Linul

LINUL(Tinca tinca)

Este pestele care traieste pe fundul apelor.In ceea ce priveste forma trupului seamana cu crapul:
spinarea bombata,pantecele lasat ,capul scurt si gros ,gura carnoasa cu doua mustacioare mici in colturi .Il cunoastem imediat si dupa mazga baloasa care il acopera ,cat si dupa solzii marunti si lipiti de trup.Are aripile si coada rotunjite ,iar linia laterala este bine marcata.Desi culoarea pestelui este influentata de felul in care traieste ,cel din baltile maloase fiind mai inchis la culoare decat cel din apele curate totusi,caracteristica pentru toti linii este culoarea verde-inchis ,maslinie,de pe spate,care spre coaste si spre burta devine galbena-aurie ,ochii sunt de un rosu aprins.Ii plac apele statatoare si limpezi ,cu fundul nu prea adanc ,dar namolos ,si cu o vegetatie bogata .In afara de lacuri si balti ,il mai gasim in bratele moarte ale raurilor de ses si in ochiurile ramase dupa retragerea apelor statatoare ale Dunarii si Prutului,in baltile Muresului ,Oltului,Crisului,in Sieu,Bistrita(zona mrenei de la Roznov la Bacau) bratele moarte ale Siretului
(Iordanesti si Rogojesti),baltile Comana,baltile Vaii Mostistei,ale Timisului ,Begai etc.Isi cauta hrana mai ales scurmand in albia namoloasa .Adeseori vom vedea ridicandu-se de pe fundul apei nori de namol si basici de aer .Aceasta inseamna ca linii cauta hrana pe fund .Aruncand undita acolo ,putem avea sperante mari .Perioada de bataie este mai tarzie decat la toti pestii de balta .
Marimea obisnuita variaza intre 20 si 30cm ,dar au fost prinsi lini si de 40cm cu o greutate de 2kg.Hrana principala o constituie larvele,viermii ,insectele cat si alte mici vietati de apa.Pescuitul presupune cunoasterea locurilor unde traiesc ,altfel nu ne vor cadea in undita decat intamplator.
In general acestea sunt pe langa malurile acoperite cu ape mari de revarsari ,in baltile ce au legatura cu apele curgatoare ,in coturi de stufarisuri spre care se aduna plavia (insule rupte de plaur) unde apa nu este prea adanca si numai daca fundul este malos.Dibuindu-le insa locurile in care se gasesc ,in numar mare ,putem avea un pescuit bogat.Varga intrebuintata la pescuit va fi lunga,usoara si,daca se poate prevazuta cu mulineta ,sfoara fiind rezistenta si trecuta prin inele .
Daca n-avem mulineta ,vom aseza pe tarm ,langa picioare,in colaci,sfoara destula ,ca sa putem face fata alergarilor linilor mai mari .Struna va fi facuta din fir de nailon ,de 18-20/100,destul de rezistenta pentru a sustine pesti cu o greutate de pana la 1kg.Vom alege marimea carligelor dupa momeala folosita :pentru rame ,nr.6-7,pentru viermusi,nr.8-10.pentru boabe de grau fiert,nr.10-11,pentru mamaliga,nr.6-7,Pluta va fi de pana usoara ,pe care plumbul greu o va tine scufundata aproape in intregime .Greutatea plumbului va fi cat se poata duce momela la fund.Ca nada sunt foarte bune ramele cafenii ,pe care le gasim in pamantul umed de pe marginea apelor ,
de asemenea,si pastele de mamaliga si de paine.Vom avea grija ca ramele sa acopere carligul in intregime.Linul incepe sa apuce primavara de timpuriu ,pe la inceputul lui aprilie,si mananca bine pana dau caldurile si se apropie timpul bataii.Atunci inceteaza sa mai vina la undita pana la sfarsitul lui iulie,cand incepe din nou o epoca buna de pescuit.Favorabile sunt zilele racoroase si diminetile si serile zilelor calde.De asemenea vanturile slabe din vest ,care increteste apa ,si ropotele de ploaie trecatoare.In baltile care au legatura cu ape curgatoare ,ca de pilda bratele moarte ,cand ploile umfla raurile si deci apa se ridica si in aceste parti ,pescuitul linului va fi foarte bogat.Atunci,linii se aduna la malurile acoperite de apa mare ,scurma in ele ,mai ales la radacinile vegetatiei inecate ,si nu lasa mult timp sa se odihneasca nici undita pescarului.In schimb,cand se retrag apele ,este mai bine sa cautam alt peste.Linul umbla de obicei "cu nehotarare" la carlig,pare sa se joace cu momeala,o ciupeste,o lasa,o prinde iarasi,facand sa tresara pluta si chiar sa se scufunde pentru o clipa sub apa.In sfarsit,cand prinde cu nadejde ,
pluta se scufunda ,dispare sau o zarim trasa de-a lungul apei.Atunci a sosit momentul sa dam lovitura de intepare usoara ,din varful vergii.Adeseori se intampla sa se intepe singur ,ramanand nemiscat ,cu carligul in gura,incat ne pomenim cu el prins cand ridicam undita sa o montam in alt loc .In carlig se zbate destul de vijelios ,adeseori trebund sa-i dam sfoara si sa-l obosim incet ,
ca si pe crap.Multi pretuiesc carnea linului mai mult decat pe cea a crapului,deoarece carnea pestilor din apele foarte maloase are un gust de mal ,este bine sa tinem linii cateva zile intr-o apa curgatoare ,de exemplu ,intr-un vas in care se primeneste neancetat cu apa de izvor sau de cismea.Cum linului nu-i trebuie mult oxigen ,il putem duce acasa viu ,daca indata ce l-am prins il penem intre ierburi sau carpe ude.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z- Ghidul pescarului sportiv"

Lostrita

LOSTRITA(Hucho hucho)

Riveranii ii mai spun:lostoca,lostita,lostuca,puica.
Cu toate ca putini pescari vor avea prilejul sa pescuieasca vreo data lostrita,nu se poate sa nu pomenim de ea.Este cel mai mare peste ,din familia salmonizilor,care traieste in apele noastre,familie din care mai fac parte pastravul si lipanul,si a carui prindere in undita constituie cel mai frumos trofeu pescaresc.In acelasi timp este una dintre vietatile alese ale tarii noastre ,pe cale de disparitie ,dewclarat monument al naturii.Odinioara traia in multe rauri mari de munte ale tarii noastre:in Cerna,Olt,Jiu,si Lotru.Astazi se mai gaseste in Bistrita si Viseu.Ca raspandire este un peste specific bazinului dunarean si nu traieste decat in unele ape tributare acestui fluviu(Germania,Slovacia,Austria,si Romania)Locul de trai este in raurile mari de munte cu debit mare ,incepand de la limita de sus a zonei mrenei ,urcand in zona lipanului .O vom gasi in valtorile tumultoase ale apelor ce se zbat intre stanci ,sub cuptoarele sapate de apa in malurile abrupte ,in dorne(bulboane),sub stancile pravalite in rau,locurile adanci unde lostrita isi are locul ei de panda.Are trupul alungit ,cilindric,asemanator cu al pastravului .Pana la varsta de un an are un colorit cenusiu pe spate ,argintiu pe coaste si pe burta .Cu timpul i se inchide culoarea ,pana ajunge pe spate vanata-plumburie ,apoi vanata-roscata,cafenie,cu pete negre lunguiete.Are o gura mare ,cu dinti puternici .In apele noastre lostrita ajunge pana la o greutate de 14-15kg.in mod exceptional 18kg.Peste extrem de hraparet ,se hraneste cu larve ,insecte,pesti(zglavoci,boisteni,pastravi,lipani,cleni,mrene etc.)in care se repede cu lacomie din locul ei de panda.Vaneaza mai cu seama noaptea si asa se explica de ce masurile de ocrotire in vigoare opresc pescuitul lostritei-ca si al celorlalti salmonizi-noaptea.Epoca de reproducere este primavara ,incepand din luna aprilie si pana la mijlocul lui mai .Atunci este timpul cand paza lostritei trebuie sa fie intarita.Cresterea este rapida :in al 4-lea an masoara 60cm.lungime si depaseste greutatea de 2kg.Legal,pescuitul ei incepe la 1 iunie si se incheie in ultima zi a lunii februarie.Recoltarea lostritei ,oferind un pescuit de mare sportivitate,legiuirile noastre au scos peste din exploatarea industriala ;pescuitul ei nu este ingaduit cu nici o altfel de unealta ,decat undita.Sezonul prielnic pescuitului incepe toamna ,din luna septembrie ,dupa ce cade bruma si dureaza pana la inghetul apei .Un timp foarte bun este acela cu ceata ,pe un cer inchis sau pe o ploaie usoara cu lapovita.Metodele de pescuit sunt variate:
a)Cea mai simpla este cea cu momeli naturale :pestisori morti(zglavoci,clenisori,mrene etc.)sau broaste.O varga lunga robusta de aproape 5-6m lungime prevazuta cu o mulineta larga ,pe care se infasoara o sfoara de matase impregnata si ceruita ,rezistand la o greutate de 10-15kg.sau un fir de nailon lung de 60-100m,sunt cele mai potrivite acestui pescuit.La capatul firului se va lega o struna de nailon 50-60/100,terminata cu un fir subtire de otel,de 15-20cm.lungime.Pestisorul momela se prinde de un carlig dublu cu plumb sau cu carlig triplu nr.3 .Foarte bun ca nada naturala e pestisorul mort ,prins in monturi.Momeala fixata in montura se lanseaza spre acele locuri ale apei in care banuim prezenta unei lostrite.Conducand nada fie din varful vergii ,fie manevrand sfoara cu mana stanga ,o plimbam prin adancuri ,prin bulboane ,pe langa obstacole etc.,ca sa dam impresia ca pestele inoata.Daca simtim atacul brutal al pestelui ,intepam printr-o miscare scurta data din pumn.Bune rezultate se obtin momind cu broasca.Broasca omorata se prinde in carligele monturii(la nevoie,spre a se fixa si mai bine,o legam cu un fir de ata de culoare asemanatoare)Picioarele broastei vor fi frante si lasate sa atarne libere ,astfel ca ,miscandu-se liber in curentul apei,sa dea impresia ca broasca inoata.Toamna tarziu o atare nada este foarte "apreciata"de lostrita ,asa ca trebuie sa ne ingrijim s-a avem din timp pregatita .Broastele vor fi adunate si pastrate vii pe fundul unui butoi captusit cu muschi verde si umezit ,pe care vom avea grija sa-l spalam din cand in cand .Se vor tine la adapost ca sa nu moara de frig.
b)Dar dintre toate,metoda cea mai sportiva si cea mai potrivita pescuitului lostritei este aceea cu naluci.Ea ne ingaduie sa exploram apa la distante mari ,la care de obicei se afla tainite4le pestelui,
in raurile mari in care traieste .Ca unelte vom folosi o lanseta mai puternica si mai lunga de 2-2,40m .Unii prefera insa lanseta pentru doua maini ,de 2,40-3,60m,cu care se poate arunca mai departe si conduce mai usor naluca.Mulineta va fi oricare din cele pentru lanseu.Sfoara sau firul de nailon vor fi aceleasi pe care le-am amintit mai sus,afara de cazul intrebuintarii mulinetei cu tambur fix,unde un fir de nailon de 40-50/100 este suficient.Ca nada putem arunca momeli naturale in montura ,ca in metoda precedenta,dar le vom folosi mai ales pe cele artificiale(nalucile)specifice folosirii lanseului.In primul rand se recomanda lingura ,verificata ca foarte atragatoare pentru lostrita,in cazul in care conditiile de functionare obligatorii unei naluci bune ;greutatea ei depinde de puterea lansetei si grosimea firului .La o lanseta pentru o singura mana ,cu fir mai subtire ,greutatea nu va depasi 14-18g,lucrand cu o lanseta mai puternica ,pentru doua maini ,greutatea practica a nalucii va varia intre 18-22g.Dintre pestisorii artificiale ii vom prefera pe cei din lemn ,ondulati,sau cu cap metalic.Sunt foarte buni cei prevazuti cu o barbie de celuloid ,metal sau cauciuc ,care le ingaduie sa evolueze si in plan vertical,imitand pestisorii ce se joaca,inotand in toate straturile apei ,si la care lostrita se repede uneori cu furie.Foarte bun randament au nalucile de lemn care imita soarecii.Pentru linguri ,marimea carligelor triple va fi nr.1-3 ;pentru pestii artificiali nr.3-5 .Lostrita fiind un peste insectivor ,amatorii de pescuit cu masca artificiala o vor putea prinde mai ales vara ,folosind la acest pescuit o varga mai solida decat aceea pentru pastravi ,iar ca mustele artificiale ,cele de talie mare (ca pentru somon),cu trupul mai paros(tip Palmer)sau musca cunoscuta sub denumirea de Laifliege,
montate pe carlige nr.4-6.Agatarea unei lostrite in carligul unditei va da pescarului clipe de emotie,vrednice de amintit in tot restul vietii sale .Lupta si manevrarea pestelui ,spre a-l obosii ,se va conduce in raport cu talia si puterea lui ,si va dura pana la totala lui istovire.A incerca sa scoatem "peste cap"sau "de autoritate"(prin forta)un peste de o asemenea talie si greutate ,inseamna a capitula in fata puterii pestelui ,prin ruperea strunii ,a sforii sau chiar a vergii.La acest pescuit este necesar sa avem mereu la indemana un minciog cu gura larga ,dar si mai bine un carlig special(gafa)Dimensiunea minimala la pescuit ,atunci cand se aproba ,reamintim,autorizatie speciala ,este de 65cm

Sursa:"Pescuitul de A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Pescuit la feeder

PESCUIT LA FEEDER

ce este de fapt feeder-ul?

Ca multe alte denumiri care au invadat plaiurile noastre, cuvantul *feeder* (citeste fider) provine din Anglia si in traducere libera inseamna *naditor*, deci *pescuit la feeder* este acelasi lucru cu mult mai familiarul *pescuit cu cosulet naditor*. Confuzia a aparut din faptul ca (asa cum se intampla mereu pe la noi) denumirea de *feeder* s-a transmis si la lanseta cu care pescuim folosind aceasta metoda, dar asta este deja o alta poveste. In continuare ne vom ocupa pe scurt de aceste doua aspecte, respectiv metoda de pescuit cu cosulet naditor si echipamentul necesar pentru practicarea acestui stil extrem de eficient.

cum pescuim cu feeder-ul ?

Ca idee, aceasta metoda de pescuit se bazeaza pe prezentarea carligului cu momeala in imediata apropiere a unei gramajoare de nada, transportata pe vad chiar de catre cosuletul naditor si este una dintre putinele tehnici care permit capturarea pestilor de orice talie, de la oblete la crap, indiferent de factorii de mediu. Cu toate ca momeala si carligul se vor afla in permanenta langa gramajoara de nada, indiferent unde veti lansa montura, nu va recomandam lanseurile aleatoare, pentru a nu crea mai multe locuri nadite, dispersand astfel pestii pe o suprafata mare. Cea mai buna abordare este (dupa alegerea unui loc promitator) sa lansati repetat pe acelasi loc, in scopul de a aduna si a tine pestii pe vad. Pentru a reusi lansarea cosuletelor in acelasi loc, trebuie mai intai sa luati un reper de pe malul opus, iar dupa prima lansare (care poate fi facuta si cu naditorul gol) fixati firul in clipul mulinetei, pentru a putea lansa de fiecare data la aceiasi distanta. In continuare faceti nadirea de apel, incarcand si lansand pe vad 5 - 6 cosulete stranse mai slab, ca sa se desfaca repede. Incercati sa lansati de fiecare data cu aceiasi forta ca la prima aruncare, in scopul protejarii firului. O atentie deosebita trebuie acordata la prepararea nadei, astfel ca aceasta sa nu ramana lipita pe cosulet, dar nici sa se desfaca in straturile superioare ale apei, strangand tot maruntisul pe vadul dvs. Puteti utiliza atat monturi cu naditor inlinecat si monturi pentru feeder clasice, cu sau fara tub antitangle. Precizam ca la folosirea acestei metode pe apa curgatoare, greutatea cosuletului trebuie aleasa in asa fel incat acesta sa nu poata fi deplasat de curent (dupa ce s-a golit), pentru a nu scoate acul cu momeala in afara zonei nadite.

echipamentul necesar

Pescuitul cu cosulet naditor (feeder) este o tehnica recomandata la pescuitul pe substrat, trasatura pestelui fiind semnalizata prin varful extrem de fin al lansetei, sensibilitatea ridicata si rezerva mare de putere in talon fiind specifica tuturor lansetelor de feeder. Aceste lansete se remarca prin numarul mare de inele (12 - 16 bucati tip SIC), ce permit o distribuire progresiva a tensiunii in blanc, si vin echipate cu doua pana la sase varfuri semnalizatoare, cu puteri si actiuni diferite, notate de obicei in oz adica uncii (1 oz = 28 grame). In functie de puterea de aruncare (casting weight) lansetele de feeder se impart in trei mari categorii:
- lansete feeder light sau pickere - lungime 2,70 - 3,30 m si putere aruncare 5-20 gr.
- lansete de feeder medium - lungime 3,60 - 4,20 m si putere de aruncare de 20-70 gr.
- lansete de feeder heavy - lungime 3,60 - 3,90 m si putere de aruncare de 40-120 gr.
Pentru a completa echipamentul mai aveti nevoie si de o mulineta potrivita cu lanseta, pe care sa intre cca 150 m de fir de 0,25 mm, a carei frana trebuie sa lucreze impecabil, fie ca e pe tambur or pe spate. Firele folosite la aceasta metoda de pescuit au in mod uzual grosimea cuprinsa intre 0,14 - 0,25 mm si trebuie sa fie obligatoriu scufundatoare (sinking).

avantaje

Este o metoda foarte buna de pescuit la peste mic sau mare, pe rauri sau pe ape statatoare, putand fi folosita in orice conditii meteo. Gama larga de varfuri asigura semnalizarea muscaturilor fara nici o problema. Lanseta de feeder si mulineta nu sunt foarte scumpe, cu doar 80 - 100 euro putand sa achizitionati niste scule bune. Puteti schimba rapid locul de pescuit fara sa risipiti o cantitate mare de nada, daca primul loc ales nu da randament. Nu aveti nevoie de prastie sau racheta de nadire pentru ca nadirea se va face chiar cu cosuletul naditor.

dezavantaje

Varfurile lansetelor de feeder trebuie manevrate cu atentie pentru ca sunt relativ fragile. Cand pescuiti pe valuri si vant e nevoie de putina experienta, pentru a putea deosebi trasaturile reale. Unele lansete au o lungime prea mare pentru a putea fi transportate usor in portbagaj, chiar daca sunt alcatuite din bucati. Pentru ca diametrul interior al inelului de varf este foarte redus (2-4 mm), uneori (la recuperare) firul se poate bloca in acesta (din cauza resturilor vegetale din apa) si nu mai puteti mulina pana nu indepartati gunoiul respectiv, altfel riscati sa rupeti varful lansetei.

Sursa:http://pescar.urldocs.com/tehnicifeeder.htm

Pescuitul cu musca artificiala

Pescuitul cu musca artificiala

Visul fiecarui pescar care a inceput sa guste din placerile pescuitului sportiv ,este sa ademeneasca pastravii ,lipanii sau clenii cu musca artificiala .Cel care practica o atare metoda se afla in neincetata miscare.El umbla de-a lungul raului ,parcurgand kilometri intregi in cautarea pestelui .Problema care se pune ,sub mii de aspecte ,este aceeasi :sa avantam-chiar si pana la o departare de 20 m.-struna cu musculite in asa fel ,incat acestea sa se aseze usor pe suprafata apei ,intocmai cum ar cadea niste gaze obosite .Apoi sa le conducem astfel ,incat sa para ca plutesc niste gaze accidentate.Fiind inselat ,pestele se va repezi.Il intepam.In sfarsit trebuie sa-l scoatem la mal.Toate acestea ,cat si faptul ca intr-o zi s-ar putea sa aruncam undita de zeci si sute de ori ,cer unelte speciale ,deosebit de fine si de usoare.Aici nu poate fi vorba doar despre plumb sau pluta.Varga are de indeplinit o "misiune"speciala ;atat prin miscarea pe care i-o imprima mana ,cat si prin elasticitatea ei,lanseaza muculite usoare.Deci pe langa faptul ca trebuie sa fie rezistenta ,ea trebuie sa fie "nervoasa"(adica sa raspunda imediat miscarilor mainii) usoara si flexibila.In acest caz isi arata superioritatea vergile construite din fasii de bambus .Lungimea lor va fi intre 2,80-3,30 m.si nu mai mult.O varga de 3,00-3,30 m.va putea fi totodata folosita si la alte feluri de pescuit ,asa ca pescarul ce nu poate sa-si procure mai multe vergi ,si are de gand sa pescuieasca si cu musculite,isi va alege o atare lungime.Greutatea vergii fara mulineta ,nu trebuie sa treaca de 250 g. Pentru incepatori cele sub 250 g.sunt greu de manuit.Varga nu va fi rigida ,ci moale,mladioasa.Mulineta este indispensabila,pescarul care pescuieste cu musculite trebuie sa-si scurteze si sa-si lungesca necontenit sfoara si in afara de asta ,el are unelte fixe care,fara ajutorul mulinetei ,nu rezista la un peste mare .Mulineta va fi ingusta cu un diametru de 8-10 cm.,ca sa nu se incalzeasca sfoara pe ea si va avea greutate (in medie 180 g. )care sa elibereze varga,tinand-o in cumpana ,cam la un lat de palma (15-17 cm.)de varful degetului aratator ,cand mana apuca normal manerul.La varga pentru pescuit cu musca artificiala ,mulineta se fixeaza intotdeauna spre capatul de jos al manerului ,deci inapoia locului unde tinem mana dreapta .Se impune deci la cumpararea unei asemenea vergi ,ca dispozitivul portmulineta sa se gaseasca in imediata apropiere a talonului.Pe mulineta vom avea 25-30 m.de sfoara subtire de matase tesuta (niciodata din fir obisnuit de nailon) totusi nu prea usoara ,dar rezistenta.In acest caz este foarte buna cea "in coada de sobolan"Struna facuta din fir de nailon ,va avea o lungime de 2,5-3 m.si va fi cat mai fina .Cateva indicii ne vor arata ca folosirea unei strune prea groase nu este recomandabila .Pentru pastravii cei mai mari este buna o struna de fir de matase de 24/100 pentru cei mari,una de 20/100 ,iar pentru cei mijloci 16-18-20/100 .
O struna de 20/100 poate sa fie socotita buna la pastravii obisnuiti ,din apele noastre curgatoare.
Cu cat apa este mai limpede ,cerul mai senin si aerul mai linistit cu atat struna va trebui sa fie mai subtire .Pe vant puternic vom pescui usor cu o struna mai scurta,avand lungimea numai de
1m.Incepatorul va pescui mai intai cu o singura musca in pleasna strunei ,iar mai tarziu va pune chiar una sau doua saltatori .Pescuitul cu doua sau trei muste are avantajul ca,oferind mai multe feluri de musculite ,putem afla mai lesne preferinta pestelui;apoi musca din varf se scufunda de obicei putin ,iar cele din saltatori joaca deasupra apei ,ceea ce inseamna ca utilizam doua categorii de nada.Carligele mici ,penetrante ,trebuie sa stea tepene in varful strunei si al saltatorilor.Struna care se uzeaza repede trebuie controlata des,mai ales pe la noduri ,iar partile ei scamosate sau care au plesnit trebuie numaidecat inlocuite.Carligele duble le vom folosimai ales la lipani ,deoarece au gura carnoasa ,frageda.Adevarata maiestrie consta in aruncarea mustelor artificiale .Este bine de stiut ca lansarea mustelor nu se poate invata numai din carti.In afara de asta ,din multele lansari pe care le face pescarul intr-o zi ,putine din ele sunt indentice.Pozitia pescarului ,departarea,directia,curentul apei,obstacolele de pe mal si atatea altele hotarasc amanuntele fiecarei lansari.Exista insa un tip de lansare ce constituie
baza tuturor celorlalte.Pe aceasta trebuie sa o cunoasca pescarul incepator si sa o execute bine ,de la inceput .Pornim de la situatia rezultata dintr-o aruncare precedenta ,cand struna si sfoara (5-6m lungime) "zac"pe apa iar varga este inclinata cam la 450.Pentru a intelege mai usor ,vom descompune arucarea in trei timpi
Timpul 1-Aruncarea sforii in sus si inapoi ,prin zvacnirea vergii,dinspre inainte ,pana la verticala
Prin zvacnirea in sus ,care zacea pe apa ,este smulsa si trimisa in sus si inspre spatele nostru.Varga va fi oprita ferm din pumn ,in pozitie verticala .Pescarul nu trebuie sa se deprinda sa o incline fata de verticala ,altfel va rata de multe ori aruncarea
Timpul 2-Pauza cu varga la verticala
Scopul pauzei este sa ingaduie sforii sa se desfasoare in toata lungimea ei ,in spatele nostru .Durata pauzei depinde de lungimea sforii.Cand e prea lunga ,sfoara va cadea spre pamant ,in spatele pescarului ,generand aruncari gresite ,o pauza prea scurta va da nastere unui "sfarc de bici",ce va influenta in mod nefast lansarea-prin violenta cu care se produce-,provocand incurcarea strunei,smulgerea mustelor etc.La inceput pentru a-si da seama de durata exacta a pauzei ,este recomandabil ca pescarul ,sa urmareasca sfoara din ochi ,in cursa ei de desfasurare.
Timpul 3-Aruncarea sforii inainte ,prin zvacnirea vergii de la verticala pana la 450 in fata.
Sfoara termindu-si desfasurarea ,varga va fi trasa repede inainte ,pana la o inclinare de 450 fata de luciul apei.La executarea miscarii ,degetul cel mare executa o presiune ferma asupra manerului ,dand totodata vergii si directia in care va actiona.Presiunea se realizeaza prin actiunea pumnului si a antebratului ,imprimand astfel sforii un avant orizontal ,paralel cu apa si niciodata catre ea.Daca spre sfarsitul acestei miscari rapide ,varful vergii este dus mai jos decat trebuie ,sfoara va cadea brutal pe apa ,ca un ghemotoc,chiar in fata pescarului ,incurcand struna si nelinistind toti pestii dimprejur.Pe masura ce pescarul isi da seama in ce consta o atare aruncare -"descifrand fiecare timp in parte"-,va cauta sa lege timpii intre ei,realizand o singura miscare ,continua si lina in care se intercaleaza doar pauza de la timpul 2.Lansarile in cazul pescuitului cu musca artificiala trebuie facute cu multa suplete ,nicidecum din forta.La ele nu participa nici umarul ,nici corpul.Inca de la inceput vom cauta sa ne deprindem sa lucram cu articulatia dintre pumn si antebrat,neantepenita,mai ales in executia timpilor 1 si 2 ,unde cotului ii revine aproape numai rolul de pivot.Dupa ce am deprins o aruncare corecta printr-o singura miscare continua ,vom incerca sa-i aducem o imbunatatire .Este bine ca varful vergii ,in cele doua miscari ce le descrie ,inainte si inapoi ,sa nu urmeze acelasi plan ,astfel se evita intalnirea pe acelasi traiect a vergii cu sfoara.De aceea vom face ca varful vergii sa descrie o miscare usoara in forma de potcoava,cu deschizatura inspre apa ,se realizeaza fara multa greutate ,deplsand usor pumnul spre stanga ori spre dreapta.Totul vine cu timpul ,daca pescarul se va stradui inca de la inceput sa invete aruncarile asa cum trebuie .Miscarile descrise le putem exersa si acasa ,pe o pajiste neteda ,avand in struna o musculita veche ,careia i-am rupt varful carligului .Pescarul va invata apoi cum sa arunce,nu pe deasupra capului ,ci orizontal ,lateral peste umarul stang -lucru care este necesar in locurile cu copaci si tufe etc.Putera cu care avantam sfoara si struna depinde in mare masura si de vant.E bine de stiut ca vantul din fata ne stanjeneste ,asa ca,daca putem este mai bine sa-l evitam ,trecand pe malul celalalt .Lucrul de capetenie este ca mustele sa se aseze lin pe apa ,fara a o biciui.Altfel ,ele nu ademenesc pestele ,ci il sperie.
Stapanind de acum lansarile ,se pune problema lungirii sforii,spre a trimite musculitele cat mai departe de apa.La acest fel de pescuit,mana stanga nu paraseste niciodata contactul cu sfoara ,pe care,de obicei,o tine ciupita intre doua degete-langa iesirea ei din mulineta-sau pastreaza o rezerva de sfoara de 1-2m. dispusa in colaci ,alteori o tine chiar ghemuita in palma.Daca la sfarsitul timpului 3 dam drumul restului de sfoara tinut in mana,ea va fi "supta"printre inelele vergii de catre sfoara aruncata si se va intinde inainte,deasupra apei.Deoarece cu musculitele se pescuieste numai pe apa limpede si la pesti cu vazul foarte bun ,vom folosi toate mijloacele pentru a ramane neobservati .Nu ne vom aseza de-a dreptul pe marginea malului,ci primele lansari,cele cu care incercam mai aproape de mal,le vom face stand la o departare de 3-4m.de baza apei.Cu cat ne vom aseza mai sus pe mal si vom sta in picioare cu atat pestii ne vor vedea de la o distanta mai mare,De aceea de multe ori ne vom apropia tupilati sau lasati in genunchi.Daca raul este destulde larg ,nu prea adanc si nici vijelios ,si daca nu ne ferim de apa rece ,vom pescui umbland prin apa.Astfel,cu ajutorul lansarilor vom putea acoperi fiecare palma de apa si vom fi observati mai greu ,decat daca am pescui de pe mal ;vom "pieptana"apa,straduindu-ne sa trecem cu musculitele noastre peste toate portiunile ei .De pe tarm vom arunca de-a curmezisul apei ,poate chiar sub tarmul din fata ,si vom lasa curentul sa aduca musculitele in arc,spre suvoiul din mijloc si peste acesta ,pana la malul nostru ,vom repeta aruncarea odata sau de doua ori in acelasi loc ,apoi vom pasi in jos,aruncand pe o alta portiune a apei.Mergand prin apa vom arunca pe rand ,in dreapta si in stanga ,aducand musculitele de langa mal pana in dreptul suvoiului.Dar acestea sunt numai lansarile -tip ;in functie de imprejurari ele pot fi modificate in fel si chip.Insa tot timpul vom avea grija de doua lucruri:sfoara si struna sa ramana intotdeauna intinse pe apa ,sa nu stea incolacite,labartate si,pe cat este cu putinta,apa sa fie atinsa numai de struna ,nu si de sfoara,ceea ce nu este intotdeauna usor de realizat.Mustele trebuie sa fie duse de apa cat mai libere,nefortate,ca si cand ar fi fost cazute in ea.Uneori,mai ales pe apa lina ,vom imprima din varga o foarte usoara miscare de saltare a mustelor ;va fi mai mult o tremurare a vergii .Trebuie sa ne ferim indeosebi de "dara".Trase brutal prin apa sau oprite impotriva curentului ,mustele si nodurile de pe struna fac o dara in forma de "v",care sperie pestii.In apele noastre-unde dam la peste ,de obicei,cu muste artificiale-,fiind repezi ,trebuie sa pescuim mai mult in josul lor ,adica inaintand in directia curentului .Pescuitul in susul apei-acolo unde este posibil-are avantajul lui,dar cere multa maiestrie si,inainte de toate ,un ochi bun ,care sa observe in orice moment tot ceea ce se intampla cu mustele,deoarece clipa inteparii este apreciata numai din ochi.Cand pescuim obisnuit,in josul apei,de multe ori pestele care se arunca dupa musca se inteapa singur,incat il simtim deodata zbatandu-se prins in carlig.De obicei simtim lovitura lui prin varga si ii raspundem imediat ,cu o miscare scurta a vergii sau a sforii ,pe care o tinem usor intre degetele mainii stangi.Dar,sa urmarim in permanenta musculitele cu privirea ,in drumul lor prin apa.O umbra ce se ridica din adanc ,o licarire argintie sau aurie ,o mica involburare a suprafetei apei ne spune ca pestele s-a aruncat ,iar noi ii vom raspunde imediat.Sa nu ne fie teama sa facem prea repede miscarea de intepare .Aceasta nu ridica -si nici nu trebuie sa ridice -musculitele de pe apa ,smulgandu-le ! In cazul cand pestele nu s-a prins ,musculitele isi continua drumul lor.De cele mai multe ori ,pestele pe care nu l-a atins varful carligului va revenila musca,mai jos,sau la o alta lansare ,mai ales lipanul repeta saltul dupa aceeasi musculita.Adesea se intampla sa vedem un peste "muribund";se ridica in acelasi loc pana la oglinda apei ,prinde ceva acolo ,incretind mici valuri ,si dispare.Nu vom trece mai departe ,fara sa incercam sa-l prindem .Vom arunca in asa fel incat musculita sa cada cu cateva palme mai sus de locul unde s-a aratat pestele,si sa fie purtate de curent deasupra lui .Cand struna s-a intins chiar fara sa simtim in mana tremurarea vergii ,inseamna ca este momentul sa raspundem fara nici o intarziere.Puterea inteparii o dozam in raport cu lungimea sforii ,cu situatia strunei in apa ,cu vantul etc.Cu timpul vom ajunge sa facem miscarea de intepare automat ,asa cum este mai bine,fara sa ne mai gandim mult si sa o cumpanim.Inteparea nu trebuie sa fie brutala ,cu smucitura si cu avantarea vergii.Ca sa se infiga ,acul trebuie sa se deplaseze doar foarte putin in gura pestelui.Obosirea si conducerea pestelui prins pana la minciog ,sunt ingreuiate de finetea uneltelor dar,in acelasi timp,sunt ajutate de elasticitatea lor.Smucirea fina,apoi mladierea intregii vergi ,struneste,cedeaza,mentine contactul,raspunde neancetat opozitiei pestelui.Sfoara lunga de pe mulineta va ingadui sa lasam pestelui posibilitatea de miscare pe care o voim,ca apoi sa-l oprim ,sa-l apropiem,sa-l conducem pana ce,treptat,il parasesc puterile.Pestii mai mici nu-i vom avanta peste cap ,prin aer ci ii vom trage spre mal si ii vom ridica pe uscat,fara smucituri.In nici un caz nu vom incerca sa scoatem pestele apucand struna sau sfoara cu mana .Daca nu respectam aceasta indicatie ,varga nu-si mai pune in joc elasticitatea;in acest caz ,printr-o bataie scurta pestele poate sa-si rupa buza sau sa rupa sfoara si sa plece.Lucrand cu minciog ,vom mai evita un lucru care ne poate pricinui multe neplaceri si pierderi ,cand pescuim cu doua sau trei musculite .Astfel trebuie sa dam o mare atentie momentului in care pestele este aproape de minciog ,pentru ca nu cumva sa se prinda in plasa acestuia una dintre musculitele libere ,impiedicandu-ne astfel sa aducem pestele in gura minciogului.Mai complicat este daca se prinde de plasa o saltatoare .Atentia si linistea cu care manuim in acele clipe varga si minciogul ne pot feri de asemenea situatii dificele.O mare bucurie ne da o "dubleta"sau chiar o 'tripleta"-adica prinderea a doi sau trei pesti deodata-lucru ce se intampla destul de des .In acest caz incercam sa adunam in minciog mai intai pestele din varf ,apoi pe cel din prima saltatoare ,si pe urma pe cel din a doua.Desigur daca unul din ei este mai mare ,iar ceilalti mai mici ,mai intai ne vom ocupa de cel voinic.Deoarece ne miscam necontenit pe malul apei si facem intruna miscari de lansare ,trebuie sa evitam pozitia cu soarele in spate ,pentru ca umbra noastra sau a vergii sa nu cada pe apa.Vom pescui mai oblic ,incat umbrele sa nu cada pe portiunea de apa explorata .Tot asa vom face si cand vom avea soarele drept in fata .Sclipirile partii de apa este intre noi si soare ,ne iau vederea si nu putem urmari musculitele cu privirea ,pentru a observa saritura pestelui .Acest fel de pescuit clasic pentru pastravi si lipani ne ofera totusi ore placute si la cleni si alti pesti mai mici ,care sar dupa muste .Conditia este existenta unei ape limpezi.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Mreana

MREANA(Barbus barbus)

In diferite regiuni ale tarii acest peste este cunoscut si sub urmatoarele denuniri:barcaci,breana,jama,imbreama,imreana,mireahna,mbreana,mreana balana,mreana rosie,mreana galbena,umbreana etc.Ca repartitie o gasim in toate raurile de deal si de ses :Dunare,Prut,Siret,Jiu,Olt,Arges,Mures,Cerna,Trotus,Tarnave,Somes.Bistrita,etc. formand o zona specifica ei ,cunoscuta sub numele de zona mrenei.Spre partile mai de sus ale acestor ape ,
spre zona lipanului vom intalni si o alta specie inrudita cu mreana (Barbus meridionalis),de o talie mai mica,careia riveranii ii spun tot mreana sau mreana vanata ,dar si jamla ,jamna,jimbla,
moioaga ,etc.Pescuitul celor doua specii este foarte asemanator.Intre pestii preferati de pescari ,
mreana ocupa un loc de frunte .Pescuitul ei,bogat in peripetii si emotii,marimea la care ajunge,si nu mai putin,carnea deosebit de gustoasa ,fac sa avem pescari specializati in prinderea mrenei si care neglijeaza cu desavarsire toate celelalte specii.Trupul mrenei este alungit ,aproximativ cilindric,cu spinarea curbata lin,capul prelung,cu gura dispusa subterminal si buzele carnoase ,
cu patru mustati groase.Aripa dorsala si coada sunt putin scobite .Spatele gros este albastrui-cenusiu-verzui inchis ,pe coaste este argintiu ,cu mici pete mai inchise ,iar pe burta -alba.Ajunge pana la o greutate de 10 kg,dar in undita rar se vor prinde exemplare de peste 4-5kg.Traieste in apele mai repezi si cu albie pietroasa .Este un peste de fund ,acolo isi cauta hrana si tot acolo il vom cauta si noi.In apele unde albia se adanceste si apa curge mai repede ,ne putem astepta sa dam peste un card de mrene.In dosul insulelor ,al bancurilor de nisip,la gura afluentilor ,la coturi,
unde apa sapa in albie ,adancituri(acolo unde raul isi trece suvoiul repede dinspre un tarm spre celalalt ,puterea suvoiului adanceste malurile pe langa care trece) totdeauna insa unde curentul apei este puternic,putem nadajdui sa prindem mrene.Ca si cleanul ea se hraneste cu tot ce-i aduce apa :seminte,viermi,rame,insecte,melci si nu ocoleste nici hoiturile .Este un fel de agent sanitar al raurilor,adunand din ele toate putreziciunile .In apele curgatoare din preajma oraselor mari,acolo unde se scurg canalurile ,traiesc de obicei mrene si dintre cele mai mari.Bataia mrenei incepe de la sfarsitul lui aprilie pana in iunie .Icrele sunt aratoase ,dar otravitoare.Iarna mrenele se aduna in carduri si ierneaza in cuptoarele de pe sub maluri si in bulboane,fara sa se hraneasca cu nimic.In martie si chiar la sfarsitul lui februarie mrenele ies din hibernare ,sunt hamesite,si mananca orice.Pentru pescuitul cu undita ,apa tulbure este cea mai prielnica ,pe cand o apa limpede va imputina mult prada.Rele sunt zilele ce urmeaza unei nopti reci ,cu bruma.Zilele caldute cu cerul acoperit si apa tulbure ,crescuta dupa vreo ploaie buna ,sunt mai imbelsugate.Adevaratul pescuit al mrenei incepe la sfarsitul verii ,luna cea mai buna fiind septembrie .Daca timpul se mentine calduros ,mai mananca bine ,chiar si doua luni mai tarziu ca apoi,odata cu frigul sa intre in postul de iarna.De altfel mreana are toane .Adeseori ,in imprejurari pe care le socotim foarte favorabile ,este lenesa,nu se da la momeala,ca apio sa ne surprinda tocmai atunci cand experienta ne spune ca pierdem vremea in zadar .Se pescuieste cu undita cu pluta si cu plumb usor .In apele repezi,ce au curent puternic si fundul pietros ,se va intrebuinta o varga puternica -chiar mai scurta -,fara pluta si cu plumbi de fund mai grei ,care trebuie sa mentina momela pe loc.Locurile adanci fiind de cele mai multe ori spre mijlocul apei ,vom avea o varga lunga de 4-5m.cu mulineta.Pluta va fi cat mai usoara ,dar de ajuns de mare ca sa poata sustine momeala deasupra fundului apei .Plumbul va avea o greutate de 8-10g.Ceea ce este foarte important este ca plumbul sa nu fie tarat de curentul apei si sa nu se agate usor de pietrele fundului.De acea este necesar sa intrebuintam plumbi mobili ,in forma de maslina sau sferici ,iar greutatea lor sa fie potrivita cu viteza apei.Struna va fi facuta din fir rezistent ,iar carligul va avea o deschidere de 10-12mm.La mreana pescuitul mai ales cu doua feluri de momeli primavara si toamna cu rame mari ,iar vara pe caldura,cu cascaval.Mrenele mari se prind mai ales vara ,pe apa tulbure si calda,pescuind cu cascaval,cat mai fermentat,sau branza topita,amestecata cu mamaliga facuta cocoloase sau cuburi mici de svaiter.Un procedeu bun folosit la pescuitul mrenei este acela al strunei duble .In capul sforii se leaga doua strune scurte din fir de nailon,nr 30-35/100 ,dintre care una este cu 3-4cm.mai lunga decat cealalta.Plumbul mobil se va pune deasupra locului unde se imbina cele doua strune .Avantajul pe care-l prezinta struna dubla este ca putem pune in cele doua carlige nade diferite.Mai mult,daca suvoiul repede sau desele agatari in pietre golesc un carlig de momeala,mai ramane "in functiune"celalalt scutindu-ne astfel de lansari prea dese care,in cazul acestui peste,foarte sperios si banuitor, nu sunt indicate .Alte nade intrebuintate cu bune rezultate mai sunt sangele inchegat,carnea fiarta si putin prajita,bucati de carnat,sau de slanina,iar toamna ,tiparii taiati in bucati,lipitori si raci mici .
Momeala va sta intotdeauna aproape zacand pe fundul apei .Pescuind cu pluta,aruncam oblic in susul apei ,calculand ca nada sa fie adusa in locul dorit.Repetam lansarile,explorand pe rand toate locurile unde banuim ca sunt mrene.In locul de unde am scos una ,vom mai starui ,mrenele se aduna in cete si daca prima nu s-a zbatut prea mult ,vom mai putea scoate din acel loc si altele.Va trebui insa sa schimbam des momeala fiindca la o rama sfartecata ,care atarna moale in carlig ,mreana nu va mai veni ,iar cascavalul -oricat de consistent ar fi-se sfarama in apa.
Mai pe indelete se pescuieste cu plumbul la fund.Momeala este aceeasi.Aruncarile sunt destul de usoare,pentru ca plumbul greu duce nada pana departe.In raurile mari ,unde locurile bune pentru pescuit mrene sunt departe de tarm si nu putem ajunge bine la ele cu undita cu pluta ,acest din urma fel de pescuit este cel mai indicat.Se arunca oblic in susul raului ,judecand bine unde voim sa se aseze plumbul greu.Dupa ce vom simti ca plumbul s-a culcat pe albie ,mai incercam sa vedem daca nu s-a prins de vreo piatra ,daca struna aluneca usor prin tunelul din plumb si apoi asteptam.Din cand in cand miscam plumbul si chiar il ridicam usor ,ca sa se mute putin mai la vale.Tinand in mana varga cu sfoara intinsa simtim necontenit un fel de vibrare ,produs de struna care taie apa-,apoi deodata ,parca ar bate cineva struna ,acolo,in adancime ;urmeaza una sau doua smucituri puternice.In acelasi moment raspundem cu o lovitura energica ;imediat vom simti greutatea si zbaterile mrenei.Deoarece trebuie sa invinga curentul apei si frecarea strunei prin plumb ,lovitura trebuie sa fie mai puternica.De obicei mreana va pleca vijelios ,pe apa in jos.Trebuie sa-i dam sfoara sau,daca malul este liber ,sa o petrecem de-a lungul acesteia ,neancetand nici o clipa sa o strunim .Pe cat putem o vom tine departe de tarm si,in acelasi timp ,vom incerca sa o ridicam de pe fundul apei,unde ea taraste plumbul greu,care se agata usor si astfel am putea sa o pierdem.Mreana prinsa se opreste de multe ori ,se intepeneste la fund ,incat ni se pare ca s-a agatat ceva;cateva smucituri scurte sau lovirea repetata a vergii cu marginea exterioara a mainii o fac sa plece iarasi ,ca apoi sa inceapa sa dea semne de oboseala .Lupta dureaza destul de mult si nu s-a terminat inca nici cand mreana este intoarsa pe spate.Cele mai multe exemplare le pierdem cand santem siguri de ele ,adica atunci cand le-am apropiat de mal cu burta alba in sus.Pare ca invie dintr-o data ,isi recapata toata puterea ,se avanta spre larg si,daca nu suntem pregatiti sa o strunim mladios ,rupe carligul ,struna,sfoara si pleaca.Rezistenta si lupta mrenei este mai darza in lunile de vara ,pe caldura.Toamna nu se zbate cu atata indarjire ,poate din cauza grasimii care o ingreuiaza si o face mai putin mladioasa,deoarece vergile pentru mreana sunt grele ,iar popasurile lungi,pescuind cu plumb la fund putem sa rezemam varga de pamant ,tinand-o insa cu mana ca sa simtim ce se petrece in adancime si ca sa putem raspunde neantarziat.Cateodata mrenele fac si glume .In zilele cand nu au pofta de mancare ,isi bat joc de momeala ,o ating,o freaca cu coastele ,o plesnesc cu coada .Dar de multe ori ating si varful carligului si se prind de burta sau de vreo inotatoare.Atunci pescarului i se pare ca are in carlig un exemplar urias ,pestele proptindu-se in apa costis.Cu bagare de seama vom putea aduce la mal si aceasta prada prinsa de-a-ndoasalea,pielea fiind destul de rezistenta ,ca sa nu se sfasie usor.Daca apa nu este tulbure ,mreana-un peste banuitor ,atent-vede,din adancul unde se afla ,orice lucru suspect,si nu se lasa ademenita.Carnea ei este cu atat mai gustoasa ,cu cat este mai mare si cu cat a fost pescuita mai inspre iarna.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul cu pluta

PESCUITUL CU PLUTA

Este caracteristic pescuitului stationar in ape linistite.
Pescarul isi alege un loc pe care il considera bun ;cu ajutorul plumbisorilor cufunda momeala ,sustinuta de pluta de pe sfoara ,la adancimea dorita si asteapta ca pestele sa vina sa o apuce .Se mai muta din loc in loc ,dar umbla putin ,popasurile lui fiind lungi.Din cand in cand scoate undita din apa ,controleaza momeala,,o schimba daca este nevoie ,apoi o cufunda in acelasi loc sau ceva mai departe .Din pricina numarului redus de miscari ,unduitul cu pluta constituie doar scoala elementara a pescarului.Iata de ce pescuitul cu pluta a fost si mai este inca socotita de multi ,pe nedrept,ca nu poate fi incadrata in categoria sporturilor .E adevarat ca ,de obicei,pescarul incepe sa practice pescuitul sportiv cu pluta,dar in acelasi timp respectiva metoda de pescuit isi are gradele ei de perfectionare ,atingand o adevarata maiestrie in final.Apoi aproape toti pestii nerapitori se pescuiesc cu pluta.La fel pescuim si la stiuca si la alti pesti rapitori mari,iar nimeni nu poate sa spuna ca prinderea lor este un lucru foarte simplu.Este pescuitul obisnuit si la indemana oraseanului care,in orele sale libere iese la balta sau la raul din apropiere ca sa prinda cativa pesti.Uneltele mai fine si mai variate ,folosite in prezent ,solicita mai multa maiestrie din partea unditarului,pescuitul cu pluta devenind mai placut ,mai sportiv.Potrivirea plutei se va face in functie de pestii cautati .Cu alte cuvinte ,trebuie sa asigure cufundarea momelii la mai putin de un lat de palma deasupra albiei ,intre ape sau chiar aproape de suprafata.Deoarece albia apei nu este egala,iar curentul duce momeala mai incet sau mai repede si o inalta ,nada isi schimba pozitia .Din aceasta cauza,pescarul poate sa aiba surprize ,adica sa prinda din acelasi loc diferite specii de pesti.Cand momeala ajunge aproape de suprafata ,se poate arata avatul rapitor ,iar cand ramane la fund ,va atrage mreana ,crapul,linul,,carasul,platica etc.pesti iubitori de adancime.In general pe rapitori -si mai ales la stiuca ,care se prinde bine in undita cu pluta -,potrivim nada mai aproape de suprafata.Undita trebuie sa fie bine proportionata .Intre partile ce formeaza undita -varga,sfoara,struna,pluta,carlig-trebuie sa existe o desavarsita armonie.De pilda,nu are rost sa pescuim cu o varga teapana si cu un fir prea subtire -sau invers-dupa cum un plumb prea greu va face pluta neutilizabila ,tragand-o dupa el la fund.Sa ne ferim de undita prea greu de manuit.Cu o varga elastica ,cu o sfoara de grosime mijlocie ,cu o struna de nailon de buna calitate de 30/100,dar neuzata si fara noduri ,avand si mulineta ,putem tot atat de bine sa scoatem din apa si pesti mai mici si de talie mare.Pescuitul cu unelta fine procura o reala placere pescarului amator de sport adevarat.O varga intre 3 si 4 metri va fi destul de lunga si pentru aruncarile moderate ,cerute de acest fel de pescuit .Varga va fi cat mai usoara ,de buna calitate si mladioasa deoarece ne putem astepta sa prindem si pesti mari ,mulineta-oricat de simpla -ne va fi de folos.Daca avem mulineta,sfoara,struna cat si carligul vor putea sa fie cat mai fine ,fapt ce usureaza ademenirea prazii,Sfoara lunga-,pana la 30 cm. in cazul mulinetei mai scurte sau cand n-avem mulineta -,va fi aleasa ca sa suporte 10-15 kg.cu toate ca rareori vom putea prinde un peste de o asemenea marime.Plumbul cat de usor ,nu va trece de 15 g.nici chiar cand voim sa lansam ceva mai departe ,la pescuitul stiucii ,pescuind cu pluta la stiuca ,in carlig avem peste viu .
Cu cat mai mult va rezista si cu cat mai vioi va inota pestisorul,cu cat struna va fi mai subtire si plumbul mai usor .De obicei este de ajuns un plumb de 8-10 g.In apele curgatoare este necesar un plumb mai greu decat in cele statatoare.Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila si potrivita in asa fel incat sa suporte greutatea si sa ramana in pozitia oblica.Sa ne ferim sa alegem carlige prea mari ,in comparatie cu momeala pe care o utilizam si cu pestii pe care nadajduim sa-i prindem.Multi dintre pescari fac o atare greseala.De asemenea sa nu folosim o struna prea groasa ,o struna subtire este mai putin vizibila ,se mladiaza mai bine ,avertizeaza mai rar pestele care a prins nada.Chiar pescuind la stiuca ,nu este nevoie de struna de otel .Se spune ca stiuca ,cu dintii ei multi si ascutiti ,sfasie struna din fir de nailon .Dar nu stiuca o sfasie ,ci pescarul care o smuceste brutal si o trece de-a lungul dintilor -ferastrau.De altfel cu cat stiuca este mai mare ,cu atat riscul este mai mic ,pentru ca are dintii mari ,grosi.Apoi lasandu-i timpul necesar ,ea va incepe sa inghita pestisorul .Acesta ii va ajunge in gatlej ,iar struna,in coltul gurii ,unde nu are dinti sfasietori.Sfoara ,cu cele de pe ea ,se arunca de obicei printr-o pendulare inainte si inapoi coborand varga numai atunci cand momeala a ajuns deasupra locului unde dorim sa cada.Pescuitul stiucii cere o lansare ceva mai lunga ,fara sa se asemene insa cu aceea de la pescuitul aruncat ,sau de la pescuitul cu muste artificiale.In apele curgatoare ,carligul cu momeala va fi aruncat ceva mai sus de locul unde credem ca se gaseste peste,asa incat,pana sa ajunga aici ,nada sa aiba vreme sa coboare atat cat ingaduie pluta.Apoi conducem cu varga ,pluta,care se duce incet la vale ,pana cand struna nu mai ramane atarnata perpendicular ,ci este trasa de curent.In acel moment ridicam undita si repetam intreaga miscare.Se intampla ca,tocmai cand voim sa ridicam undita din apa ,sa fie la momeala un peste ,care a prins atat de lin ,incat pluta nu a dat nici un semn de aceea ,inainte de a ridica ,vom smuci usor struna ,smucitura ce scoate uneori pestele viclean.Dar si acesta ,ca si toate miscarile noastre ,nu trebuie sa fie brutala ,ci doar o tremurare a vergii.In acest fel de pescuit inteparea pestelui o vom face intotdeauna cu o oarecare intarziere.Daca nada este naturala ,iar noi suntem linistiti si uneltele destul de fine ,pestele nu va observa nimic care sa-l alarmeze si va incepe sa manance fara teama .Ii vom lasa timp ca sa prinda bine momeala ,apoi ii vom raspunde cumpatat ,scurt..In principiu inteparea se va face atunci cand vedem ca pluta se scufunda incet.Dintre pestii rapitori ,pescuim cu undita cu pluta :stiuca,avatul,salaul,bibanul,si somnul.La pestii mari ,nada este pestisorul viu prins in carlig prin buze sau de inotatoarea de pe spate .Pestii nerapitori ,aproape fara exceptie ,se pescuiesc cu pluta ,la adancimea si cu momelile potrivite fiecarei specii.Pescuitul cu pluta este o etapa prin care trebuie sa treaca fiecare pescar incepator.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Cleanul

CLEANUL(Leuciscus cephalus)

Denumiri populare:clean,clin,oachis,foac,porcul apelor etc.
Pentru pescarul care nu a pescuit prea mult la pastravi si lipani ,cleanul este cel mai cunoscut peste pe care-l pescuieste mai intens si cu mai multa placere .El populeaza aproape toate apele si atinge de multe ori marimi apreciabile .Are o carne gustoasa.Aproape ca nu este apa curgatoare ,incepand de la limita inferioara a zonei lipanului in jos si pana la Dunare ,in care sa nu traieasca cleni ,in numar destul de mare.Il gasim in general in: Prut,Siret,Bistrita,Olt,Somes,Arges,Buzau,
Strei,Timis,Crisuri,Bega etc.unde impreuna cu mreana si scobarul ,constituie una din speciile principale ,atat pentru pescuit ,cat si pentru hrana.Cleanul are trupul alungit si usor comprimat lateral ,cu spatele gros,foarte putin arcuit ,capul mare,alungit si de aceeasi grosime cu corpul ,iar coada bifurcata.Inotatoarele de la piept(pectorale)sunt galbui ,iar celelalte rosii;cea de pe spate este intinsa intre trei tepi tari .Gura mare ca de broasca ,are in fundul ei doua siruri de dinti puternici .Cleanul este acoperit cu solzi mari argintii,tiviti cu negru .Pe spate este verde -inchis,
uneori batand in galben ,iar pe cap are aceiasi culoare insa ceva mai inchisa.Coastele sunt argintii batand in albastru ,burta alba si ochii galbeni.Cleanul ajunge pana la o lungime de 60cm.si o greutate de 4-5kg.Traieste mai mult in apele limpezi ,cu un curs mai vioi ,si vaneaza cand aproape de suprafata ,cand in bulboanele cele mai adanci.Adeseori sta la panda in adanciturile de langa tarm ,sub radacinile copacilor care umbresc apa si din care ii cad insecte ,fructe etc.Clenii mai mici inoata de obicei in carduri ,dar adeseori putem vedea prin apa clara-trecand in convoi sau stand adunati -,in aceeasi bulboana ,mai multi cleni mari.Este unul din pestii cei mai atenti si mai banuitori incat pescarii spun ,pe buna dreptate ,ca are cate un ochi in fiecare solz,si de aceea se apropie cu cea mai mare bagare de seama in locurile unde vor sa-l prinda.Mananca de toate ,de la diferite insecte ,broaste si pestisori ,pana la fructe .Tot ceea ce duce apa este cercetat de clean ,este gustat si,daca se poate manca este cules.Hrana lui fiind atat de variata ,tot atat de felurite vor fi si momelile si metodele de pescuit pe care le vom folosi.O undita normala ,folosita la pescuit cu pluta -facand micile modificari de struna ,plumb si carlig,pe care le cere fiecare metoda-ne va fi de ajuns pentru a-l pescui.Rezistenta uneltelor este destul de greu de potrivit ,deoarece cleanul,fiind atat de banuitor,ar trebui sa folosim,in mod obisnuit carlige,sfoara si struna foarte fine.Dar cum ne putem astepta sa ne vina in carlig si cleni mari,de 1-2kg.,bataiosi,
sunt necesare unelte mai rezistente.Totusi sa nu exageram grosimea strunei ;vom prefera o struna mai subtire ,avand in schimb grija sa obosim cum trebuie orice exemplar mare pe care l-am prins.Momelile obisnuite sunt:rame,pestisori,broaste foarte mici,boabe fierte,gandaci de mai,larve,melci,cosasi,greieri,insecte,intestine de gaina,cat si prune,cirese,dude s.a.Toamna tarziu si in spre primavara ,dupa dezghetul apelor ,nadele din intestine de pasare sau sange de abator inchegat (taiat in cuburi mici)sunt cele mai ademenitoare ;mai tarziu ramele ,larvele,gandacii de mai ,insectele de tot felul si ciresele coapte ,iar spre toamna prunele.Insa de regula,in tot timpul sezonului de pescuit ,momeala va consta din pestisori,broscute,,muste artificiale si naluci mici.Este bine sa avem la noi diverse nade,ca sa le putem schimba,daca vedem ca pestii nu se dau la unele din ele asa cum am dori noi.De obicei cleanul evita locurile cu funduri maloase si de aceea trebuie cautat acolo unde apa este mai agitata,mai limpede si fundul nisipos.
Exista patru metode de pescuit practicate:la fund;cu pluta;cu musca artificiala;cu naluca
a)Pescuitul "la fund"-nu este indentic cu pescuitul pe care il numim "cu plumbul la fund"Momeala nu se fixeaza pe albia apei ,ci se lasa ,fara pluta,sa o duca apa,sa o joace,sa o coboare pana la fundul raului ,conducand-o si noi din varga .In felul acesta pescuim mai ales cu cirese,prunr,si gandaci de mai .Fiindca nadele sunt destul de grele ,nu este nevoie de plumb ,decat doar in apele mai repezi .Pescuind in felul acesta ,aruncam momeala ,in suvoiul apei ,cu 3-4 m mai sus de locurile pe care le credem bogate in cleni ,dam drumul la mai multa sfoara ,pentru ca apa sa poata duce liber nada pana aproape de fund.In tot acest timp ,prin intinderi usoare ale sforii ,vom controla momeala .Cleanul prinde nada cu multa banuiala si,indata ce simte vreo rezistenta ,o lasa,De obicei nu o mananca acolo unde a gasit-o ,ci vrea s-o duca in ascunzisul lui de aceea ,daca vedem ca,dupa doua sau trei smucituri slabe sfoara este dusa mai departe,facem miscarea de intepare ,dupa ce am lasat-o sa se departeze vreo doi metri.Tot asa pescuim si cu gandacii de mai,cu broscute sau pestisori.Broastele din carlig nu vor fi legate cu picioarele de bratul carligului sau de struna ,ca sa nu se adune ghem.Daca nu avem pestisori destul de mici ,vom folosi ca nada ,o jumatate de pestisor ,si anume,partea cu coada.Aceasta metoda duce la prinderea clenilor mari ,care se dau cel mai bine la prune.
b)Pescuitul cu pluta-La undita cu pluta nu ne putem lipsi de plumb ,care nu trebuie sa fie insa ata de greu incat sa opreasca jocul momelii miscata de apa.
c)Pescuitul cu musca artificiala-Cleanul sare bine si la musca artificiala.De primava si pana toamna ,culege de pe apa insecte,preferandu-le mai ales pe cele mari.Mustele artificiale intrebuintate sunt in general,cele de tip Palmer(cu corpul mai paros)si se monteaza pe carlige
nr.8-10 Lansarea musculitelor la clean este destul de grea ,pentru ca trebuie sa o facem din departare ,din cauza copacilor ce strajuiesc de obicei malurile portiunilor de apa cu pesti mai mari.Pe de alta parte ,nu trebuie sa ne straduim ca mustele sa cada pe apa usor.Este bine chiar daca ele plesnesc oglinda apei,atragand atentia cleanului,de cele mai multe ori ,pestele se arunca la musca imediat,alteori se apropie incet si o petrece pana langa tarm ,ca sa o apuce numai la buza apei.In zilele reci si cu vant ,cand cleanul sta la fund ,langa cotorul carligului cu musca artificiala vom pune o alica ,pentru ca momeala sa se scufunde putin.Facem din varga miscari de tragere si eliberare.In felul acesta mustele paroase se zbarlesc si isi aduna penele,dand impresia ca sunt vii si atata astfel pestele la atac.
d)Pescuitul cu naluca-In lunile de toamna cand apa este mai scazuta si mai limpede ,putem insela usor clenii si cu naluca.Vom intrebuinta numai"lingurita-musca",insa cele mai mici formate,adica sa fie abia cat unghia degetului mic .Daca este senin ,vom folosi lingurite aurite ,iar pe timp inorat ,pe cele argintii.Tot cu lingurita -musca argintie vom lansa si atunci cand apa este putin colorata.
Naluca usoara o putem arunca cu o varga obisnuita ,aducand-o usor spre noi ,intre doua ape ,
in rotire neancetata.Pescuitul cleanului cu naluci se practica din ce in ce mai mult la noi ,folosind metoda lanseului.Se va intrebuinta pe mulineta un fir subtire de nailon ,cu care se pot arunca linguri de 4gr.armate cu un singur carlig triplu,nr.7-9;de asemenea se pot folosii pestisorii din lemn ,de 5cm.lungime .Mai ales toamna in raurile mari ca:Bistrita,Olt,Mures,Cris,Strei,Viseu etc.
vestite pentru pescuitul cleanului ,se pot obtine cu naluci ,exeplare de cate2-3kg.Prins in carlig cleanul se lupta brutal ,cu smucituri manioase ,oboseste insa repede si se lasa adus la mal ,intocmai ca o bucata de scandura

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul cu plumb pe fundul apei

PESCUITUL CU PLUMB PE FUNDUL APEI


Tinta unui atare tip de pescuit o constituie pestii ce stau mai aproape de fund in apele cu un curs mai repede .
La noi se pescuieste astfel mai ales mreana ,iubitoare de apa adanca ,dar adeseori se pot prinde si cleni ,vaduvite,somni si crapi.In general este pescuitul obisnuit al crapului.somnului,platicii,caracudei,linului etc.
Toamna pe vreme rece ,cand pestii se retrag spre fund ,
varietatea celor prinsi in undita va fi si mai mare.Este necesar un echipament special .In primul rand o varga lunga de 4-5 metri ,solida,prevazuta cu mulineta.Trebuie sa fie lunga pentru ca sa o putem intinde ,perfect dreapta ,cat mai departe deasupra apei ,tinand firul sforii in unghi drept fata de ea.Pescuitul in curent puternic ,apa incearaca sa ridice plumbul si cu cat varga va fi mai scurta ,cu atat o poate face mai usor ,aducand plumbul la mal.Ca si in metoda cu pluta introducerea firelor de nailon a inlocuit aproape complet vechea sfoara de matase.Un fir de nailon de 50-60/100 grosime si de o lungime de circa 30 m.
infasurat pe mulineta ,poate suporta lupata cu pesti de talie destul de mare.Strna de care atasam plumbul si carligul va avea o grosime si o rezistenta mai mica decat a firului legat de varga.
Lungimea strunei va fi de 50-60 cm.La pescuitul unor rapitori cu dinti puternici,ca stiuca,somnul,salaul,atasam la varful strunei un fir subtire si suplu de otel ,lung de 10-15 cm.
de care prindem direct carligul .Plumbul va fi greu ,ca sa poata tine momeala la fund si sa nu fie miscata de curent.Cu cat curentul este mai puternic ,cu atat si plumbul va fi mai greu ,de la 10 g. la 80g.si chiar mai mult.Plumbul nu este intarit pe struna ci,fiind gaurit in lungul lui ,lasa ca struna sa alunece libera si usor prin el.Jocul strunei prin plumb este obligatoriu deoarece ,daca momeala ar fi legata fix de plumbul greu,ce zace pe fund ,pestele ar simti in data o rezistenta si ar lasa numaidecat nada.Pentru ca plumbul sa nu ajunga pana la carlig ,la vreo 30 cm. de acesta ,
vom pune pe struna o alica.Mai buni sunt plumbii eliptici ,olivele,care fac ca struna sa alunece usor prin tunelul lor,si sa se agate mai rar de pietrele de pe fund .Vom arunca momeala cat mai departe ,spre mijlocul apei ,cel putin la o distanta de doua ori mai mare decat lungimea vergii.Acolo unde banuim ca sunt mrene mari,incordam sfoara si o tinem tot timpul intinsa .Ca sa putem lansa destul de departe,este bine ca mai intai sa desfacem de pe mulineta o portiune de sfoara suficient de lunga pe care o vom aseza in colaci pe pamant ,langa picioare ,si o vom lasa sa ne alunece printre degetele mainii stangi ,in timp ce-i dam avant cu varga(daca avem o lanseta treaba este mai usoara,firul nu se incalcie).Varga o vom tine cat mai orizontal si,fiindca de obicei este grea o putem propti cu ajutorul unor suporti ,ca sa nu ne obosim mana.Tractiunea pestelui o simtim prin wsfoara si prin varga ,deoarece struna este trasa de peste prin plumbul care sta pe fund .O lovitura scurta,puternica,ne va face sa banuim ca este un peste mare.Raspunsul pescarului va fi energic ,dar nu brutal-sfoara este lunga ,rezistenta apei este mare ,iar miscarea de intepare trebuie sa fie resimtita prin tunelul plumbului care o franeaza si el .Rezultatele frumoase obtinute cu aceasta metoda de pescuit se datoresc faptului ca se arunca departe de tarm si la adancime mare,de unde pestele nu vede atat de usor omul.Dar deoarece pestii se tin in ape mai limpezi si au ochi buni nu trebuie sa fim prea siguri ca nu vom fi observati;de aceea sa cautam permanent sa ramanem cat mai neobservati.Si sa nu uitam ,pescarul va trebui sa cunoasca foarte bine conformatia albiei apei in care pescuieste.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul pipait

PESCUITUL PIPAIT

De obicei in cariera pescarului sportiv ,intre pescuitul cu pluta si cel cu musca artificiala se intercaleaza o metoda careia i se spune "pescuitul pipait".Denumirea i-a fost data deoarece pescarul ,in continua miscare de-a lungul apei curgatoare in care pescuieste ,nu-si cufunda nada si nici nu o arunca in departare ,ci o lasa usor pe oglinda apei
"pipaie" cu ea .De remarcat ca pescuitul pipait este indicat nu numai la pestii rapitori ,ci in unele cazuri ,da rezultate bune chiar si la unii nerapitori .Doua motive au dus la nascocirea metodei folosita pe scara larga.In primul rand musculitele naturale -o momeala atat de ademenitoare-fiind mici si fragede ,puse pe carlig si aruncate departe in apa se sfasie.Poate ca nici nu ajung sa atinga apa,si in miscarile repezi ca de sfichiu ,
ale sforii lansate ,se rup de pe carlig .In al doilea rand ,multe ape mai ales cele cu pastrav ,cu malurile acoperite de copaci si cu tufe ,sau sant atat de inguste ,incat o lansare in departare este peste putinta.In astfel de ape mici ,pescarul nu poate sa mearga prin ele ,exista stanci,bulboane,
obstacole si sunt atat de scazute ,incat nu se poate feri de ochii pastravului.Tehnica metodei cere ca pescarul sa intinda varga de pe mal pana deasupra locului unde cauta pestele si apoi sa lase musca naturala sa cada pe oglinda apei;undita va trebui sa fie special aleasa.Putem sa pescuim pipait si cu o varga pe care o intrebuintam la pescuitul cu pluta sau la cel cu muste artificiale.
Daca insa pescuitul pipait este acela pe care il practicam mai des si ne putem ingadui sa ne procuram o varga speciale,cu atat mai bine.Ea va trebui sa aiba o lungime de 4 m.chiar si mai mult ,insa in acelasi timp sa fie foarte usoara .O varga grea ,manuita si tinuta intinsa cu o mana,o zi intreaga,il oboseste rau pe pescar.Deoarece de multe ori ,va trebui sa ridicam pestele in puterea vergii-pentru ca tufarisurile ,radacinile etc.impiedica mult folosirea minciocului -care trebuie sa fie destul de mladioasa ,ca sa se poata arcui bine .Sfoara care nu are pluta sau plumb ,nu trebuie sa fie prea usoara ,asa ca vom prefera una groasa de matase ,in locul nailonului ,care fiind prea usor ,va fi fluturat de vant la cea mai mica adiere ,pierzand astfel din precizia lansarii.
Struna fina si de cea mai buna calitate trebuie sa aiba o lungime de 1 m.Sfoara care atarna din varful vergii ,impreuna cu struna ,nu trebuie sa fie mai lungi decat varga si niciodata nu trebuie sa atinga apa.Carligul va fi mic ,subtire,pentru a trage in el si gazele cele mai mici cu care pescuim.Mulineta poate sa ne fie de folos ,dar,-dupa cum vom vedea-de multe ori ne stajeneste.
Iata cum procedam.Ne apropiem cu bagare de seama de locul unde banuim ca este peste,intindem varga cu struna atarnand perpendicular si lasam momeala incet ,ca sa atinga apa .In aceeasi clipa ,de cele mai mute ori ,pestele rapitor se arunca la nada .In caz contrar ,cu miscari din varga foarte usoare ,saltam musca pe oglinda apei ,lasam sa o aduca putin curentul ,o readucem,tragand-o pe suprafata apei ,si uneori ii ingaduim chiar sa se cufunde de un lat de palma ,daca apa o trage spre adanc.Cateodata putem sa facem si lansari scurte,"de subsuoara",
adica pendulam momeala si apoi,cand ajunge in fata,la departarea dorita ,coboram varga.Cu momeli care nu se sfasie imediat ,de pilda cosasii,vom incerca-doar cand caracteristicile apei permit -si cate o lansare mai indrazneata.Nu vom starui intr-un singur loc ;daca este peste si nu ne-a simtit ,dar cauta hrana,se va arata imediat-altfel ne pierdem vremea degeaba .Inteparea va fi scurta ,chiar in clipa cand simtim tremurul vergii.Urmarind cu privirea musca de pe suprafata apei ,vom vedea imediat ,dupa ce am capatat experienta ,pestele aruncandu-se .La pastravi si la lipani nu vom mai astepta sa simtim zvacnirea vergii ,ci vom intepa imediat.Atat de naprasnic este saltul pestelui ,incat in clipa in care i-am zarit lucirea ,a si apucat nada.Daca este un loc rau ,
incercam sa-l scoatem indata,de obicei,locurile stramte,unde pescuim in felul acesta,nu ne ingaduie manevre lungi prin care sa obosim pestele.In paraie de munte cu vegetatie bogata pe maluri,unde deseori suntem siliti sa ne facem drum prin desisuri si balarii ,este mai buna o varga simpla ,fara mulineta,cu sfoara foarte scurta.Ea ne ajuta pe de o parte,sa putem trece prin desisuri mai usor,fara sa ne agatam in fiecare clipa ,iar pe de alta parte sa varam si sfoara scurta prin ferestrele stramte din crengarii,de obicei,pastravii din aceste paraie nu sunt atat de mari ,incat sa nu-i putem ridica numai din varga .Asa se pescuieste mai ales la pastravi si la lipani;in apele de munte prindem si alti pesti ,care sar dupa muste ,in special cleni.Secretul succesului consta in a ne apropia de apa cu cea mai mare bagare de seama ,ca sa ne ferim de ochii ageri ai pastravului ,lipanuluisi in special al cleanului.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul cu naluci

PESCUITUL CU NALUCI

I se mai spune lanseu ,pescuitul aruncat sau spinning (in Ardeal -pescuitul cu blinker-ul )Este o metoda cu care prindem pesti rapitori :stiuca,salau,
avat, lostrita,pastrav,biban.Momelile pe care le intrebuintam sunt numai pestisorii naturali morti sau naluci ,aruncate la distanta mare apoi aduse prin apa ,cu miscari ce le imita pe cele ale unui pestisor viu ,incat rapitorul sa atace.Termenul de "lanseu"este folosit cel mai des in vorbirea curenta a pescarilor sportivi .Obisnuit ei numesc actiunea de aruncare a nalucilor "lanseu",vergii ii spun "lanseta"iar celui ce o manuieste "lansetist"Farmecul acestui pescuit consta in dinamismul metodei .in piesele mari care se pot prinde ,precum si in luta emotionanta cu pestele.Intocmai ca si pescuitul cu musca artificiala ,
lanseul este un pescuit activ ,cu un pronuntat caracter de sportivitate ,cel care-l practica se afla permanent in plina miscare ,fie parcurgand malurile ,fie pescuind mergand prin apa sau vaslind la ramele barcii,avand de infruntat frigul sau arsita soarelui ,vanturile si ploile si invingand aproape la fiecare pas tot felul de dificultati ce se ivesc ,pentru a caror rezolvare se cere indemanare,inteligenta,reflexe promte si exacte.Schimbarea decorului natural ce se perinda in fata ochilor sai ,in timpul unei reprize de pescuit ,biruirea necazurilor si a greutatilor,a intemperiilor si a dificultatilor terenului ,a propriilor sai nervi si prinderea unui peste zdravan ,iata pe scurt toate bucuriile ce le ofera acest tip de pescuit! Metoda lanseului ,la fel ca aceea a pescuitului cu musca ,este integral sportiv.Pescarul nu va mai sta pe loc ,pe scaunelul lui pliant,
aruncand din cand in cand ,la intamplare.In cautarea activa a pestelui ,el exploreaza apa ,pas cu pas,cu undita sa-aceasta antena fragila si delicata,cu ajutorul careia omul sondeaza pana departe,
spre tainitele pestelui-,avand posibilitatea de a-l momi de la mari distante,in locul unde altfel nu ar putea ajunge .Nu rare vor fi cazurile cand vom vedea pestele urmarind lingura sau repezindu-se naprasnic la ea.Din varga noastra usoara ,atat de scurta ,dar mladioasa si nervoasa,
naluca pleaca rapid spre tinta -ca din prastie-pana la 25-30m.,chiar si mai mult ,cu o usurinta nebanuita si cu un minimum de efort .Cat de mare este desfatarea de a putea scotoci din departare un ochi de apa ascuns printre ingramadirile de stuf ,o carare intre nuferi ,marginea unui perete de tresti sau linul apei din buza unor ierburi submerse -locuri unde de obicei pandeste pestele mare-streasina unei stanci in care loveste puternic suvoiul ,capul unui bustean pravalit in apa sau cuptorul sapat in peretele malului opus -tainite ale lostritei.Dar ce emotie sa agati pestele de la distanta ,sa-l vezi de departe capturat si sa-i simti zbaterile transmise prin firul intins!Atacul de la distanta mai are imensul avantaj ca poate plasa pestelui momeala chiar in vizuina sa ,fara a fi vazuti si fara a-i trezi atentia ,inselandu-i astfel binecunoscuta lui neancredere in oameni.In lacurile noastre montane ,cu tarmurile lor lipsite de orice fel de vegetatie ,care sa ascunda manevrele pescarului ,de cele mai multe ori nu vom putea insela pastravii mari si vicleni ce traiesc acolo,dacat lansand naluca la o distanta ce nu o va putea atinge niciodata struna cu muste artificiale .Sunt unele locuri inaccesibile pescarului ca de pilda ,malurile acoperite cu palcuri de stuf ,cu tufe de salcii si arini ,prin desisul carora manevrarea unei vergi obisnuite ar intampina dificultati de neanvins.Printre toate acestea ,lanseta scurta strabate cu usurinta si fara sa avem nevoie de miscari largi.Cu o simpla zvacnitura din pumn ,vom trimite naluca spre locul dorit de noi,de obicei cel mai necercetat si poate si cel mai bun.La acest fel de pescuit sunt necesare unelte speciale.Se folosesc doua tipuri de vergi.Unele pentru distanta mai mica ,pe care le manevram doar cu o mana ,si altele grele ,pentru pescuitul de la distanta ,care se manuiesc cu amandoua mainile.Datorita perfectionarii lor ,cele dantai sunt mai mult intrebuintate ,ingaduind lansari pana la distante destul de mari.Vergile pentru o singura mana sunt scurte ,de la 1,50-2,40m.Celelalte,lungi,sunt de 2,40-3,60m.Principala menire a vergii este sa avante ,ca dintr-o prastie momeala grea.Ea are totdeauna si inele de agat ,portelan,sticla sau otel cromat ,care uzeaza mai putin sfoara ce trece ,in neancetata miscare prin ele.
Mulineta-trebuie sa asigure desfasurarea de la sine a sforii-dusa prin aer de greutatea momelii avantate-si oprirea ei in momentul in care nada si-a terminat traiectoria si cade in apa ,cele mai multe incurcaturi se produc atunci cand mulineta ,pusa in miscare de tragerea nalucii ce zboara prin aer ,nu se opreste in clipa in care s-a oprit momeala ci,in virtutea inertiei ,continua sa se invarteasca.In acest caz ,va lasa sfoara de prisos ,care se incalceste "in peruca"-unul din cele mai dese necazuri ale pescarului ,ce utilizeaza naluci.Pentru a-l evita ,au fost nascocite mulinete cu diferite sisteme de franare,fara sa ajunga insa nici unul la perfectiune.In cazul cand folosim o mulineta simpla sau cu multiplicator ,cea mai buna metoda de a opri fuga bobinei si a sforii a ramas tot franarea cu degetul apasat pe bobina mulinetei.Mulineta cu tambur fix inlatura multe din neajunsuri.Deoarece nici aruncarea si nici aducerea prin apa a nadei nui se poate face fara mulineta ,nu ne putem lipsi de ea ;trebuie sa fie destul de mare ,ca sa cuprinda sfoara suficienta ,sa functioneze usor si sa aiba un oarecare dispozitiv de franare.
Sfoara-de matase ,usoara si supla se foloseste numai pe mulinetele simple sau cu multiplicator.Azi insa ca si in celelalte metode de pescuit-in afara de cele cu musca artificiala,sfoara de matase a fost inlocuita ,si la lanseu ,cu firul de nailon.Nailonul se poate infasura si pe mulinetele de tip vechi ,cu conditia ca firul sa nu fie "ciupit"de capetele tamburului prilej sigur de formare a "perucii"Daca pescarul nu poate inlatura singur defectul ,va recurge la serviciile unui mecanic priceput.Grosimea si rezistenta firului ce-l vom alege difera dupa greutatea nalucii ,a tipului mulinetei si a rapiditatii lansetei folosite .Nimic nu este mai neplacut pentru pescar decat sa manuieasca o varga cu fir si naluca care sa nu se potriveasca intre ele.Cu un fir greu si rigid ,de pilda,si cu o naluca prea usoara vom obtine lansari scurte si neprecise ,o lanseta de "mica putere"nu va reusi sa arunce o naluca prea grea decat fortand-o si strcandu-i nervul fibrelor ,de aceea se recomanda pescarilor un echipament mijlociu -ce se potriveste bine apelor noastre-,pastrand masura justa intre toate componentele unditei.Astfel,o varga pentru o singura mana ,de putere mijlocie (ceea ce ar corespunde cu o putere de 500-600 g.)avand pe mulineta un fir de nailon de 60-100m.lungime ,cu o grosime in jur de 30/100 si cu naluci de 10-12 g.corespunde situatiilor normale in care se poate afla pescarul ,in afara de unele cazuri cum ar fi pescuitul unei lostrite sau stiuci de talie exceptionala .
Struna scurta din fir de otel-va avea obisnuit urmatoarele lungimi
a)cand folosim sfoara de matase
-in vergile pentru o mana -30-50 cm.
-la vergile pentru doua maini-90-120 cm.
b)cand pescuim cu fir de nailon pe mulineta ,la toate vergile struna metalica va fi lunga de 10-20 cm.
Plumbul-are scopul sa mareasca greutatea nalucii,spre a obtine aruncari la distante mari .Pozitia plumbului are o deosebita importanta mai ales in lansarea lingurilor .In primul rand montarea unui plumb pe struna atrage doua vartejuri in plus .Adaugarea lui poate modifica in rau buna orientare sau invartire a lingurii
1.Plumbul direct pe fir genereaza aruncari neprecise ,buclaje(agatarea firului de naluca)si o gresita functionare a lingurii in apa
2.Plumbul in capul lingurii este un procedeu mai bun .Nu elimina insa buclajul si lungeste forma nalucii
3.Plumbul in coada este cel mai bun dintre toate procedeele ,asigurand o aruncare precisa si fara buclaj.Greutatea se situeaza intre paleta si carlig mai precis pe corpul nalucii .In general tendinta este de a suprima plumbii adaugati lingurii .Echilibrarea nalucii ,in ceea ce priveste plasarea punctului cu cea mai mare greutate ,se va avea in vedere inca din momentul fabricarii ei si se poate realiza prin modificarea grosimii si greutatii materialului din care este facuta lingura.In general este mai bine sa avem in trusa noastra mai multe linguri ,de greutati diferite ,decat sa incarcam aceeasi lingura cu plumbi de greutate variabila ,dar care nu dau rezultatele ce le asteptam.
Vartejurile-intre sfoara si struna ,apoi intre aceasta si naluca se intercaleaza vartejuri ,ce anuleaza miscarile de rotire a nalucilor si impiedeca astfel rasucirea firului.
Antirasucitorul-este o paleta de celuloid ce se ataseaza intre struna si sfoara ,anuland rasucirea firului produs de invartirea lingurii.
Monturi-cand avem ca nada pestisori morti ,ii punem intr-o montura cu carlig ,care sa-i tina prinsi ,sa le imprime miscarea de rotire necesara si totodata pestisorii sa poarte carligele-de obicei mai multe-duble sau triple.Sunt mai multe sisteme de atasare a pestisorului mort,folosit ca momeala.In comert se gasesc diferite monturi ,de la cele mai simple ,pana la unele ce sunt adevarate hamuri de metal.Ne vom stradui sa alegem monturi simple ,usor de aplicat si de desfacut,cat mai putin vizibile.Deoarece pestisorul tras prin apa trebuie sa faca miscari de rotire ,il vom pune curbat pe carlig sau vom alege monturi cu palete(elice)ce ii imprima o asemenea miscare.Este mai siplu sa infiram struna de-a lungul pestisorului ,cu un ac,asa incat carligul sa ramana in coada,iar struna sa iasa prin gura ,fixand-cu un fir de matase sau de sarma foarte subtire-pestisorul intr-o pozitie curba .Pestisorul va avea o miscare de rotire chiar si in cazul cand il prindem intr-un carlig simplu ,de buze:introducem carligul in partea stanga a buzei de jos si il scoatem prin partea dreapta a celei de sus.La alegerea nalucilor (linguri sau pesti artificiali) cu care vrem sa pescuim ,trebuie sa tinem seama de unele caracteristici ale lor .De buna alegere a nalucii depinde in mare parte succesul la pescuit .Vom cauta deci o lingura a carei culoare sa se potriveasca bine cu gradele de claritate a apei si de luminozitate ale zilei .Daca pescuim cu pesti artificiali ,pot fi vopsiti in culorile ce am observat ca atrag mai bine rapitorii dupa care umblam.Am verificat ,desigur,dinainte si stim cum "lucreaza"in apa fiecare naluca.O fluturare,vibrare,rotire sau ondulare gresita(falsa)va deveni o sperietoare sigura ,nu o atractie pentru pesti.Pescuitul cu naluci e un fel de-a te juca cu pestele de a-l surprinde in mod viclean ,de a-i atata curiozitatea ,de a-l atrage spre momeala si nicidecum sa-l sperii ,punandu-l pe fuga.Nu trebuie sa uitam ca pescuitul sportiv se bazeaza pe instinctul de foame al pestelui .De el tinem seama atunci cand mintea noastra se framanta sa nascoceasca momelile cele mai ademenitoare .Dar instinctele animalului defavorabile pescuitului ,cele de care trebuie sa ne temem si sa ne ferim in toate actiunile noastre ,sunt neancrederea si frica pestelui.Prin lovitura brutala si plescaita a unei linguri mari si grele se tulbura pacea apelor ,lumea acvatica se nelinisteste si transmite pana departe freamatul de teama.Tendinta este-mai ales in urma nascocirii mulinetei cu tambur fix si a firelor subtiri de nailon-sa se utilizeze naluci usoare ,mamuite cu vergi nervoase ,pentru o singura mana.Pentru pestii mari -lostrita sau stiuca de talie mare -,in cazul cand lansam cu o varga pentru doua maini ,pentru "loviturile"de lungime vom fi nevoiti sa folosim naluci mai grele,dar care in nici un caz nu vor depasii 15-25 g. greutate.Aruncarea nalucilor cere un exercitiu destul de indelungat.Exista doua sisteme de aruncare :"din mana "si "de pe mulineta"
Incepatorul va arunca mai intai "din mana".Pentru aceasta va desfasura firul de pe mulineta si va aseza langa el ,pe pamant ,in colaci,lungimea de sfoara pe care o crede necesara pentru distanta la care vrea sa arunce.Tinand sfoara libera intre degetele mainii stangi,in timp ce naluca zboara sau pestisorul este avantat din varga lasa sa i se strecoare sfoara printre degete si o opreste,in momentul in care momeala a cazut in apa."De pe mulineta"-tehnica obisnuita in aceasta metoda de pescuit-sfoara se va desfasura singura ,trasa de greutatea nadei avantate din varga.Cu degetul aratator sau cel mare tinut pe bobina mulinetei ,si apasand mai tare sau mai usor,pescarul va putea sa franeze si apoi sa opreasca invartirea bobinei si desfasurarea sforii.Actiune cu deosebita pondere in tehnica lansarii ,franarea se aplica mulinetei simple si celor multiplicatoare;la mulineta cu tambur fix nu este nevoie de ea.Inainte de a arunca ,lasam nada sa atarne de varful vergii-cu o sfoara cam cat jumatate din lungimea vergii-o pendulam de cateva ori ,apoi ii facem vant ca din prastie .Avantarea nalucii(aruncarea)spre locul vizat se face imprimand vergii o miscare de zvacnire dinapoi-inainte.Sunt multe feluri de lansari:lanseul pe sub mana,lanseul vertical,orizontal(de la stanga spre dreapta si invers),catapulta,lanseul razant etc.fiecare aplicata in functie de natura apei,a obstacolelor existente in jur,precum si de deprinderea pescarului.Tehnica lansarilor ne-o vom insusi mai usor din practica ,privind mai atent la pescarii cu rutina ,decat din descrierea prea succinta .Pentru a nu intelege gresit de la inceput vor fi prezentate cateva reguli de baza ale aceste tehnici.
1.Oricare ar fi tipul lansarii ,miscarea imprimata vergii ,va fi uniform accelerata .Impulsul plecarii este sporit progresiv,El este lent la inceput si rapid spre finisul aruncarii .Oprirea mainii ,care actioneaza varga nu va fi facuta brusc.
2.Naluca,odata plecata ,varga trebuie sa o vizeze (sa o urmareasca)tot timpul traiectoriei .Astfel ,fiind mereu in prelungirea axului vergii ,sfoara scapa mai usor prin inele,fara o frecare mare,rezultatul fiind o aruncare mai lunga si mai usoara.
3.Cand naluca atinge apa ,o vom retine putin ,ridicand usor varful lansetei .Frictiunea prin inele intinde usor firul evitandu-se astfel buclajul (agatarea nalucii pe fir)Avand din primul moment un fir bine intins ,pe langa faptul ca naluca poate actiona imediat,santem in masura sa raspundem prompt eventualului atac al pestelui ce se repede la momeala.Descriind o curba intinsa,naluca va cadea in apa si va fi prinsa numaidecat in incordarea sforii ,careia nu-i este ingaduit sa cedeze.Vom incepe imediat sa adunam sfoara pe mulineta ,asteptand in fiecare clipa atacul rapitorului.Cu cat vom repeta mai des toata gama de lansari ce ne-o impune apa si obstacolele ,cu ata ne vom obisnui sa facem "lovituri mai precise"
Precizia aruncarilor este esentiala in aceasta metoda de pescuit.Nici o lansare nu va fi facuta la intamplare ;fiecare aruncare va avea un scop bine definit si o executie precisa.Naluca trebuie sa ajunga neaparat in locul unde ne-am propus sa o trimitem ,banuind dupa experienta ce o avem ,ca acolo isi poate avea rapitorul locul de panda Vom cauta fiecare specie de rapitori in zonele in care stim ca isi au locul lor preferat de vanatoare .Avatul de pilda il vom gasi la gura de varsare a baltilor in rau ,stand vara spre locurile mai insorite ;cleanul mare ,mai ales cand este flamand ,va prefera apele mai vioaie ,pescuindu-l bine in mijlocul raului ,acolo unde hrana ii va veni din belsug.In apele statatoare in care domnesc stiucile si bibanii ,nalucile vor cerceta locurile din apropierea vegetatiilor .In general obstacolele nu trebuie neglijate .

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Crapul

CRAPUL(Cyprinus carpio)

Numiri populare:crap sular,crap florean,seran,sezan etc.
In functie de talie poarta diferite denumiri
-ciuciu,ciuciulean,ciortpnel,ciortpnica,crapean,
puiandrii pana la 30 de cm.
-ciortan:1kg.
-ciortocrap:1-3kg
-crap:de la 4kg.in sus
Este un peste indeobste cunoscut ca obiect de seama al pescuitului industrial.Fata de cantitatile mari de crap pe care le prind pescarii profesionisti
crapii prinsi in undita reprezinta o cantitate foarte mica .El ramane totusi unul dintre pestii cei mai cautati de unditarii de pe malurile apelor de ses iar mestesul de a-l prinde in carlig si-mai ales daca este mare-de a-l scoate la mal nu este mai prejos decat cel pe care il folosim pentru pescuirea celor mai de seama pesti rapitori .Datorita valorii comerciale pe care o are este prasit pe scar intinsa .Crapii din helestee cat si cei din apele libere ,au mai multe rase de cultura.Crapul are trupul gros ,spatele mai mult sau mai putin curbat si burta foarte putin lasata in jos..Crapul este scurt,gros,gura relativ mica si carnoasa;in coltul gurii are doua mustacioaremai lungi,iar spre nas alte doua foarte mici;falca de jos este ceva mai scurta decat cea de sus.Inotatoarea dorsala este foarte lunga ,se intinde pana aproape de coada bilobata.Corpul este acoperit cu solzi mari,pe margini cu o dunga ceva mai inchisa .Cei de rau au spinarea mai putin gheboasa dacat cei de balta.Culoarea variaza dupa apa si dupa varsta.Cei din raurile de la altitudine mai mare au nuante mult mai deschise decat cei din raurile de la ses.Pe spate crapul este verde-albastrui pana la negru-albastrui;pe flancuri cenusiu si galben-auriu pana la aramiu-inchis ,iar pe burta galbui.Nu este greu sa-l deosebim de alti pesti ,fiind si mai greu si mai indesat la trup decat toti ceilalti.Traieste in apele statatoare sau in cele care au un curs foarte domol;ii plac albiile lutoase,namoloase.Populeaza toate apele noastre mari,curgatoare,incepand cu Dunarea si Prutul cu toate baltile lor inundabile ,delta pana in fata gurilor Dunarii ,unele lacuri litorale,partea inferioara si medie a tuturor raurilor de asemenea lacurile,baltile,jepsele,si helesteele .Este un peste care se hraneste atat cu vegetale cat si cu viermi ,insecte,melcisori .Iarna se retage in cotloane adanci ,se ingroapa in namol si ierneaza fara sa manance aproape nimic.Reproducerea are loc in aprilie-mai ,atunci se strang in carduri ,isi cauta locuri prielnice si,in drumul lor ,trec obstacole de necrezut.Crapii batrani ajung pana la o lungime de 1m si la o greutate de 15kg.In Delta Dunarii au fost prinsi si crapi de 30kg.Deoarece vara traiesc imprastiati in apele mari,formarea unui vad este absolut necesara ,daca voim sa prindem cu undita cativa din ei.Cele mai bune nade pentru vad sunt pastele de mamaliga si de paine ,cartofii fierti,graul,porumbul,mazarea fiarta,si fructele.Hranirea la vad trebuie continuata mai multe zile,
lucru pe care nu-l poate face cel ce locuieste prea departe de apa respectiva.Se pescuieste cu undita,,cu sau fara pluta,Varga pe care o intrebuintam trebuie sa fie foarte lunga,pana la 5-6m.rezistenta si destul de mladioasa,ca sa reziste in lupta grea ce poate sa urmeze.Pe mulineta-care este foarte utila-vom avea 25-30m.de sfoara sau nailon de 50/60/100 grosime,
potrivit cu pestele pe care speram sa-l prindem.Cu acest fir,care are o rezistenta intre 7-9kg.,
cu o varga mladioasa si avand mulineta ,vom putea face fata unui crap mare,ce are o capacitate si o putere de aparare deosebite.O struna de nailon lunga de 50-60cm.va fi de regula ceva mai subtire decat sfoara propriu-zisa ,astfel ca la o manevra gresita a pescarului sau la o tractiune mai violenta a crapuli mare,acesta sa nu plece ducand cu el si tot firul (pentru ca nu reuseste sa rupa struna)Cand varga are un varf sensibil si mladios,si cand pescuim in ape repezi ,este mult mai bine sa nu folosim pluta.Prezenta pestelui la momeala precum si timpul cand trebuie data miscarea de intepare,vor fi mult mai vizibil semnalate de varful vergii decat de pluta.Daca totusi o folosim ,ea trebuie neaparat potrivita cu greutatea plumbului dupa struna si cu puterea curentului apei.O pluta complet scufundata nu ne va putea semnala nimic.
;la fel si cea care ,neajustata ,va ramane culcata pe apa.Pozitia ei norala trebuie sa fie cat mai verticala ,fiind scufundata in apa cel putin 3/4 din lungimea ei.Fiind un pescuit tipic de fund ,alegerea plumbului este de o deosebita insemnatate .In primul rand greutatea lui trebuie sa invinga viteza curentului apei ,in cazul cand pescuim in rauri .Un plumb usor ,plimbat in toate directiile de curentii de fund ,va constitui o adevarata sperietoare pentru pesti,atat miscarea apei,cat si prin"norii"de mal ce-i va starni permanent.Din aceasta cauza pescuind in ape curgatoare ,vom infira pe struna un plumb cu mult mai greu -care sa "zaca"pe fund-decat atuncu cand pescuim in apa linistita a baltilor.Forma acestor plumbi de fund va fi asemanatoare unei masline ,deci rotunjita si fara colturi .In mijlocul lui ,plumbul va avea un tunel destul de larg,prin care struna va putea aluneca in voie,pe toata lungimea ei,pana la un prag de oprire ,fixat pe struna cam la 30cm.deasupra carligului.Marimea carligului nu trebuie exagerata ,crapul are gura mica si cartilajul buzelor slab.Este de preferat insa un carlig de o buna calitate,,cu bratul mai gros,si cu o deschidere de 8-10mm.Normal carligele intrebuintate sunt nr.3-5.Ca momeala folosim mai ales pastele de paine si mamaliga ,rame si chiar branza fermentata .Cea mai buna nada este pasta de paine alba ,framantata cu turta dulce.Din pasta facem cocoloase in forma de para ,in care infigem carligul ,lasand liber doar varful acului.In mod curent ,insa,crapul se pescuieste cu rama ,mai ales la inceputul sezonului si pana spre toamna ;apoi cocoloasele de mamaliga si boabele necoapte de porumb ("bobul la tinta")sunt momelile cele mai preferate de crap.Nada o coboram pana pe fundul apei ,unde pestele isi cauta hrana ,adeseori chiar scurmand in ape maloase.Uneori crapul se da la momela dintr-o data ,dar de cele mai multe ori mai intai o incearca ,o gusta si se codeste pana sa apuce.Indata ce pluta dispare scufundandu-se ,intepam scurt,dar destul de energic.Obosirea si scoaterea pe mal a unui crap voinic nu este o treaba usoara.El lupta impotriva pescarului cu greutatea trupului si proptindu-se in apa ,uzeaza de multa siretenie ,incercand sa scape in papuris si pe dupa obstacole,tinzand sa rupa legatura care il tine.Pescarul va avea multa rabdare si totdeauna va manevra cu grija ,ca sfoara sau struna sa nu se agate de radacini ,stuf etc.Un crap care a reusit sa se infunde in papuris ,sau sa incalceasca sfoara ,isi salveaza aproape totdeauna viata.Carligul,struna,buza nu rezista greutatii si puterii cu care trage .Dupa marimea crapului ,o lupta poate sa dureze si un sfert de ora si nu vom socotica s-a sfarsit ,decat cand vom vedea ,crapul rasturnat pe lat sau leganandu-se de pe o coasta pe cealalta .Abia atunci il vom apropia de mal si il vom scoate pe uscat.Primavara dupa ce se incalzeste ,crapul se da la undita .In aprilie si mai ,epoca lui de reproducere .In lunile iunie si iulie ,daca temperatura trece de 25 grade C,pofta lui de mancare dispare si nu se mai da la undita aproape de loc.Caldurile mari il lenevesc .In august pofta de mancare ii revine .De acum incepe un sezon mai imbelsugat pentru pescarul cu undita .O data cu venirea frigului ,crapii se lasa la fund ,unde vor ierna.Pentru pescuirea crapuli sunt bune zilele cu nori ,cu vant usor din vest si sud-vest ,care increteste apa.De asemenea sunt bine venite si ploile scurte si trecatoare.Pe vreme calduroasa vom iesi la pescuit dis-de-dimineata si seara,pana se intuneca de-a binelea .In septembrie crapii pun gura pe nada in tot timpul zilei.Locurile bune de pescuit vor fi acelea unde apa este mai domoala ,cu fundul mai adanc.Il vom gasi in cotul de mal ,pe sub maluri radacinoase,pe langa obstacole(picioare de pod,trunchiuri de copaci pravaliti,etc.)in canalele dintre balti ,sub buzele umbroase ale cocioacelor,in balti,in ochiurile de stuf,in locurile insorite in vegetatie nu prea deasa.Dimineata in zori ,crapul incepe sa circule in cautarea hranei ;pe masura ce timpul se incalzeste ,el urca mai spre suprafata .Spre amurg isi reia locul spre fund.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"