea se aplica mulinetei simple si celor multiplicatoare;la mulineta cu tambur fix nu este nevoie de ea.Inainte de a arunca ,lasam nada sa atarne de varful vergii-cu o sfoara cam cat jumatate din lungimea vergii-o pendulam de cateva ori ,apoi ii facem vant ca din prastie .Avantarea nalucii(aruncarea)spre locul vizat se face imprimand vergii o miscare de zvacnire dinapoi-inainte.Sunt multe feluri de lansari:lanseul pe sub mana,lanseul vertical,orizontal(de la stanga spre dreapta si invers),catapulta,lanseul razant etc.fiecare aplicata in functie de natura apei,a obstacolelor existente in jur,precum si de deprinderea pescarului.Tehnica lansarilor ne-o vom insusi mai usor din practica ,privind mai atent la pescarii cu rutina ,decat din descrierea prea succinta .Pentru a nu intelege gresit de la inceput vor fi prezentate cateva reguli de baza ale aceste tehnici.
1.Oricare ar fi tipul lansarii ,miscarea imprimata vergii ,va fi uniform accelerata .Impulsul plecarii este sporit progresiv,El este lent la inceput si rapid spre finisul aruncarii .Oprirea mainii ,care actioneaza varga nu va fi facuta brusc.
2.Naluca,odata plecata ,varga trebuie sa o vizeze (sa o urmareasca)tot timpul traiectoriei .Astfel ,fiind mereu in prelungirea axului vergii ,sfoara scapa mai usor prin inele,fara o frecare mare,rezultatul fiind o aruncare mai lunga si mai usoara.
3.Cand naluca atinge apa ,o vom retine putin ,ridicand usor varful lansetei .Frictiunea prin inele intinde usor firul evitandu-se astfel buclajul (agatarea nalucii pe fir)Avand din primul moment un fir bine intins ,pe langa faptul ca naluca poate actiona imediat,santem in masura sa raspundem prompt eventualului atac al pestelui ce se repede la momeala.Descriind o curba intinsa,naluca va cadea in apa si va fi prinsa numaidecat in incordarea sforii ,careia nu-i este ingaduit sa cedeze.Vom incepe imediat sa adunam sfoara pe mulineta ,asteptand in fiecare clipa atacul rapitorului.Cu cat vom repeta mai des toata gama de lansari ce ne-o impune apa si obstacolele ,cu ata ne vom obisnui sa facem "lovituri mai precise"
Precizia aruncarilor este esentiala in aceasta metoda de pescuit.Nici o lansare nu va fi facuta la intamplare ;fiecare aruncare va avea un scop bine definit si o executie precisa.Naluca trebuie sa ajunga neaparat in locul unde ne-am propus sa o trimitem ,banuind dupa experienta ce o avem ,ca acolo isi poate avea rapitorul locul de panda Vom cauta fiecare specie de rapitori in zonele in care stim ca isi au locul lor preferat de vanatoare .Avatul de pilda il vom gasi la gura de varsare a baltilor in rau ,stand vara spre locurile mai insorite ;cleanul mare ,mai ales cand este flamand ,va prefera apele mai vioaie ,pescuindu-l bine in mijlocul raului ,acolo unde hrana ii va veni din belsug.In apele statatoare in care domnesc stiucile si bibanii ,nalucile vor cerceta locurile din apropierea vegetatiilor .In general obstacolele nu trebuie neglijate .

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"