Sonarul

Sonarul

Orice pescar si-a dorit macar o data in viata sa poata vedea ce este sub apa, pentru a afla topologia fundului, pentru a localiza gropile cu crapi sau pur si simplu pentru a vedea daca acolo unde pescuieste sunt sau nu pesti. Cum vazul nu ne poate fi de mare ajutor, cel putin in cazul apelor din lacuri, rauri etc., nu ne ramane decat sa ne inspiram din lumea animalelor, in care metoda ecolocatiei este folosita cu eficienta deosebita. Ecolocatia se poate realiza cu ajutorul ultrasunetelor, sunete de inalta frecventa, nepercepute de urechea umana. Astazi acest lucru este perfect posibil si pentru noi cu ajutorul sonarelor.
Sonarele sunt dispozitive electronice prevazute cu un senzor, denumit si traductor, de obicei dublu-cristal, care contine mai multe foite de cristal de cuartz suprapuse. Cuartzul se bucura de proprietatea ca isi modifica volumul la trecerea unui curent electric prin masa acestuia si, invers, genereaza curent cand asupra sa se exercita o presiune exterioara (efectul piezoelectric). Atunci cand il alimentam la un curent de inalta frecventa cristalul vibreaza cu acea frecventa luand nastere o unda elastica - ultrasunetele. Undele emise prin apa lovesc obstacolele, corpuri cu densitati diferite de cea a apei, fiind reflectate. Odata reflectate, o parte din acestea ajung din nou la traductor unde sunt tranformate de cristalul de cuartz (receptor) in semnal electric. Semnalul electric este prelucrat rezultand o imagine electronica, afisata pe display-ul sonarului. In functie de complexitatea sonarului, alaturi de vizualizarea pestilor aflati in zona fascicolului ultrasonic mai putem obtine si alte informatii precum viteza pestilor aflati in miscare, temperatura apei. Majoritatea sonarelor dispun de filtre care permit afisarea pestilor pe ecran pe game de dimensiuni. Mai facem precizarea ca, consecinta a unor legitati ale fizicii, undele folosite aici sunt numai unde longitudinale, emise in plan normal la suprafata traductorului. Atentie !! Bulele de aer din apa dau ecouri foarte clare si ne pot induce usor in eroare. Deci informatia trebuie verificata prin scanari repetate.
In primul rand trebuie sa tinem seama de adancimea/distanta unde vrem sa facem investigatiile. Vrem sa vizualizam topologia fundului apei sau numai sa localizam pestii ? Unda ultrasonica emisa in apa are forma unui fascicol de forma conica, similara fascicolului de lumina al unei lanterne pe timp de ceata. Fascilolul poate fi bine focalizat si spunem ca "bate" departe sau poate fi mai divergent, caz in care prinde in vizor o arie mai mare dar cu rezolutie satisfacatoare doar in apropiere. In cazul sonarelor, aceasta focalizare este data de unghiul traductorului (uzual are 9, 20 si 45 grade). Sensibilitatea sonarului la o anumita distanta depinde de puterea sursei de alimentare a traductorului si de frecventa semnalului de excitare a cristalului emitor. Frecventa este un parametru similar culorii luminii; pe timp de ceata alegem faruri albastre sau de alta culoare care este mai putin atenuata de ceata. In acest caz, undele cu frecventa mare dau rezolutie mare dar sunt puternic atenuate la distante mai mari, pe cand cele cu frecventa mica se propaga mai bine dar necesita surse de alimentare mai puternice (exercita o presiune sonica mai mica la aceeasi putere de emisie). Un traductor cu unghiul de 20 grade, alimentat la surse duale de 200kHz si 455 kHz, poate acoperi cam cele mai variate intrebuintari pentru pescuitul din tara noastra (pescuit din barca, de la mal, pescuit maritim). Asadar, nu cumparati orice sonar doar pentru ca scrie pe el sonar; verificati cu atentie tipul palpatorului, puterea si frecventa sursei precum si domeniul de utilizare recomandat de producator.
Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Culorile nalucilor

Culorile Nalucilor

Lista de mai jos iti ofera informatii utile la alegerea culorii nalucii utilizate pentru orice ipostaza in care te gasesti la o partida de rapitor.
1. Nuantele naturale ce imita coloritul pestilor merita incercate in orice conditie. Fii atent la faptul ca nuantele coloritului unui peste pot varia de la un lac la altul, datorita adaptarii la conditiile de mediu.
2. Culorile tari, fluorescente precum rosu aprins, portocaliu, galben, verde, verde fluo, nu apartin mediului natural dar pot prinde in aproape ipostaza.
Rezultate exceptionale dau insa in apele in care lumina patrunde greu, in ape pline de sedimente sau la adancimi considerabile.
3. Zicala "apa rece, culori reci si apa calda, culori calde" functioneaza in 90% din cazuri. Spre exemplu, cele mai prinzatoare culori pe toamna sunt albastru, violet, alb, argintiu, etc.
4. Alege culorile in functie de mediul inconjurator. Unii pescari se uita la cer, altii la substratul lacului sau vegetatia din apa si incearca sa potrivesca culoarea in corespondenta cu acestea. Spre exemplu, negru pe intuneric, verde in mijlocul verii, etc. Exista si optiunea contrastului, culorile inchise ce simuleaza o silueta in conditii de lumina puternica fiind uneori foarte prinzatoare.
5. Schimba culorile. Nu te opri la una singura pentru ca la un moment dat a prins. Nu pescui mult timp in acelasi loc, rapitorii se sesizeaza foarte repede cu forma si actiunea nalucii. Schimbarea culorii si a nalucii poate face minuni.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Fir textil sau Naylon (Avantaje-Dezavantaje )

Fir textil sau nylon, avantaje - dezavantaje

In domeniul liniilor de pescuit, in ciuda progresului constant inregistrat de nylon, firul textil se impune din ce in ce mai mult pe piata. In prezent cele doua produse sunt complementare dar radical diferite. Nylonul este un fir monofilament obtinut prin polimerizarea fibrelor sintetice poliamidice. Firele textile sunt materiale compozite- multifilare (polietilenice, kevlar, spectra, dyneema, coramid) unele componente avind rezistenta de 10 ori mai mare decit a otelului.

Avantaje nylon:
• este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce in ce mai buna;
• umple bine mulineta, da siguranta lanseului;
• rezistenta acceptabila, elasticitate ridicata, ceea ce-l face un bun amortizor in cazul lansarilor ratate;
• utilizabil la toate tipurile de inele.

Dezavantaje nylon:
• rezistenta la frecare este limitata;
• la distante mari elasticitatea dauneaza considerabil uneori facind intepaturile ineficace;
• suporta destul de rau ultravioletele;
• uneori, dezavantajele enumerate anterior impun schimbarea firului cel putin anual.

Avantaje fir textil:
• rezistenta este de circa 3 ori mai mare decit la nylon (de cinci ori la nod), la diametre egale;
• rezistenta la uzura este foarte buna;
• durata de viata ridicata (poate fi schimbat si la 3 ani);
• coeficient de intindere aproape nul fiind extrem de eficient la intepat chiar la distante foarte mari;

Dezavantaje fir textil:
• asezarea pe tambur lasa de dorit iar alunecarea pe inele este redusa fiind necesare inele foarte dure (Sic, Gold Cemet);
• rigiditatea firului nu iarta lansarile ratate;
• pretul este foarte ridicat.
Tinand cont de descrierile de mai sus, de cele mai multe ori se prefera linia din nylon de calitate si forfacul din fir textil. Aceasta combinatie este foarte eficienta la pescuitul pestilor mari.
Alegerea firelor se face in functie de grosime, rezistenta la tractiune (la nod), culoare. Intotdeauna se urmareste utilizarea firului cu grosime minima pentru categoria la care pescuim, cu culoare in functie de limpezimea apei. Un fir prea gros asigura o siguranta marita dar cu o frecventa scazuta a numarului de muscaturi.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

NAYLON

FIR TEXTIL

Despre barca pescarului

Despre Barca Pescarului - Descriere

Orice pescar sportiv, viitor posesor al unei ambarcatiuni, trebuie sa cunoasca cateva elemente de baza referitoare la acestea. Mentionam ca in cele ce urmeaza vom prezenta doar notiuni legate de ambarcatiunile realizate din materiale rigide. Unele dintre aceste notiuni sunt insa valabile si pentru barcile gomflabile, despre care vom vorbi intr-un material viitor.
Structurarea unei ambarcatiuni:

• Prora – partea anterioara a unei ambarcatiuni;
• Pupa – partea posterioara a unei ambarcatiuni;
• Bordaj – partile laterale ale ambarcatiunii, realizate din material lemnos, metal sau fibra de sticla;
• Carena – partea exterioara a corpului unei ambarcatiuni, situata sub linia de plutire;
• Linie de plutire – linia pana unde o ambarcatiune se scufunda in apa, la capacitatea de incarcarcare proiectata. La unele ambarcatiuni aceasta linie este marcata pe exteriorul bordajului, de catre producator;
• Etambou (oglinda) – partea posterioara (pupa) a unei ambarcatiuni, de regula dreapta si deosebit de rezistenta. De el se fixeaza carma (la barcile cu rame) sau motorul exterior (outboard motor). In cazul barcilor din fibra de sticla, oglinda este de regula intarita cu o placa metalica, pentru fixarea motorului
Din punct de vedere al formei, oglinda poate fi de doua feluri:
- oglinda inalta, nedecupata – accepta doar motor cu cizma lunga; avantaj: pot fi
folosite motoare puternice; viteza mai mare, iar valul de pupa patrunde in barca doar in situatii exceptionale;
- oglinda joasa sau decupata – accepta si motor cu cizma scurta; dezavantaj: la viteza maxima valul de pupa poate introduce apa in barca. De mentionat ca la anumite tipuri de ambarcatiuni (caiac, canoe, lotca etc.) oglinda lipseste, atat prora cat si pupa avand forma ascutita coeficient de hidrodinamicitate maxim, deplasare mai lina fara val de pupa, mai usoara si mai rapida;
• Chila – elementul principal al scheletului unei ambarcatiuni, dispusa longitudinal la fundul acesteia, constituita dintr-o „grinda” rezistenta, de care se leaga etrava (la prora), etamboul sau oglinda (la pupa) si crivacele (transversal);
• Etrava – element de rezistenta, in continuarea chilei, care inchide corpul unei ambarcatiuni la extremitatea prorei; de regula extrem de rezistent, cu ajutorul ei barca deschizandu-si drumul prin apa;
• Crivac (crivace) – piesa de rezistenta din scheletul transversal al unei ambarcatiuni, legata de chila (in partea inferioara), de care se fixeaza bordajul; in cazul lotcilor traditionale, numarul crivacelor constituie indicativul de lungime al acestora;
• Copastie – element de rezistenta, in care se fixeaza capetele superioare ale crivacelor, constituind o bordura rigida (din lemn, metal, etc.) la partea superioara a bordajului unei ambarcatiuni;
• Punte – in cazul barcilor, partea acoperita a zonei prora, de extindere variabila; in cazul barcilor din fibra de sticla, in compartimentul puntii se afla unul din flotoarele obligatorii ale barcii (o masa de spuma poliuretanica) si uneori „camera ancorei”;
• Flotabilitatea sau starea de plutire – este una din principalele calitati nautice ale unei ambarcatiuni. Reprezinta capacitatea acesteia de a pluti cu o incarcatura data si la un pescaj determinat de legea echilibrului dintre greutatea navei si aceea a volumului de apa dezlocuit de partea sa imersa.
Orice ambarcatiune dispune de o flotabilitate efectiva, asigurata de volumul etans al carenei corespunzator liniei de plutire de plina incarcare şi de o rezerva de flotabilitate, asigurata de spatiul etanş al operei moarte, determinat de bordul liber si destinata sigurantei in navigatie pe ape agitate si in cazuri de inundare partiala. Rezultanta fortelor de flotabilitate are punctul de aplicatie in centrul de flotabilitate, care este centrul de carena. In cazul barcilor din fibra de sticla, rezerva de flotabilitate asigura plutirea barcii si in cazul rasturnarii acesteia, prin „flotoarele obligatorii” situate in spatiul prora, pupa si in peretele bordajului sau al carenei (cerinta obligatorie prin lege);
• Pescaj – inaltimea de la chila pana la linia de plutire a unei ambarcatiuni.
• Ruliu – oscilatie de rotatie „laterala” a unei ambarcatiuni, in jurul axei sale longitudinale;
• Babord – partea din stanga unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora);
• Tribord – partea din dreapta unei ambarcatiuni (privind de la pupa spre prora);

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Perioade favorabile de pescuit ale diferitelor speci de pesti

Caleandarul Pescarului

Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.).
Pentru pestii pasnici, se observa ca momeala este in general preferata in functie de varietatea de hrana naturala specifica anotimpului respectiv; astfel vara predomina momeala vegetala iar in rest cea animala.
Perioada cea mai favorabila de pescuit este cea cu temparatura apei cea mai apropiata de temperatura optima de hranire a speciei respective de peste.
Dar acest tabel nu reprezinta decat o caracteristica generala. Oricine stie ca sunt si alti factori care determina sansele in pescuit. O racire brusca a vremii determina o inactivitate in hranirea pestilor si deplasarea acestora spre locuri mai adanci. Nu mai vorbim si de calitatea apei, aceasta fiind un factor hotarator in prezenta pestilor.... Daca presiunea atmosferica stagneaza, sau este in crestere, fiind combinata si cu o temperatura favorabila (temperatura ambianta cu cca 1-5 grade mai mare ca cea a apei).

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Temperatura si gradul de oxigenare a apei

Temperatura si gradul de oxigenare a apei

In orice ecosistem acvatic, dar cu precadere in cele stagnante, exista o stratificare a maselor de apa in functie de anumiti factori.
Din punct de vedere al patrunderii luminii, in straturile superficiale ale apei are loc o incalzire a acesteia, o intensitate crescuta a fotosintezei si implicit o buna oxigenare a apei. Aceste ape au productivitate primara ridicata si reprezinta mediul cel mai favorabil faunei piscicole.
Solubilitatea oxigenului in apa este insa invers proportionala cu temperatura. Cu cat apa este mai rece cantitatea de oxigen dizolvat este mai mare. Prin urmare in perioada de vara, in apele cu vegetatie excesiva, transparenta scazuta si temperaturi ridicate, se instaleaza un anumit deficit de oxigen, situatie in care pestii se retrag la umbra, in apele mai reci, iar instinctul de hranire este la cote minime. In timpul caldurilor de vara, acest fenomen este maxim in intervalul dintre orele 10 - 17.
Temperatura apei este in continua schimbare, functie de conditiile atmosferice si anotimp. Se stie ca apa se incalzeste relativ repede, dar se raceste mai lent decat uscatul sau aerul. Stim de asemenea ca densitatea si greutatea specifica maxima a apei se inregistreaza la temperatura de 4 gr.C, masele de apa avand aceasta temperatura situandu-se la fundul lacului, de exemp. In zona climatica a tarii noastre, functie de anotimp, apa lacurilor adanci inregistraza doua perioade de stratificare si doua perioade de circulatie verticala (omogenizare).
De mentionat ca in lacurile si baltile de mica adancime, stratificarea termica are loc doar in timpul zilelor calduroase si este de scurta durata deoarece vanturile si noptile racoroase pot determina uniformizarea temperaturilor apei din lac => in 24 de ore poate avea loc intreaga scara a variatiilor termice, care in lacurile adanci are loc in cadrul unui ciclu anual.
Ce semnificatie are acest fenomen pt. pescarul sportiv?
- pestii nerapitori hranindu-se la intensitate maxima la temp. ale apei de aprox. 24 gr.C; zilele in care aceasta temperatura este dominanta, in masa apei, sunt cele mai "prinzatoare" pt. aceasta categorie de pesti.
- pestii rapitori se hranesc cel mai activ la temp. ale apei de 16 - 18 gr.C, temperatura la care miscarea "albiturii" este mult diminuata; astfel se explica "varfurile" de primavara si toamna in cazul pescuitului la rapitori.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Momirea cu ajutorul lansetei

Momirea cu ajutorul lansetei

Aceasta este poate cea mai eficienta metoda, avand in vedere ca nada si momeala ajung exact in acelasi loc.
Singura problema pare a fi insa cantitatea de nada pe care o poti trimite, mai ales daca folosesti o lanseta usoara. Insa, dupa cum am spus, exista mai multe metode si, in plus, calitatea nadei conteaza enorm.
Nadirea cu ajutorul lansetei se face folosind momitorul, firul solubil, saculetul PVA sau racheta.
Momitorul (arc) - Reprezinta de departe cea mai cunoscuta si impamantenita metoda de nadire. Acest arc se poate umple cu pasta dintr-o anumita momeala sau amestec de momeli. Trebuie sa aveti grija sa folositi un momitor de culoare inchisa pentru ca el, in apropierea nadei, sa nu sperie pestele.
Saculetul PVA - Poate unul dintre cele mai interesante moduri de nadire, saculetul solubil este chiar o solutie ok. De ce spun asta? Pentru ca in acel saculet, pe langa nada puteti pune si montura cu carlig. In apa, in cateva minute firele se topesc, iar continutul eliberat in acelasi loc. Retineti inca un aspect important, si anume acela ca astfel nici nu va mai puneti problema incurcarii firului.
Firul solubil - Este foarte bun pentru boabe de porumb, care reprezinta un deliciu pentru crap. Boabele de porumb se trag pe croseta, apoi se pun pe firul solubil si se leaga firul, cu ambele capete, de montura. Urmeaza lansarea si, oadata in apa, firul se va topi lanad boabele libere exact langa momeala.
Racheta - Este o teava din plastic ce are la capatul superior o camera cu aer, iar in capatul interior un sistem de prindere. Intradevar, duce o cantitate de nada mai mare, dar trebuie lansata cu altceva decat lanseta cu care pescuiti. Si, in principiu, trebuie sa lansati racheta in acelasi loc (necesita o mare precizie) unde este momeala si asta o faceti cu o lanseta de putere mare.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Pescuitul in apele de ses

Pescuitul in apele de ses

Cea mai mare parte a apelor din Romania in care poate fi practicat pescuitul sportiv atat ca lungime, cat si ca suprafata este alcatuita din raurile si lacurile din regiunile de ses. Acestea cuprind in primul rand Dunarea (1072 km), care impreuna cu cele trei brate din Delta: Chilia, Sulina si Sfantu Gheorghe, totalizeaza peste 1500 km. Principalele rauri sunt: Muresul, Oltul, Somesul, Jiul, Siretul, Prutul etc., curg pe cele mai lungi portiuni si se varsa tot in regiunile de ses.
In zonele de ses se afla si majoritatea lacurilor: lagunele cu apa dulce din apropierea litoralului Marii Negre, din care fac parte si lacurile Razelm, Sinoe, Zmeica si Golovita; laculrile de acumulare din sistemele hidroenergetice de la Portile de Fier I si II; lacuri naturale, mai mici sau mai mari (Snagov, Caldarusani, Cernica, etc.), lacurile de acumulare (Varsolt, Surduc, Gilau etc.), balti naturale sau iazuri amenajate, lacuri de acumulare hidroenergetice pe Olt, Bistrita, Cibin etc.
Fiecare dintre tipurile de ape de ses enumerate are conditii hidrologice si hidrobiologice specifice, dispune de o anumita flora si fauna autohtone. Conditiile de mediu, caracteristice diferitelor tipuri de ape de ses, determina calitatea in ceea ce priveste speciile de pesti ce traiesc in aceste ape, dar si cantitatea in cadrul speciilor respective.
Pestele cel mai reprezentativ din portiunile de ses ale raurilor noastre este crapul (Cyprinus carpio), dar pe langa el se afla in numar mare si linul (Tinca tinca), carasul (Carassius auratus), platica (Abramis brama), cosacul cu bot ascutit (Abramis ballerus), cosacul (Abramis sapa), batca (Blicca bjoerkna), babusca (Rutilus rutilus), obletul (Alburnus alburnus), sabita (Pelecus cultratus). Viteza redusa a cursului raurilor din acest zone, precum si cantitatile mari de substante dizolvate in apa creeaza conditii optime pentru dezvoltarea organismelor vegetale (fitoplancton) si animale (zooplancton) care plutesc in rauri sau lacuri si care constituie hrana abundenta atat pentru puietul, cat si pentru exemplarele mature ale speciilor de pesti.
Lacurile, baltile, precum si celelalte tipuri de ape statatoare din regiunile de ses si raurile lent curgatoare, cu multe meandre, sunt marginite de o vegetatie acvatica luxurianta, formata din stuf, papura, pipirig etc. in multe locuri din Delta, aceste plante acopera suprafete intinse. Adancimea apei variaza, speciile mai mici de pesti abunda, motive pentru care si pestii rapitori gasesc aici conditii optime. Principalii reprezentanti ai acestora sunt: stiuca (Esox lucius), somnul (Silurus glanis), salaul (Stizostedion lucioperca), salaul vargat (Stizostedion volgense), bibanul (Perca fluviatilis), avatul (Aspius aspius), ghibortul (Acerina cernita), rasparul (Acerina schraetser), somnul pitic (Ictalurus nebulosus).
In afara de speciile amintite, aceste ape adapostesc inca multe alte specii, de obicei de talie mica si pasnice, care constituie, in parte, hrana pestilor rapitori (stiuca, salaul, somnul etc.). Amintim astfel obletul (Alburnus alburnus), rosioara (Scardinius erythrophthalmus), vaduvita (Leuciscus idus), tiparul (Misgurnus fossilis), plevusca (Leucaspius delineatus), porcusorul (Gobio gobio), tiganusul (Umbra krameri).
Lacurile si baltile de revarsare de-a lungul Dunarii, precum si lacurile din preajma tarmului marii sunt populate de ghidrin (Gasterosteus aculeatus), palamida de balta (Pungitius platygaster), moaca de bradis (Proterorhinus martnoratus), porcusorul de nisip (Gobius kessleri), guvidul de balta (Gobius fluviatilis).
Dintre speciile migratoare de pesti trebuie amintita anghila (Anguilla anguilla), care poate fi pescuita in Dunare si pe cursul inferior al unora dintre afluentii sai.
Cega (Acipenser ruthenus) constituie captura cea mai de pret, mai ales pentru pescarii profesionisti si sportivi de pe Dunare.
In apele de ses se pot pescui si alte specii: unele dintre acestea migreaza din mare si se stabilesc temporar (pentru a se reproduce sau pentru a petrece aici iarna) in Dunare. Astfel de pesti sunt: morunul (Huso huso), viza (Acipenser nudiventris), nisetrul (Acipenser guldenslaedti), pastruga (Acipenser stellatus). Tot pentru a se reproduce scrumbia de Dunare (Alosa pontica) si rizeafca (Alosa caspia nordmani) migreaza primavara, in numar foarte mare din Marea Neagra in Dunare.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/La%20pescuit

Solunar

Solunarul

Orice pescar trebuie sa stie ce este un solunar pentru o partida mai reusita de pescuit. „Solunar” vine din limba latina, fiind compus din cuvintele „so” (soare) si „lunar” (luna). Pestii au tendinta de a se hrani intens la intervale de timp, determinate de influenta soarelui si a lunii asupra pamantului, respectiv fazele lunii.
Din aceasta cauza, in 1926, John Alden Knight, pune bazele teoriei solunarelor, iar mai tarziu, construieste un tabel care pune in evidenta zilele optime in care pestii se hranesc intens.
Folosind acest tabel, reusitele pescaresti pot fi net superioare, bineinteles corelate cu o temperatura potivita a apei si o presiune atmosferica stabila.
Nu uitati solunarul este doar unul dintre factorii care influenteaza o partida pescuit, restul ar fi nivelul apei, vantul, ploaia, norii, directia vantului, presiunea atmosferica. Dintre toti factorii solunarul reprezinta 10%.

Sursa :http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Catch & Release (Prinde si Elibereaza )

Catch & Release

Prinde si elibereaza, este cea mai frumoasa metoda de pescuit sportiv, si ar trebui sa fie agreata de cat mai multi pescari sportivi. Ocrotirea mediului este cel mai important lucru pentru pescari si nu numai. Aceasta metoda, din fericire, a devenit foarte raspandita in randul pescarilor sportivi de la noi, ceea ce nu poate decat sa ne bucure.
Dar sa vedem care sunt etapele unui astfel de pescuit, unde pestele trebuie sa fie tratat cu foarte mare atentie. Pescarul sportiv trebuie sa dea dovada de respect fata de captura sa - pestele, fata de partenerul sau.
Scoaterea pestelui - trebuie sa va asigurati ca minciogul ,salteaua de primire este la indemana nu sa alergati dupa el ca se panicheaza si vine mai greu la mal,tineti batul cu varful in sus la fel si gura pestelui.dupa ce este in minciog lasati-l 2-3 minute sa-si revina pregatindu-va aparatul fotocare sigur este in apropiere.
Asezarea pe salteua de primire - lasati pestele doar cand nu se mai zbate asteptati pana se calmeaza. Trebuie intotdeauna sa aveti apa pentru a uda pestele in momentul asteptarii pentru a fi fotografiat.
Scoaterea carligului - se poate extrage cu degetele dar daca este agatat in interior se poate folosi clestele. Aici trebuie avut grija sa nu ranim pestele invartind forcepsul in gura.
Tratarea pestelui - se examineaza pestele pe ambele parti si trebuie sa tratam orice leziune sau taietura se folosesc spray-uri antiseptice
Cantarirea - cel mai simplu mod si sanatos pentru peste este cantarirea direct din minciog, si mai elegant este sa folositi un sac special pentru cantarire.
Fotografierea - aparatul trebuie sa fie pregatit, se ridica pestele de pe salteaua de primire si se poate fotografia. Aveti grija de multe ori peste va contra si scaparea lui poate fi fatala, decesul poate surven oricand, chiar si dupa eliberare.
Eliberarea pestelui- se pune pestele in apa in pozitie verticala se manevreaza de cateva ori pe directia in fata inapoi pentru a se ventia branhiile. Cand este refacut acesta va pleca .

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Nodul Dropper Loop

Nodul Dropper Loop

Un nod care nu trebuie sa-ti lipseasca din trusa de cunostiinte este nodul Dropper, sau blucla simpla de atas. Astfel poti lega mai multe forfacuri pe linia principala, fie pentru monturi simple la stationar, sau poti lega mai multe muste artificiale pentru buldo sau taparina. Unul dintre secretele acestei bucle, este ca taind aproape de nod unul dintre brate, poti lega cu segmentul nou, direct, carligul pentru nada sau musca artificiala.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Noduri

Alegerea plutei-Descrierea si caracteristicele plutei

Alegerea Plutei - Descrierea si Caracteristicile Plutei

Primul si cel mai relevant rol al plutei este cel de semnalizare a muscaturii pestelui. In al doilea rand, pluta este dispozitivul prin care pescarul poate sa dibuiasca topografia fundului apei, viteza curentului sau eventualele obstacole din calea carligului (la pescuitul in apele curgatoare). Si inainte de a aprofunda cele de mai sus, trebuie sa enumeram principalele parti ale unei plute obisnuite. Daca parcurgem de jos in sus componentele din Figura 1, vom observa ochetul sau ochiul prin care trece firul, matisajul, corpul plutei, antena si dopul sau bobita din varful plutei. Unele dintre aceste componente lipsesc, iar in pozitia altora se contopesc (in cazul stick-urilor unde corpul antena sunt unite). Cele mai uzuale componente folosite in confectionarea plutelor sunt lemnul de balsa, penele de paun sau spuma poliuretanica. Corpul plutei se fabrica in asa fel incat sa aibe o forma cat mai alungita iar diametrul antenei sa fie cat mai subtire. Foarte important este ca pluta sa poate fi intotdeauna observata cu usurinta.

Pentru cei mai tineri, aceasta nu este o problema, insa pescarii mai varstnici nu observa cu usurinta muscatura, mai ales daca pescuiesc la o distanta mia mare cu o plut amica. Solutia cea mai viabila este folosirea unei plute cu o bobita de spuma poliuretanica in varf, precum in Figurile 2 si 3. Foarte folositor in acest caz este si coloritul plutei. Daca intr-un mediu cu multa lumina cele mai indicate sunt plutele vopsite in culori vii, pe intuneric se recomnda plutele in care predomina albul. Si pentru a fi si mai vizibile, pe corpul acestora pot fi trasate cateva dungii de culori mai inchise. In pescuitul pe ape linistite sau cu un curs mai slab se folosesc plutele mai subtiri, gen stick (betisor), iar pe ape cu un curs mai rapid sunt indicate plutele cu chila mai bombata intrucat acestea sunt mai putin sensibile la un curent mai puternic. Chiar si adancimea apei in care ne hotaram sa pescuim poate sa influenteze alegerea plutei. In ape mai putin adanci sau in cazurile in care varga este cu celputin un mentru mai lunga decat adancimea apei, se recomanda folosirea modelelor prin care firul culiseaza in doua locuri, ca in Figura 4. In aproprierea trestiilor, in ape adanci la pescuitul crapului se foloseste o pluta culisanta mai robusta, ca in Figura 5. Pe ape curgatoare modelele cele mai utilizate sunt cele mai robuste, care chiar si in conditiile unui curent puternic isi pastreaza pozitia. In ultima perioada, in magazinele de specialitate stau la dispozitia cumparatorului adevarate arsenale de plute de modele si marimi dintre cele mai diferite.

In vremurile mai indepartate la confectionarea plutelor se foloseau niste materiale pe care le amintim doar de dragul celor care isi confectioneaza plute, precum in Figura 7: penele din coada de cocos, fazan sau gasca, primele pentru pescuitul albiturilor: oblete, rosioara, lin, caras, iar cele de dimensiuni mai mare pentru pescuitul crapului. La confectionarea plutelor un rol important la avut lemnul de balsa precum in Figura 9, dar in ultima perioada, cel mai mare aport in confectionarea plutelor la avut plasticul. Pentru speciile de pesti care se tin aproape de suprafata apei (oblete, rosioara, babusca) sunt recomandate modelele "culcate" de dimensiuni mici (3 - 4 cm) realizate dintr-un tub de plastic care se ataseaza de fir in doua locuri cu ajutorul a doua inele de plastic sau cauciuc, exemplu in Figura 11. In caz de urgenta poate fi folosit si un bat de chibrit, insa numai pe o montura foarte fina. pentru ciprinidele care se hranesc "intre ape" sau in aproprierea fundului apei, se folosesc plutele de forma unui con intors, atasat de fir in doua locuri. Pentru o categorie restransa de pescari (cei ce prefara pescuitul platicii la pluta) modelul din Figura 13 este cel mai indicat. Pluta are dimensiuni mai mari, dar este perfecta pentru echilibrarea unei monturi de mare adancime. Bineinteles ca se poate intampla oricand sa avem surpriza unui ciortan, semnalizarea plutei fiind si in acest caz la fel de eficienta. Folosite in exlusivitate la pescuitul crapului pe lacuri, pluta prezentata in Figura 14, se dovedeste a fi foarte folositoare si in conditiile de vand puternic sau in locuri in care curentul apei este mai puternic. Datorita plumbajului greu pe care-l suporta, semnalizeaza muscatura cu intarziere. Tot pentru pescuitul ciprinidelor se foloseste, insa intr-un procentaj tot mai mic si pluta din Figura 15, care chiar daca semnalizeaza perfect muscatura este foarte sensibila la conditiile atmosferice, fara a putea fi folosita in cazul valurilor mari.

Plutele care fac parte din noua generatie sunt cele lestate. Acestea au la baza un plumb care permit lansarea lor la distante considerabile (pana la 50 de metrii in functie de greutate). Montura nu necesita o lestare gradata, fiind suficient un singur plumb (de la 1 - 2 grame) in aproprierea carligului. In pofida distantei considerabile la care pot fi lansate, aceste plute asigura o foarte buna vizibilitate. Aceste modele au fost "botezate" de catre pescarii care folosesc tehnica de competitie, match (cunscuta la noi sub numele de sheffield). In Figura 16 este prezentat modelul Giant Crystal iar in Figura 17 modelul Missile. Pentru pescuitul din aproprierea stufarisului, cea mai buna solutie este folosirea modelului lestat din Figura 18, pe cand pentru un pescuit de finete intre ape se recomanda folosirea modelului din Figura 19.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Nodul Clinch

Nodul Clinch

Simplu si la indemana oricui, ideal pentru legarea vartejurilor, agrafelor si carligelor cu ochet, nodul Clinch se adreseaza atat pescarilor de rapitor cat si celor de crap sau stationar.
Realizare:
1. treceti firul prin anoul vartejului;
2. executati cateva spire;
3. intoarceti firul si introduceti-l prin primul ochet creat;
4. treeceti firul prin bucla mare;
5. umeziti putin cu saliva firul si strangeti nodul.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Noduri

Pescuit Stationar - Sfaturi in Pescuitul la Pluta

Pescuit Stationar - Sfaturi in Pescuitul la Pluta

In apele cu multa vegetatie, locurile cercetate frecvent sunt pe langa fultanele de stuf sau cararile din bradis.
Daca suntem deranjati de curenti sau vant, vom efectua aruncari repetate – sursa de zgomot suficienta pentru alungarea pestilor din apropriere, fie pasnici sau rapitori. Pentru pestii pasnici o solutie ar fi metoda “cu trena” precum in Figura 1, in cazul fundului tare, nisipos

Pentru rapitori metoda cu plumbul in fata, direct pe firul principal precum in Figura 2, montura Pater – Noster sau cea cu plumbul inapoia plutei precum in Figura 3. Sunt recomadate aceste metode care au insa o sensibilitate scazuta, lucru nepermis la pescuitul crapului sau salaului.
Linia propusa trebuie sa combine partile pozitive ale acestor monturi pentru a crea o montura cu randament superior. Linia va avea aceeasi grosime pe toata lungimea ei. Diametrul firului se alege in functie de talia si specia pestilor. Plumbul va fi legat cu fir mai subtire, pentru ca, in lupta cu un peste mare, acesta sa cedeze primul in eventualitatea agatarii. Lungimea forfacului se alege in functie de adancimea apei. Fixarea strunei pe firul principal se realizeaza cu ajutorul unui varnish culisant sau al unui vartej.

Acestea vor culisa intre pluta si un stoper fixat la lungimea dorita precum in Figura 4. Lestarea va fi dubla. Plumbul de fund va fi prevazut cu un mic inel de prindere precum in Figura 5. A doua lestare va fi pe firul principal, deasupra carligului si consta intr-o alica, in scopul mentinerii verticalitatii acestuia. Pluta va fi cat mai sensibila iar carligul in functie de marimea si specia pestilor vizati. Linia in ansamblul ei difera dupa pestii cautati: pasnici sau rapitori. Aceasat linie este recomandata a fi utilizata in ape statatoare sau cu un curent foarte slab, iar adancimea apei sa fie medie sau mica. Nu se preteaza la aruncari lungi, existand pericolul incurcarii firelor, in schimb ea este sensibila si permite prospectarea apei, modificarea adancimii facandu-se prin deplasarea strunei pe firul principal prin schimbarea pozitiei stoperului. Acest montaj da rezultate bune cand muscaturile pestelui nu sunt prompte.

Sursa: revista Pescar Modern, nr. 42 din 2000, Doru Filipas
Preluat :http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Nodul Snood

Nodul Snood

Nodul Snood este un nod pescaresc foarte rezistent si bun pentru legarea carligelor cu paleta atasata de tija carligului. Nodul este foarte util deoarece pastreaza carligul orientat in lungimea liniei. Pentru a obtine un nod cat mai bun umeziti firul.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Noduri

Nodul Knotless

Nodul Knotless

Nodul pescaresc Knotless este un nod folosit pentru formarea rigurilor (monturi pentru boiles) ce se foloseste in special la pescuitul crapului. Acest nod s-a dovedit a avea un succes in randul pescarilor mai ales cand vine vorba de legarea firelor textile.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Noduri

Etapele prepararii nadei

Etapele prepararii Nadei

Daca doriti ca nada dvs. sa iasa pufoasa si atragatoare, atunci in mod obligatoriu trebuie sa respectati, mai abitir decat pe cele zece porunci, succesiunea de operatii descrisa mai jos :
Amestecarea componentelor - se va face intotdeauna cu componentele in stare uscata. (evident cele aflate in aceasta stare - nada, aditivi uscati)
Adaugarea aditivilor lichizi si umectarea - daca aveti aditivi lichizi sau alte componente in aceasta stare, trebuie sa-i dizolvati in apa inainte de umectarea nadei. Atentie! Apa se va adauga treptat pentru a nu suprainmuia nada.
Adaugare pamant - se va face doar daca e cazul, pentru a saraci nutritiv nada sau pentru a crea efectul de nor
Amestecarea - se face pentru a omogeniza nada cu toate componentele in ea.
Reumectarea - de obicei nada absoarbe apa in timp asa ca la 10 - 15 minute de la prima umectare poate fi necesar sa repetam aceasta operatie. Daca e cazul, se va adauga foarte putina apa, nada fiind deja partial umectata.
Sitarea - aceasta operatie se face pentru inlaturarea eventualelor cocoloase aparute dupa umectare
Adaugarea diferitelor momeli - la finalul prepararii nadei se vor adauga diferitele momeli de natura vegetala sau animala.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Nodul Longline

Nodul Longline

Nodul Longline este un nod pescaresc sub forma de bucla care este adesea folosit pentru a atasa carlige de linia principala. De mentionat aici faptul ca acest nod nu va aluneca pe linia principala. Nu uitati sa umeziti firele pentru un nod mai bun.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Noduri

Caracteristicile nadei

Caracteristicile Nadei

Puterea nutritiva - Din cauza ca pestii au un apetit diferit, in functie de anotimp, temperatura apei sau alti factori, puterea nutritiva a nadei trebuie modificata in consecinta - dorim sa-i tinem pe loc, nu sa-i saturam si ei sa plece fara sa fi pus gura si pe momeala noastra. De obicei puterea nutritiva a nadei poate fi scazuta prin adaugare de pamant.
Granulatia - Exista mai multe tipuri de nada, in functie de pestii vizati:
- cu granulatia fina, care se prezinta sub forma de pulbere
- cu granulatia mica - contine particule cu dimensiunea de aproximativ 1mm
- cu granulatia medie - contine particule cu dimensiunea de aproximativ 2mm
- cu granulatie mare - contine particule cu dimensiunea de aproximativ 3mm.
Granulatia nadei sorteaza (intr-o anumita masura) pestele pe care dorim sa-l prindem, in sensul granulatie mare - peste mare. Daca folosim nade de gata, granulatia e cea pe care o vedem in punga. Daca ne pregatim singuri nada, atunci o putem face cum dorim cu ajutorul unei rasnite, reglata mai fin sau mai grosier.
Greutatea - Sigur ati auzit pana acum, de nada grea si de nada usoara. Ca sa lamurim situatia ,nada grea este nada care e facuta sa ajunga repede pe fundul apei, iar nada usoara e cea care se scufunda lent sau foarte lent. Nada poate fi facuta mai grea prin adaugare de pamant, insa acesta scade puterea nutritiva, sau prin adaugarea de pietris mai fin ori grosier in nada.
Dezagregarea - Evident dupa ce nada a ajuns pe fundul apei ea trebuie sa lucreze, adica sa se desfaca. Nada se desface mai repede sau mai incet in functie de cat de colanta este. O nada foarte colanta se desface mai greu decat o nada mai putin colanta. O nada este cu atat mai colanta cu cat este mai umectata sau cu cat componentele au o capacitate colanta mai mare. Nu exagerati totusi cu umectarea, pentru ca apa in exces face ca nadei sa-i scada capacitatea colanta.
Culoarea - Exista in ziua de astazi o gama larga de coloranti pe care-i putem folosi, dar nadele se impart doar in doua categorii: nade deschise si nade inchise. Uneori acest aspect conteaza foarte mult, asa ca incercati ambele variante daca nu merge din prima. Ca regula generala, daca apa este limpede incercati nade inchise la culoare si invers.
Mirosul si gustul - La sfarsit, dar nu in cele din urma, se aduga si aromele sau/si ingredientele care dau gust nadei ,insa aveti grija sa nu exagerati pentru ca tot ce e prea mult poate avea exact efectul opus!

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit

Nodul Rapala

Nodul Rapala

Nodul Rapala este un nod pescaresc recomandat de producatorul de momeli artificiale Rapala. Nodul este recomandat pentru legarea voblerelor si linguritelor produse de Rapala, dar bineinteles ca acest nod poate fi folosit cu succes la toate tipurile de voblere si lingurite.

Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Noduri