Odată cu încălzirea vremii creşte şi temperatura apelor. Atît în apele stătătoare, cît şi în rîuri, peştii se dezmorţesc după frigul iernii şi pornesc în căutarea hranei. În funcţie de mersul vremii, în zilele însorite se poate pescui şi obţine rezultate bune la plătică, roşioară, babuşcă, ghiborţ. Cleanul, mreana şi scobarul devin mai activi şi mai receptivi la momelile prezentate. Bibanul şi şalăul muşcă la fund, la twistere recuperate încet, cu stopuri frecvente. Pescuitul ştiucii în apele naturale se deschide spre sfîrşitul lunii
La pescuitul şalăului cîrligul se nădeşte cu rîmă, insecte sau broscuţe, dar se pot utiliza şi bucăţi de peşte. Nada cea mai potrivită rămîne însă peştişorul viu. Pescuitul cu lingura, voblerul sau twisterul este modalitatea cea mai frumoasă şi cea mai sportivă de prindere a şalăului. Metoda se poate practica şi cu peşte viu ca nadă, mai ales în cazul unor porţiuni de rîu cu curenţi mai puternici, unde nu putem pescui cu pluta. În acest caz este necesară o vargă de 2,2-2,4 m lungime, prevăzută cu mulinetă multiplicatoare şi un fir de 0,25-0,35.
Cîrligul (numărul 1) trebuie să aibă coada dreaptă, cu vîrful foarte bine ascuţit. Orele favorite pentru prinderea şalăului sînt cele de după răsăritul soarelui şi spre amurg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu