MREANA(Barbus barbus)
In diferite regiuni ale tarii acest peste este cunoscut si sub urmatoarele denuniri:barcaci,breana,jama,imbreama,imreana,mireahna,mbreana,mreana balana,mreana rosie,mreana galbena,umbreana etc.Ca repartitie o gasim in toate raurile de deal si de ses :Dunare,Prut,Siret,Jiu,Olt,Arges,Mures,Cerna,Trotus,Tarnave,Somes.Bistrita,etc. formand o zona specifica ei ,cunoscuta sub numele de zona mrenei.Spre partile mai de sus ale acestor ape ,
spre zona lipanului vom intalni si o alta specie inrudita cu mreana (Barbus meridionalis),de o talie mai mica,careia riveranii ii spun tot mreana sau mreana vanata ,dar si jamla ,jamna,jimbla,
moioaga ,etc.Pescuitul celor doua specii este foarte asemanator.Intre pestii preferati de pescari ,
mreana ocupa un loc de frunte .Pescuitul ei,bogat in peripetii si emotii,marimea la care ajunge,si nu mai putin,carnea deosebit de gustoasa ,fac sa avem pescari specializati in prinderea mrenei si care neglijeaza cu desavarsire toate celelalte specii.Trupul mrenei este alungit ,aproximativ cilindric,cu spinarea curbata lin,capul prelung,cu gura dispusa subterminal si buzele carnoase ,
cu patru mustati groase.Aripa dorsala si coada sunt putin scobite .Spatele gros este albastrui-cenusiu-verzui inchis ,pe coaste este argintiu ,cu mici pete mai inchise ,iar pe burta -alba.Ajunge pana la o greutate de 10 kg,dar in undita rar se vor prinde exemplare de peste 4-5kg.Traieste in apele mai repezi si cu albie pietroasa .Este un peste de fund ,acolo isi cauta hrana si tot acolo il vom cauta si noi.In apele unde albia se adanceste si apa curge mai repede ,ne putem astepta sa dam peste un card de mrene.In dosul insulelor ,al bancurilor de nisip,la gura afluentilor ,la coturi,
unde apa sapa in albie ,adancituri(acolo unde raul isi trece suvoiul repede dinspre un tarm spre celalalt ,puterea suvoiului adanceste malurile pe langa care trece) totdeauna insa unde curentul apei este puternic,putem nadajdui sa prindem mrene.Ca si cleanul ea se hraneste cu tot ce-i aduce apa :seminte,viermi,rame,insecte,melci si nu ocoleste nici hoiturile .Este un fel de agent sanitar al raurilor,adunand din ele toate putreziciunile .In apele curgatoare din preajma oraselor mari,acolo unde se scurg canalurile ,traiesc de obicei mrene si dintre cele mai mari.Bataia mrenei incepe de la sfarsitul lui aprilie pana in iunie .Icrele sunt aratoase ,dar otravitoare.Iarna mrenele se aduna in carduri si ierneaza in cuptoarele de pe sub maluri si in bulboane,fara sa se hraneasca cu nimic.In martie si chiar la sfarsitul lui februarie mrenele ies din hibernare ,sunt hamesite,si mananca orice.Pentru pescuitul cu undita ,apa tulbure este cea mai prielnica ,pe cand o apa limpede va imputina mult prada.Rele sunt zilele ce urmeaza unei nopti reci ,cu bruma.Zilele caldute cu cerul acoperit si apa tulbure ,crescuta dupa vreo ploaie buna ,sunt mai imbelsugate.Adevaratul pescuit al mrenei incepe la sfarsitul verii ,luna cea mai buna fiind septembrie .Daca timpul se mentine calduros ,mai mananca bine ,chiar si doua luni mai tarziu ca apoi,odata cu frigul sa intre in postul de iarna.De altfel mreana are toane .Adeseori ,in imprejurari pe care le socotim foarte favorabile ,este lenesa,nu se da la momeala,ca apio sa ne surprinda tocmai atunci cand experienta ne spune ca pierdem vremea in zadar .Se pescuieste cu undita cu pluta si cu plumb usor .In apele repezi,ce au curent puternic si fundul pietros ,se va intrebuinta o varga puternica -chiar mai scurta -,fara pluta si cu plumbi de fund mai grei ,care trebuie sa mentina momela pe loc.Locurile adanci fiind de cele mai multe ori spre mijlocul apei ,vom avea o varga lunga de 4-5m.cu mulineta.Pluta va fi cat mai usoara ,dar de ajuns de mare ca sa poata sustine momeala deasupra fundului apei .Plumbul va avea o greutate de 8-10g.Ceea ce este foarte important este ca plumbul sa nu fie tarat de curentul apei si sa nu se agate usor de pietrele fundului.De acea este necesar sa intrebuintam plumbi mobili ,in forma de maslina sau sferici ,iar greutatea lor sa fie potrivita cu viteza apei.Struna va fi facuta din fir rezistent ,iar carligul va avea o deschidere de 10-12mm.La mreana pescuitul mai ales cu doua feluri de momeli primavara si toamna cu rame mari ,iar vara pe caldura,cu cascaval.Mrenele mari se prind mai ales vara ,pe apa tulbure si calda,pescuind cu cascaval,cat mai fermentat,sau branza topita,amestecata cu mamaliga facuta cocoloase sau cuburi mici de svaiter.Un procedeu bun folosit la pescuitul mrenei este acela al strunei duble .In capul sforii se leaga doua strune scurte din fir de nailon,nr 30-35/100 ,dintre care una este cu 3-4cm.mai lunga decat cealalta.Plumbul mobil se va pune deasupra locului unde se imbina cele doua strune .Avantajul pe care-l prezinta struna dubla este ca putem pune in cele doua carlige nade diferite.Mai mult,daca suvoiul repede sau desele agatari in pietre golesc un carlig de momeala,mai ramane "in functiune"celalalt scutindu-ne astfel de lansari prea dese care,in cazul acestui peste,foarte sperios si banuitor, nu sunt indicate .Alte nade intrebuintate cu bune rezultate mai sunt sangele inchegat,carnea fiarta si putin prajita,bucati de carnat,sau de slanina,iar toamna ,tiparii taiati in bucati,lipitori si raci mici .
Momeala va sta intotdeauna aproape zacand pe fundul apei .Pescuind cu pluta,aruncam oblic in susul apei ,calculand ca nada sa fie adusa in locul dorit.Repetam lansarile,explorand pe rand toate locurile unde banuim ca sunt mrene.In locul de unde am scos una ,vom mai starui ,mrenele se aduna in cete si daca prima nu s-a zbatut prea mult ,vom mai putea scoate din acel loc si altele.Va trebui insa sa schimbam des momeala fiindca la o rama sfartecata ,care atarna moale in carlig ,mreana nu va mai veni ,iar cascavalul -oricat de consistent ar fi-se sfarama in apa.
Mai pe indelete se pescuieste cu plumbul la fund.Momeala este aceeasi.Aruncarile sunt destul de usoare,pentru ca plumbul greu duce nada pana departe.In raurile mari ,unde locurile bune pentru pescuit mrene sunt departe de tarm si nu putem ajunge bine la ele cu undita cu pluta ,acest din urma fel de pescuit este cel mai indicat.Se arunca oblic in susul raului ,judecand bine unde voim sa se aseze plumbul greu.Dupa ce vom simti ca plumbul s-a culcat pe albie ,mai incercam sa vedem daca nu s-a prins de vreo piatra ,daca struna aluneca usor prin tunelul din plumb si apoi asteptam.Din cand in cand miscam plumbul si chiar il ridicam usor ,ca sa se mute putin mai la vale.Tinand in mana varga cu sfoara intinsa simtim necontenit un fel de vibrare ,produs de struna care taie apa-,apoi deodata ,parca ar bate cineva struna ,acolo,in adancime ;urmeaza una sau doua smucituri puternice.In acelasi moment raspundem cu o lovitura energica ;imediat vom simti greutatea si zbaterile mrenei.Deoarece trebuie sa invinga curentul apei si frecarea strunei prin plumb ,lovitura trebuie sa fie mai puternica.De obicei mreana va pleca vijelios ,pe apa in jos.Trebuie sa-i dam sfoara sau,daca malul este liber ,sa o petrecem de-a lungul acesteia ,neancetand nici o clipa sa o strunim .Pe cat putem o vom tine departe de tarm si,in acelasi timp ,vom incerca sa o ridicam de pe fundul apei,unde ea taraste plumbul greu,care se agata usor si astfel am putea sa o pierdem.Mreana prinsa se opreste de multe ori ,se intepeneste la fund ,incat ni se pare ca s-a agatat ceva;cateva smucituri scurte sau lovirea repetata a vergii cu marginea exterioara a mainii o fac sa plece iarasi ,ca apoi sa inceapa sa dea semne de oboseala .Lupta dureaza destul de mult si nu s-a terminat inca nici cand mreana este intoarsa pe spate.Cele mai multe exemplare le pierdem cand santem siguri de ele ,adica atunci cand le-am apropiat de mal cu burta alba in sus.Pare ca invie dintr-o data ,isi recapata toata puterea ,se avanta spre larg si,daca nu suntem pregatiti sa o strunim mladios ,rupe carligul ,struna,sfoara si pleaca.Rezistenta si lupta mrenei este mai darza in lunile de vara ,pe caldura.Toamna nu se zbate cu atata indarjire ,poate din cauza grasimii care o ingreuiaza si o face mai putin mladioasa,deoarece vergile pentru mreana sunt grele ,iar popasurile lungi,pescuind cu plumb la fund putem sa rezemam varga de pamant ,tinand-o insa cu mana ca sa simtim ce se petrece in adancime si ca sa putem raspunde neantarziat.Cateodata mrenele fac si glume .In zilele cand nu au pofta de mancare ,isi bat joc de momeala ,o ating,o freaca cu coastele ,o plesnesc cu coada .Dar de multe ori ating si varful carligului si se prind de burta sau de vreo inotatoare.Atunci pescarului i se pare ca are in carlig un exemplar urias ,pestele proptindu-se in apa costis.Cu bagare de seama vom putea aduce la mal si aceasta prada prinsa de-a-ndoasalea,pielea fiind destul de rezistenta ,ca sa nu se sfasie usor.Daca apa nu este tulbure ,mreana-un peste banuitor ,atent-vede,din adancul unde se afla ,orice lucru suspect,si nu se lasa ademenita.Carnea ei este cu atat mai gustoasa ,cu cat este mai mare si cu cat a fost pescuita mai inspre iarna.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"
In diferite regiuni ale tarii acest peste este cunoscut si sub urmatoarele denuniri:barcaci,breana,jama,imbreama,imreana,mireahna,mbreana,mreana balana,mreana rosie,mreana galbena,umbreana etc.Ca repartitie o gasim in toate raurile de deal si de ses :Dunare,Prut,Siret,Jiu,Olt,Arges,Mures,Cerna,Trotus,Tarnave,Somes.Bistrita,etc. formand o zona specifica ei ,cunoscuta sub numele de zona mrenei.Spre partile mai de sus ale acestor ape ,
spre zona lipanului vom intalni si o alta specie inrudita cu mreana (Barbus meridionalis),de o talie mai mica,careia riveranii ii spun tot mreana sau mreana vanata ,dar si jamla ,jamna,jimbla,
moioaga ,etc.Pescuitul celor doua specii este foarte asemanator.Intre pestii preferati de pescari ,
mreana ocupa un loc de frunte .Pescuitul ei,bogat in peripetii si emotii,marimea la care ajunge,si nu mai putin,carnea deosebit de gustoasa ,fac sa avem pescari specializati in prinderea mrenei si care neglijeaza cu desavarsire toate celelalte specii.Trupul mrenei este alungit ,aproximativ cilindric,cu spinarea curbata lin,capul prelung,cu gura dispusa subterminal si buzele carnoase ,
cu patru mustati groase.Aripa dorsala si coada sunt putin scobite .Spatele gros este albastrui-cenusiu-verzui inchis ,pe coaste este argintiu ,cu mici pete mai inchise ,iar pe burta -alba.Ajunge pana la o greutate de 10 kg,dar in undita rar se vor prinde exemplare de peste 4-5kg.Traieste in apele mai repezi si cu albie pietroasa .Este un peste de fund ,acolo isi cauta hrana si tot acolo il vom cauta si noi.In apele unde albia se adanceste si apa curge mai repede ,ne putem astepta sa dam peste un card de mrene.In dosul insulelor ,al bancurilor de nisip,la gura afluentilor ,la coturi,
unde apa sapa in albie ,adancituri(acolo unde raul isi trece suvoiul repede dinspre un tarm spre celalalt ,puterea suvoiului adanceste malurile pe langa care trece) totdeauna insa unde curentul apei este puternic,putem nadajdui sa prindem mrene.Ca si cleanul ea se hraneste cu tot ce-i aduce apa :seminte,viermi,rame,insecte,melci si nu ocoleste nici hoiturile .Este un fel de agent sanitar al raurilor,adunand din ele toate putreziciunile .In apele curgatoare din preajma oraselor mari,acolo unde se scurg canalurile ,traiesc de obicei mrene si dintre cele mai mari.Bataia mrenei incepe de la sfarsitul lui aprilie pana in iunie .Icrele sunt aratoase ,dar otravitoare.Iarna mrenele se aduna in carduri si ierneaza in cuptoarele de pe sub maluri si in bulboane,fara sa se hraneasca cu nimic.In martie si chiar la sfarsitul lui februarie mrenele ies din hibernare ,sunt hamesite,si mananca orice.Pentru pescuitul cu undita ,apa tulbure este cea mai prielnica ,pe cand o apa limpede va imputina mult prada.Rele sunt zilele ce urmeaza unei nopti reci ,cu bruma.Zilele caldute cu cerul acoperit si apa tulbure ,crescuta dupa vreo ploaie buna ,sunt mai imbelsugate.Adevaratul pescuit al mrenei incepe la sfarsitul verii ,luna cea mai buna fiind septembrie .Daca timpul se mentine calduros ,mai mananca bine ,chiar si doua luni mai tarziu ca apoi,odata cu frigul sa intre in postul de iarna.De altfel mreana are toane .Adeseori ,in imprejurari pe care le socotim foarte favorabile ,este lenesa,nu se da la momeala,ca apio sa ne surprinda tocmai atunci cand experienta ne spune ca pierdem vremea in zadar .Se pescuieste cu undita cu pluta si cu plumb usor .In apele repezi,ce au curent puternic si fundul pietros ,se va intrebuinta o varga puternica -chiar mai scurta -,fara pluta si cu plumbi de fund mai grei ,care trebuie sa mentina momela pe loc.Locurile adanci fiind de cele mai multe ori spre mijlocul apei ,vom avea o varga lunga de 4-5m.cu mulineta.Pluta va fi cat mai usoara ,dar de ajuns de mare ca sa poata sustine momeala deasupra fundului apei .Plumbul va avea o greutate de 8-10g.Ceea ce este foarte important este ca plumbul sa nu fie tarat de curentul apei si sa nu se agate usor de pietrele fundului.De acea este necesar sa intrebuintam plumbi mobili ,in forma de maslina sau sferici ,iar greutatea lor sa fie potrivita cu viteza apei.Struna va fi facuta din fir rezistent ,iar carligul va avea o deschidere de 10-12mm.La mreana pescuitul mai ales cu doua feluri de momeli primavara si toamna cu rame mari ,iar vara pe caldura,cu cascaval.Mrenele mari se prind mai ales vara ,pe apa tulbure si calda,pescuind cu cascaval,cat mai fermentat,sau branza topita,amestecata cu mamaliga facuta cocoloase sau cuburi mici de svaiter.Un procedeu bun folosit la pescuitul mrenei este acela al strunei duble .In capul sforii se leaga doua strune scurte din fir de nailon,nr 30-35/100 ,dintre care una este cu 3-4cm.mai lunga decat cealalta.Plumbul mobil se va pune deasupra locului unde se imbina cele doua strune .Avantajul pe care-l prezinta struna dubla este ca putem pune in cele doua carlige nade diferite.Mai mult,daca suvoiul repede sau desele agatari in pietre golesc un carlig de momeala,mai ramane "in functiune"celalalt scutindu-ne astfel de lansari prea dese care,in cazul acestui peste,foarte sperios si banuitor, nu sunt indicate .Alte nade intrebuintate cu bune rezultate mai sunt sangele inchegat,carnea fiarta si putin prajita,bucati de carnat,sau de slanina,iar toamna ,tiparii taiati in bucati,lipitori si raci mici .
Momeala va sta intotdeauna aproape zacand pe fundul apei .Pescuind cu pluta,aruncam oblic in susul apei ,calculand ca nada sa fie adusa in locul dorit.Repetam lansarile,explorand pe rand toate locurile unde banuim ca sunt mrene.In locul de unde am scos una ,vom mai starui ,mrenele se aduna in cete si daca prima nu s-a zbatut prea mult ,vom mai putea scoate din acel loc si altele.Va trebui insa sa schimbam des momeala fiindca la o rama sfartecata ,care atarna moale in carlig ,mreana nu va mai veni ,iar cascavalul -oricat de consistent ar fi-se sfarama in apa.
Mai pe indelete se pescuieste cu plumbul la fund.Momeala este aceeasi.Aruncarile sunt destul de usoare,pentru ca plumbul greu duce nada pana departe.In raurile mari ,unde locurile bune pentru pescuit mrene sunt departe de tarm si nu putem ajunge bine la ele cu undita cu pluta ,acest din urma fel de pescuit este cel mai indicat.Se arunca oblic in susul raului ,judecand bine unde voim sa se aseze plumbul greu.Dupa ce vom simti ca plumbul s-a culcat pe albie ,mai incercam sa vedem daca nu s-a prins de vreo piatra ,daca struna aluneca usor prin tunelul din plumb si apoi asteptam.Din cand in cand miscam plumbul si chiar il ridicam usor ,ca sa se mute putin mai la vale.Tinand in mana varga cu sfoara intinsa simtim necontenit un fel de vibrare ,produs de struna care taie apa-,apoi deodata ,parca ar bate cineva struna ,acolo,in adancime ;urmeaza una sau doua smucituri puternice.In acelasi moment raspundem cu o lovitura energica ;imediat vom simti greutatea si zbaterile mrenei.Deoarece trebuie sa invinga curentul apei si frecarea strunei prin plumb ,lovitura trebuie sa fie mai puternica.De obicei mreana va pleca vijelios ,pe apa in jos.Trebuie sa-i dam sfoara sau,daca malul este liber ,sa o petrecem de-a lungul acesteia ,neancetand nici o clipa sa o strunim .Pe cat putem o vom tine departe de tarm si,in acelasi timp ,vom incerca sa o ridicam de pe fundul apei,unde ea taraste plumbul greu,care se agata usor si astfel am putea sa o pierdem.Mreana prinsa se opreste de multe ori ,se intepeneste la fund ,incat ni se pare ca s-a agatat ceva;cateva smucituri scurte sau lovirea repetata a vergii cu marginea exterioara a mainii o fac sa plece iarasi ,ca apoi sa inceapa sa dea semne de oboseala .Lupta dureaza destul de mult si nu s-a terminat inca nici cand mreana este intoarsa pe spate.Cele mai multe exemplare le pierdem cand santem siguri de ele ,adica atunci cand le-am apropiat de mal cu burta alba in sus.Pare ca invie dintr-o data ,isi recapata toata puterea ,se avanta spre larg si,daca nu suntem pregatiti sa o strunim mladios ,rupe carligul ,struna,sfoara si pleaca.Rezistenta si lupta mrenei este mai darza in lunile de vara ,pe caldura.Toamna nu se zbate cu atata indarjire ,poate din cauza grasimii care o ingreuiaza si o face mai putin mladioasa,deoarece vergile pentru mreana sunt grele ,iar popasurile lungi,pescuind cu plumb la fund putem sa rezemam varga de pamant ,tinand-o insa cu mana ca sa simtim ce se petrece in adancime si ca sa putem raspunde neantarziat.Cateodata mrenele fac si glume .In zilele cand nu au pofta de mancare ,isi bat joc de momeala ,o ating,o freaca cu coastele ,o plesnesc cu coada .Dar de multe ori ating si varful carligului si se prind de burta sau de vreo inotatoare.Atunci pescarului i se pare ca are in carlig un exemplar urias ,pestele proptindu-se in apa costis.Cu bagare de seama vom putea aduce la mal si aceasta prada prinsa de-a-ndoasalea,pielea fiind destul de rezistenta ,ca sa nu se sfasie usor.Daca apa nu este tulbure ,mreana-un peste banuitor ,atent-vede,din adancul unde se afla ,orice lucru suspect,si nu se lasa ademenita.Carnea ei este cu atat mai gustoasa ,cu cat este mai mare si cu cat a fost pescuita mai inspre iarna.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu