*PESCARUL SINGURATIC
*Pescuitul la stiuca
*Foto:Licenta PEXELS
Dincolo de partea tehnică, care nu poate fi omisă, nu poți pescui știucă fără să îi cunoști toate aspectele, locurile în care trăiește, preferințele de hrană și alte informații generale care te vor ajuta să îi înțelegi cât mai bine comportamentul în apă.
Dincolo de partea tehnică, care nu poate fi omisă, nu poți pescui știucă fără să îi cunoști toate aspectele, locurile în care trăiește, preferințele de hrană și alte informații generale care te vor ajuta să îi înțelegi cât mai bine comportamentul în apă.
Aspect
Știuca are un aspect ușor de recunoscut în rândul răpitorilor. Cu un cap turtit și un „bot de rață”, are un aspect de corp fusiform, sau de „torpilă”, cu înotătoare dorsale și abdominale. Este un pește răpitor cu foarte mulți dinți, inclusiv pe limbă, completați de maxilare alungite și puternice.
Coada bifurcată îi asigură o dinamică excelentă în apă. Ochii acestui pește sunt proeminenți, având astfel capacitatea să observe în 3 direcții: în sus, în față și în lateral. Urechile știucii sunt sensibile la tot felul de zgomote, iar acest aspect vine cu avantaje în pescuit, de exemplu, prin alegerea unor năluci vibrante, dar și cu dezavantaje, prin faptul că va trebui să nu faci zgomote puternice pe mal sau în barcă.
Chiar dacă are o rapiditate deosebită (ce se va observa în dril) și un văz excelent, cu tehnicile potrivite, știuca este unul dintre răpitorii ușor de prins.
Coloritul știucii este interesant, fiind considerat un pește de camuflaj în habitatele sale. Cu alte cuvinte, pot fi știuci cenușii sau verzui, în apele mai mâloase sau știuci gălbui-verzui, în apele mai limpezi. Așadar, este un răpitor care se adaptează excelent în mediul în care trăiește. Solzii mici și petele sau dungile de culoare închisă definesc aspectul general al unei știuci.
Înmulțire
Se împerechează primăvara și depune icre îndeosebi în lunile februarie și martie, la o temperatură aproximativă a apei de 9 grade C. Icrelele sunt depuse în cantități mari, însă doar undeva la 5% supraviețuiesc. Fixate de vegetația apei, icrele rămân acolo până la stadiul de puiet.
Știuca are un aspect ușor de recunoscut în rândul răpitorilor. Cu un cap turtit și un „bot de rață”, are un aspect de corp fusiform, sau de „torpilă”, cu înotătoare dorsale și abdominale. Este un pește răpitor cu foarte mulți dinți, inclusiv pe limbă, completați de maxilare alungite și puternice.
Coada bifurcată îi asigură o dinamică excelentă în apă. Ochii acestui pește sunt proeminenți, având astfel capacitatea să observe în 3 direcții: în sus, în față și în lateral. Urechile știucii sunt sensibile la tot felul de zgomote, iar acest aspect vine cu avantaje în pescuit, de exemplu, prin alegerea unor năluci vibrante, dar și cu dezavantaje, prin faptul că va trebui să nu faci zgomote puternice pe mal sau în barcă.
Chiar dacă are o rapiditate deosebită (ce se va observa în dril) și un văz excelent, cu tehnicile potrivite, știuca este unul dintre răpitorii ușor de prins.
Coloritul știucii este interesant, fiind considerat un pește de camuflaj în habitatele sale. Cu alte cuvinte, pot fi știuci cenușii sau verzui, în apele mai mâloase sau știuci gălbui-verzui, în apele mai limpezi. Așadar, este un răpitor care se adaptează excelent în mediul în care trăiește. Solzii mici și petele sau dungile de culoare închisă definesc aspectul general al unei știuci.
Înmulțire
Se împerechează primăvara și depune icre îndeosebi în lunile februarie și martie, la o temperatură aproximativă a apei de 9 grade C. Icrelele sunt depuse în cantități mari, însă doar undeva la 5% supraviețuiesc. Fixate de vegetația apei, icrele rămân acolo până la stadiul de puiet.
Habitat
Este un pește care habitează în lacuri, respectiv în râuri caracterizate de o curgere lină din zonele climatice temperate. Iubește vegetația bogată a apelor (stuf, brădiș, buruieni etc.), refugiindu-se în asemenea locuri în așteptarea prăzii, dar și pentru înmulțire.
În privința anotimpurilor și a sezonalității, știuca habitează în ape mai adânci în zilele călduroase, dar în anotimpul rece preferă să înoate și la suprafața apei, respectiv să stea la adâncimi mici.
Este un pește care habitează în lacuri, respectiv în râuri caracterizate de o curgere lină din zonele climatice temperate. Iubește vegetația bogată a apelor (stuf, brădiș, buruieni etc.), refugiindu-se în asemenea locuri în așteptarea prăzii, dar și pentru înmulțire.
În privința anotimpurilor și a sezonalității, știuca habitează în ape mai adânci în zilele călduroase, dar în anotimpul rece preferă să înoate și la suprafața apei, respectiv să stea la adâncimi mici.
Hrană
Știuca este extrem de agresivă în habitatul ei, ceea ce o face să fie un pește dominator. Fiind un pește de ambuscadă, în habitatul lui atacă tot ce i se pare ofertant. Cert este că mai tot timpul este în căutare de hrană.
Ce mănâncă știuca? Se hrănește cu o varietate de vietăți acvatice, de la roșioară, caras sau biban, la rațe, vidre, broaște, lipitori, crustacee și insecte. Mai mult decât atât, știucile sunt canibale. Modul de hrănire variat determină și o momeală știucă variată pe care o poți folosi.
Știuca este extrem de agresivă în habitatul ei, ceea ce o face să fie un pește dominator. Fiind un pește de ambuscadă, în habitatul lui atacă tot ce i se pare ofertant. Cert este că mai tot timpul este în căutare de hrană.
Ce mănâncă știuca? Se hrănește cu o varietate de vietăți acvatice, de la roșioară, caras sau biban, la rațe, vidre, broaște, lipitori, crustacee și insecte. Mai mult decât atât, știucile sunt canibale. Modul de hrănire variat determină și o momeală știucă variată pe care o poți folosi.
*VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu