Pastravul Fantanel
FANTANELUL (Salvelinus fontinalis )
Raspandire
Ca si pastravul curcubeu si fantanelul a fost adus in Europa in secolul trecut, mai precis in 1886, provenind din Canada, unde traieste in regiunea golfului Hudson; se gaseste insa si in numerosii afluenti ai fluviului Mississippi pe la izvoarele lor.
In tara noastra a fost introdus pentru prima oara in 1908, gasindu-se in prezent intr-un numar mai mare in unii afluenti ai Tarcaului si in raul Putna. Mai traieste insa si intr-unul din afluentii Muresului, in paraiele Dumitreasa si Irisoara afluenti ai Somesului Rece , in paraul Beiu afluent al raului Nera , precum si in lacul Beiu. A fost descoperit si in lacul de acumulare al hidrocentralei de la Bicaz, semn ca traieste si in raurile ce se varsa in el.
Descriere
Fantanelul are un corp alungit, usor turtit lateral si acoperit cu solzi mici. Botul este obtuz, gura relativ lata. Inotatoarea dorsala se prezinta usor curbata, in apropierea caudalei se afla inotatoarea adipoasa, caracteristica familiei din care face parte.
Ca aspect exterior seamana cu pastravul indigen, deosebirile dintre cele doua specii manifestindu-se nu in forma, ci in coloritul lor. Pe spate, fintinelul are o culoare verde-maslinie, uneori brun-verzuie, fond pe care se disting dungi inguste, intortocheate neregulat, de culoare deschisa. Partile laterale sunt de un verde mai deschis, presarate des cu o puzderie de puncte rosii-portocalii sau de un rosu viu, tivite uneori cu un cerc albastrui deschis. Partea abdominala este deschisa, sidefie, batind inspre roz, iar pe inotatoarele pectorale, ventrale si anala, de culoare rosiatica, se vad doua dungi: una alba la margine si alta lipita de ea, de culoare neagra. Fintinelul este deci un peste cu colorit extrem de frumos si viu, inca si mai minunat in perioada reproducerii, cand pestii imbraca haine nuptiale. In aceasta perioada, culorile se accentueaza, irizeaza, capatand nuante pastelate uneori.
Dezvoltare
Fantanelul se dezvolta mai rapid decat pastravul indigen.
In conditii prielnice, in riurile cu hrana imbelsugata, la varsta de 3 ani el poate atinge deja o lungime de 45 cm si o greutate de 600 g.
Biologie
Spatiul vital al fantanelului il constituie raurile montane cristaline, reci, curgand iute, bogate in oxigen dizolvat in apa. Prefera deci aceleasi paraie ca si pastravul indigen, ape a caror temperatura nu se ridica deasupra valorii de 16-18°C nici in timpul verii cu continut ridicat de oxigen. In zonele unde apa este poluata, fantanelul nu rezista si paraseste zona afectata.
Modul de trai, precum si locurile sale de refugiu coincid cu cele ale pastravului indigen: ii place in preajma pietrelor, a stalpilor sau a picioarelor de pod din apa, unde sta la panda, asteptand ca, curentul sa-i aduca hrana preferata. Daca aceasta se iveste, se arunca fulgerator asupra ei. Activitatea fantanelului nu se rezuma insa doar la panda, el pornind cateodata mai ales dimineata si seara la vinatoare activa. Este mult mai mobil decat ruda sa, pastravul indigen, si mai putin precaut. La nevoie se apara ascunzandu-se. Pe timpul zilei inoata in apropiere de suprafata apei, de unde tasneste ca o sageata si prinde mustele, fluturii sau celelalte insecte care se aventureaza aproape de luciul apei. Culege de pe albia raului larvele de moluste si de crustacee sau celelalte vietuitoare minuscule care traiesc aici. Uneori nici puii de zglavoaca sau de boistean nu au scapare in fata sa. Pofta fantanelului nu este permanenta, avand mai degraba caracter periodic.
Masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 2-3 ani, iar femelele la 3-4 ani. Perioada depunerii icrelor incepe la sfirsitul lui octombrie si poate continua si in noiembrie, simultan cu cea a pastravului indigen.
Pescuitul Sportiv
Modul de pescuit cu undita corespunde celui de prindere a pastravului indigen sau curcubeu. Si fantanelul se pescuieste cu ajutorul mustei artificiale si nu trebuie sa ne miram daca el prinde momeala inca din aer, pentru ca musca artificiala aruncata cu maiestrie o considera o insecta reala care zboara in apropierea apei. Clipa agatarii carligului trebuie sa coincida perfect cu cea in care pestele a muscat, deci miscarea trebuie executata extrem de rapid si cu mult tact. Ambele manevre deci, aruncarea mustei artificiale si agatarea carligului, necesita o experienta indelungata. Se mai pescuieste cu lingura si cu voblere mici.
Lungimea minima admisa la pescuit : 20 cm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu