Lingura rotativa *Panther Martin

Panther Martin

Pater Martin este un model special penru ca paleta nu este atasata de ax printr-un inel ci este penetrata direct de el. Asta o faca sa se invarta foarte usor dar are tendinta sa rasuceasca firul foarte usor. Corpul in forma de picatura este din plumb, cea ce o face sa lucreze frumos si adanc. Ori din cauza asta ori din cauza vibratiilor paletei speciale aceasta naluca produce multe atacuri. Pestii inghit foarte usor si frecvent carligul triplu, asa ca ar fi mai bine sa indepartati un crac al ancorei sau sa montati un carlig simplu mai mare cu ajutorul unui inel despicat in locul ancorei. Datorita succesului acestui model, si alti producatori au inceput sa il produca, ex: Mepps XD.

Sursa:”avat.pescuitul.info”

Boisteanul

BOISTEANUL (Phoxinus phoxinus)

Raspandire
Boisteanul face parte din familia ciprinidelor, cea careia ii apartine si crapul. Este un peste foarte raspandit in apele montane din intreaga Europa, exceptie facand partea sudica a Italiei si a Peninsulei Balcanice.
In tara noastra se gaseste in raurile din Carpatii Rasariteni si Meridionali, precum si in Apuseni, la altitudinile caracteristice lipanului si pastravului, dar poate fi intalnit ocazional si in alte rauri de munte. De asemenea, apare si in Lacul Rosu si in alte lacuri montane din tara noastra.
Descriere
Corpul acestui peste este aproape perfect cilindric, fiind usor comprimat lateral in apropierea caudalei. Atat linia dorsala, cat si cea abdominala sunt bombate. Corpul este acoperit de solzi mici, foarte subtiri, fixati superficial. Capul, relativ gros, se termina cu un bot puternic bombat deasupra gurii, asezata jos, dar cu deschizatura orizontala. Atat gura, lipsita de mustati, cat si ochii sunt mici. Regiunea abdominala nu este acoperita de solzi. Linia laterala se intinde doar pana la aripioara ventrala, de unde se intrerupe sau, uneori, dispare complet.
Boisteanul este un peste foarte viu colorat. Spatele si capul pestelui sunt gri-verzui sau gri-brun, acoperite cu puncte negre. Partile laterale, galben-verzui, uneori cu sclipiri aurii. Abdomenul este alb-galbui sau alb. Incepand de la opercule, spatele si flancurile boisteanului sunt acoperite de pete negre, dispuse in 6-8 randuri, uneori atat de dese incat formeaza dungi, inotatoarele sunt mai putin colorate: inotatoarea dorsala si cea caudala gri, pectoralele gri-deschis, in timp ce ventrala si inotatoarea din apropierea cozii sunt galbui-verzui. In perioada de reproducere, cand pestele imbraca haina nuptiala, partile laterale capata un luciu metalizat, iar pe corpul masculilor apar dungi negre, in timp ce pe flancuri si pe abdomen se contureaza pete rosiatice, de un rosu aprins sau mai pal, intre care se pot vedea si unele verzi-albastrui.
Dezvoltare
Boisteamul este un peste de talie mica. Ajunge rareori la 12 cm, lungimea medie fiind de 6-8 cm, iar greutatea in jur de 8 g. Viata sa este de asemenea scurta: doar 5 ani.
Biologie
Locul de vietuire al boisteanului coincide cu raurile din zona pastravului si a lipanului, dar poate fi intalnit frecvent si in zonele superioare, ale scobarului. Prefera raurile cu curenti rapizi, limpezi, bogate in oxigen, unde albia este acoperita de nisip sau pietris. De obicei se gaseste in grupuri, exemplarele mai mari inotand mai ales in apropierea fundului, cele mai mici pe la mijlocul apelor, ambele categorii preferind sa stea in perimetrul axei longitudinale a raului. Hrana lui se compune din minuscule vietuitoare acvatice, larve de insecte, rime mici, raci minusculi, precum si materii de origine vegetala sau animala aflate in proces de descompunere. Unii observatori sustin ca uneori, consuma si icrele altor specii de pesti. Mustele, insectele cazute in apa constituie pentru boistean o delicatesa.
Boisteanul ajunge la maturitate sexuala la varsta de 2-3 ani. In perioada mai-iunie, femela depune circa 600-1000 de boabe de icre marunte pe albia acoperita de pietre mai mici si mai mari.
Desi carnea lui este usor amara, unii o consuma cu placere.
Pescuitul Sportiv
Pescarii sportivi il prind cu musca sau cu raci mici care se gasesc sub pietrele din rau fixati in carlig pentru a-l folosi apoi ca momeala.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.
Sursa:http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-munte/boisteanul/

Dimensiuni minime permise

Dimensiuni minime permise

Dimensiunile minime < in centimetri > permise de lege in Romania:

( Puietul si pestele pescuit sub dimensiunea minima din speciile stabilite mai sus vor fi deversate in mod OBLIGATORIU in apa, in stare vie. )


avat (Aspius aspius) 30
babusca (Rutilus rutilus) 15
batca (Blicca bjoerkna) 15
biban (Perca fluviatilis) 12
crap (Cyprinus carpio) 35
caras (Carassius auratus) 15
caracuda (Carassius carassius) 17
clean (Leuciscus cephalus) 25
cega (Acipenser ruthenus) 45
coregon (Coregonus sp.) 22
calcan (Scophthalmus maeoticus) 40
cambula (Pleuronectes, Platichthys flesus) 20
chefal (Mugil sp.) 25
hamsie (Engraulis encrasicholus) 7
lin (Tinca tinca) 25
lipan (Thymallus thymallus) 25
lostrita (Hucho hucho) 65
morunas (Vimba vimba) 25
mreana (Barbus barbus) 27
morun (Huso huso) 170
nisetru (Acipenser guldenstaedti) 140
oblete (Alburnus alburnus) 12
platica (Abramis brama) 25
pastrav (Salmo sp.) 20
pastruga (Acipenser stellatus) 100
rosioara (Scardinius erythrophthalmus) 15
sabita (Pelecus cultratus) 20
rechin (Squalus acanthias) 100
scobar (Chondrostoma) 20
somn (Silurus glanis) 50
scrumbie de Dunare (Alosa pontica) 22
scrumbie albastra (Alosa maeotica) 23
stavrid (Trachurus mediteraneus) 12
salau (Stizostedion sp.) 40
stiuca (Esox lucius) 40
sprot (Spratus spratus) 7
vaduvita (Leuciscus idus) 30
Speciile de pesti care nu sunt prevazute mai sus sunt libere la pescuit la orice dimensiune.

Marimea pestelui stabilita pentru pescuit este determinata prin masurarea distantei de la varful botului pana la baza inotatoarei caudale.

O partida de pescuit si foarte multa relaxare

O partida de pescuit si foarte multa relaxare(25 Martie 2015)

Vremea sa mai incalzit ,asa ca astazi 25 Martie 2015 ,sunt la pescuit pe raul Mures ,langa Termocentrala Mintia-Judetul Hunedora.
*Temperatura aerului-18 grade C
*Viteza vantului-4,5m/s
*Cerul cu soare si nori razleti
*Solunar-Sanse slabe de a prinde pesti(25 03 2015)
*Capturi-0
*Momeli folosite:Viermusi albi si rosii;rame negre;rame rosii;lipitori,Ca naditor am folosit turtoi.
*Echipament de pescuit-2 lansete (o lanseta pentru pescuitul la fund iar cealalta lanseta de 3,60m pentru pescuitul la pluta)

Ghe „Sixray „ Nica

Voblerul Salmo Jack

Voblerul Salmo Jack

Daca nu urmariti capturarea pestilor de mari dimensiuni, uitati de Jack. Nici macar stiucile “condamnate” la infometare perpetua, nu vor ramane indiferente la modul in care lucreaza aceasta naluca. Veti avea nevoie si de o reglare impecabila a franei mulinetei, un fir impletit de cea mai buna calitate si o lanseta heavy. Pastrati permanent contactul visual cu naluca, fiind pregatiti in orice moment pentru intepare.
Experienta a dovedit ca stiucile uriase apar de nicaieri, ataca naluca, si-n urmatoarea secunda fac apa sa explodeze. Acest jerkbait este disponibil intr-o singura marime (18cm), doua variante (floating si sinking) si doua culori.
Forma aerodinamica il recomanda atat pentru pescuitul de pe mal, cat si pentru cel din barca. Modelul floating si-a castigat un loc de cinste in cutiile cu naluci ai celor mai experimentati “vanatori” de monstrii. Cele mai bune rezultate au fost obtinute primavara, in ape putin adanci (0,5-2,00m), dar aparitia modelului sinking a deschis noi cai de explorare, putand fi folosit si-n ape adanci. Aceasta versiune evolueaza diferit de cea floating, trebuind sa fie mult mai calma, lenta si recuperata echilibrat. Pauzele dintre jerk-uiri vor fi lungi daca vrem sa ruleze mai profund, chiar daca nu este o naluca de adancime. Cu toate acestea, sa nu fiti surprinsi cand naluca evolueaza in masa apei (la peste 2m adancime) si este atacata de stiucile batrane si experimentate, care urca de la mari adancimi (mai mari de 5m), cedand unei astfel de ispite.
Varianta sinking poate fi folosita pentru adancimi mai mari de un metru. Pentru o scufundare profunda, vom executa o miscare ampla, lenta, tinand varful lansetei orientat in jos. Vom astepta ca naluca sa ajunga la adancimea urmarita si apoi vom recupera. Pentru o evolutie sub filmul apei, naluca va trebui animate prin miscari rapide si scurte, tinand varful lansetei in sus. Dupa fiecare zmucitura, urmeaza o pauza de 1-2 secunde. Mare atentie! Majoritatea atacurilor survin imediat ce naluca se pune in miscare dupa o pauza

Sursa:’pescarulhoinar.com”

Chiscarul

CHISCARUL (Eudontomyzon danfordi)

Raspandire
In tara noastra traieste mai ales in afluentii Muresului, Somesului si ai Crisurilor, cum sunt Iadul, Sebesul, Streiul, Crisul Negru si Crisul Repede, in Timis, Somesul Rece si Cald, dar a fost intalnit si in afluentii Argesului si ai Moldovei, precum si in Siret, Dambovita si Bistrita Aurie.
In Dunare traieste ruda sa apropiata, Eudontomyzon mariae, care creste la dimensiuni mai mari decat chiscarul din apele montane.
Descriere
Chiscarul poate fi usor recunoscut dupa corpul lung, cilindric si gura rotunda; cand o tine complet deschisa, este perfect circulara, nefiind prevazuta cu maxilare. La prima vedere se aseamana cu un sarpe.
Spatele chiscarului este gri-albastrui sau gri-brun, partile laterale gri-galbui, iar abdomenul galbui sau de un alb murdar.
Dezvoltare
Lungimea exemplarelor mature este de 20-22 cm, dar poate atinge si 30 cm; are o greutate de 10-25 g, corpul sau fiind de regula de grosimea unui deget.
Biologie
Chiscarul se reproduce in august. Dupa depunerea icrelor, reproducatorii mor. Duce o
viata parazitara pe seama pestilor (mai ales a exemplarelor bolnave) din raurile de
munte. Folosind drept ventuza gura sa circulara, el se lipeste de corpul pestilor,
sugandu-le sangele si celelalte substante nutritive.
Pescuitul Sportiv
Din punct de vedere al pescuitului sportiv, chiscarul prezinta importanta datorita rezistentei sale neobisnuite; traieste inca mult timp dupa ce a fost fixat in carlig ca momeala, atragand prin miscarile sale neantrerupte exemplarele mari de lostrita.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

Sursa:http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-munte/chiscarul-tiparul/

Voblerul Salmo Fatso Crank

Voblerul Salmo Fatso Crank

Aparut ca o completare a mult mai cunoscutului Fatso, a reusit in scurt timp sa se claseze in varful clasei. Miscarea oscilanta stanga-dreapta (side-to-side) va selecta doar exemplarele mari de stiuca, salau si somn. Astfel, Fatso Crank este tot ce se astepta de la Salmo.
Poate fi folosit atat pentru pescuitul “la trena”, cat si pentru spinning/casting. Acest crankbait este disponibil intr-o singura varianta (floating), doua marimi (10 si 14cm) si sapte culori.
Cu toate ca este o naluca ce evolueaza in stratul superficial al apei, se descurca la fel de bine si la adancimi de pana la 3m sau chiar mai mari (in cazul unui pescuit “la trena” se pot adauga greutati suplimentare, la o distanta de 1-1,5m in fata lui, in functie de adancimea urmarita).
Cand este utilizat la spinning/casting coboara numai 0,5m, ceea ce-l recomanda ca alegerea perfecta pentru pescuirea in ape putin adanci sau cu vegetatie submersa abundenta.
Cand naluca este recuperata tinand varful lansetei in sus, naluca va evolua chiar sub filmul apei. Naluca poate fi animata prin miscari scurte si bruste ale varfului lansetei. Astfel, naluca se va comporta exact ca un peste ranit si va atrage atentia rapitorilor. O miscare brusca atunci cand varful lansetei este indreptat in jos, va imprima nalucii o scufundare rapida. Daca vom astepta suficient, naluca va aparea la suprafata apei, producand un mic val. Acesta este momentul atacului. Este folosit cu succes vara la pescuitul somnului, stiut fiind faptul ca in anotimpul cald acestia-si cauta hrana aproape de suprafata apei.
Este recomandata folosirea unei lansete rigide, cu lungimi cuprinse intre 2,1 si 2,4m, care va fi completata cu un multiplicator si un fir impletit rezistent.
Sursa:”pescarulhoinar.com”

Porcusorul de vad

PORCUSORUL DE VAD (Gobio uranoscopus)

Raspandire
Aceasta specie traieste in partea orientala a bazinului hidrografic al Dunarii, in tara noastra se intalneste in zonele de deal si de munte ale tuturor raurilor mai mari care izvorasc de la munte. Astfel, porcusorul de vad apare in Somes, Viseu, in Crisuri, Mures, Timis, Tarnava Mare, Tarnava Mica, Olt, Cormos, Cibin, Hartibaciu, Jiu, Arges, Dambovita, Moldova, Moldovita, Bistrita Moldoveneasca, Trotus, Iza, Vedea etc.
Descriere
Corpul pestelui este alungit, cilindric, comprimat foarte usor lateral numai in zona pedunculului caudal. Ochii sunt orientati mai mult in sus. Gura este asemanatoare cu a celorlalte specii ale genului. Pieptul si istmul sunt complet acoperite cu solzi.
Dorsala este cenusiu-verzuie sau bruna, batand in roscat, iar ventrala este alb-galbuie. In spatele dorsalei se vad 2-3 pete negricioase, evidente, in timp ce pe laturile pestelui se disting 7-10 pete mari, rotunde. Pe solzii liniei laterale se afla doua pete mici, negre.
Dezvoltare
Este un peste de talie mica, cu un ritm de crestere lent. Atinge si 12 cm lungime, dar in mod obisnuit nu depaseste 9-10 cm. In primul an de viata creste pana la 2,5-4 cm lungime, iar in al doilea ajunge abia la 5-6 cm.
Biologie
Porcusorul de vad traieste in raurile mari de munte, localizandu-se in repezisuri, unde fundul apei este acoperit cu pietre si bolovani. De multe ori traieste in compania scobarului. Evita malurile abrupte, zonele cu radacini, fundul malos. Acest peste traieste mai mult solitar. Se intretine in zona adanca a apei, in apropierea fundului, cu capul indreptat contra curentului, asteptand hrana adusa de rau, hrana care consta din larve de insecte reofile, viermi, mici crustacee, bioderma, resturi vegetale, detritus organic. Se reproduce in perioada mai-iulie, depunand 600-1000 boabe de icre pe pietre sau pietris.
Pescuitul Sportiv
Localnicii il prind cu furculite, carlige mici, folosind ca nada viermii si lacustele mici. Exemplarele mici constituie hrana pastravului si a altor pesti rapitori.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

Sursa:http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-munte/porcusorul-de-vad/

Aventura pescareasca pe raul Mures la inceput de august

Aventura pescareasca pe raul Mures la inceput de august

Inceput de august.Buletinul meteo ma informeaza ca vremea va fi frumoasa ,numai buna de pescuit.Adica vreau sa zic ca a trecut canicula care timp de o saptamana a incins orasul.Mi-am pregatit betele si monturile ,mi-am luat momelile(lipitori,rama neagra,rama rosie,viermusi,turtoi) si am plecat de dimineta -05.00-la pescuit pe raul Mures,undeva la 3km de orasul Deva .La ora 06.00 eram deja cu betele in apa.Muresul limpede numai bun de pescuit.In locul de pescuit apa este destul de adanca ,undeva la 7m,aici facand cu o saptamana in urma o captura-un somotel de 0,5kg-Exista insa si un neajuns ,malul este inalt,ingreunand scoaterea pestelui prins.Dimineata pe racoare am avut cateva trasaturi timide.Am reusit sa prind un pui de mreana (350g)
Vremea a inceput sa se incalzeasca si pestii au intrat in amorteala.Am pregatit un bat pentru pluta si cu vermisori am reust sa prind ceva albitura(obleti,porcusori)Spre seara cand vremea sa mai racorit am mai avut cateva trasaturi insa nu am prins nimic.Aventura la pescuit a fost nemaipomenita ,locul de pescuit a avut umbra ceea ce a facut sa stau relativ confortantabil.Spre seara mi-am strans betele si am purces spre casa cu satisfactia prinderii unei mrene.

1 august 2013
George "six-ray"ACIN

Voblerul Salmo Slider

Voblerul Salmo Slider

Aceasta naluca se remarca usor din marea familie Salmo Lures prin design-ul special conceput pentru capturarea rapitorilor de talie mare si prin lipsa barbetei. Prin miscarile laterale ample, de aproape 90 grade, va atrage si cel mai mofturos rapitor.
Datorita eficientei, multi pescari de rapitor au afirmat ca aceasta naluca se comporta exemplar indiferent de metoda de pescuit folosita, chiar daca este vorba despre pescuitul la “trena” sau de spinning/casting. Este prezenta in trei marimi (7, 10 si 12cm), 18 culori si 2 versiuni (floating si sinking). Datorita greutatii destul de mari (17 – 70g) poate fi lansata la distante impresionante cu usurinta.
Modelele floating se folosesc in special pentru zonele pline de vegetatie, evoluand chiar sub filmul apei sau scufundandu-se doar intre 0,5 si 1m.
Modelele sinking evolueaza de la 1 la maxim 2m adancime. Nalucile de 7cm sunt recomandate in pescuirea bibanilor si salailor, pe cand cele de 10 si 12cm sunt excelente pentru stiuci si somni mari.
Evolutia optima a acestei naluci este produsa si controlata prin miscari ferme ale varfului lansetei in jos. Aceste miscari energice vor imprima nalucii miscari laterale, stanga – dreapta, in unghiuri de pana la 90 de grade, irezistibile pentru orice rapitor. In momentul recuperarii, Slider va evolua in lateral, in unghiuri perfect simetrice cu firul. Este foarte important ca firul sa fie in permanenta tensionat, pentru a permite o intepare ferma in momentul in care pestele ataca naluca. In cazul unor ape reci, cu temperaturi intre 2 si 5 grade Celsius, naluca va trebui recuperata incet, cu pauze de pana la 3 secunde intre miscarile lansetei (stanga – pauza de 3 sec. – dreapta – pausa de 3sec., etc.). In cazul unor ape mai calde recuperarea va fi mult mai rapida, iar miscarile lansetei mult mai energice.
Se foloseste cu succes si in pescuitul la trena, in lacurile adanci, la aproximativ 30 de metri in urma barcii, tinand permanent lanseta in mana si intepand fals la intervale de cateva secunde, in functie de viteza de deplasare a barcii.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Zglavoaca

ZGLAVOACA (Cottus gobio)

Raspandire
Zglavoaca face parte din familia percidelor, a carei membru este si bibanul. Este un peste foarte raspandit, putand fi gasit in aproape toate raurile montane din Europa, ca si la noi, unde traieste in compania pastravului indigen.
Descriere
Este un peste usor de recunoscut dupa cele doua inotatoare dorsale una mai mare decat cealalta legate intre ele de o pielita subtire (o caracteristica a tuturor speciilor din familia percidelor). Inotatoarea ventrala este situata intre cele doua aripioare pectorale. Corpul, fara solzi, este aproape cilindric in portiunea de mijloc si usor plat lateral, in vecinatatea caudalei. Are un cap mare si lat, care aminteste de cel al broastei. Ochii privesc in sus. Gura larga este situata in varful botului.
Coloritul zglavoacei variaza mult in functie de mediul in care traieste exemplarul respectiv. Spatele pestelui este cafeniu, marmorat cu o puzderie de pete, uneori de nuanta rosiatica, alteori de un gri intunecat. Partea abdominala este alb-galbuie sau alb-cenusie. Pe jumatatea posterioara a pestelui se disting 3-4 dungi transversale, dispuse vertical, inotatoarele dorsale si pectorale sunt prevazute de asemenea cu pete cafenii, nu insa si cele ventrale.
Dezvoltare
In medie, zglavoaca creste pana la lungimea de 6-10 cm, ajungand rareori la 12-13 cm.
Biologie
Puietul inoata si in grupuri, insa exemplarele mature traiesc singure, stand ascunse, lipite parca de albia raului. Din cauza coloritului, se poate ascunde foarte bine si este greu de observat, semanand mai mult cu o piatra de forma lunguiata. Daca este speriat, sare brusc din ascunzis, inotand repede dintr-un loc in altul.
Hrana acestui pestisor se limiteaza de obicei la ceea ce aduce spre el curentul apei. In timpul zilei nu se prea misca, fiind un peste fricos. Meniul consta din insecte si larvele acestora, alte vietuitoare mici, precum si icrele si puietul foarte tanar ale altor pesti, provocand astfel pagube in randurile speciilor mai valoroase; dar nu cruta nici propriile icre sau alevini.
Zglavoaca atinge maturitatea sexuala in cel de-al doilea an al vietii. Perioada de depunere a icrelor corespunde cu lunile februarie-martie. Femela depune circa 100- 300 de boabe de icre, cu un diametru de 2,5 mm, sub pietre sau printre pietre.
Carnea sa este gustoasa, pe plan local se consuma in mod regulat. Se prinde in multe locuri cu o furculita fixata in capatul unui bat, pe post de harpon.
In unele rauri montane din Maramures si Moldova poate fi intalnita o ruda apropiata a zglavoacei (Cottus poecilopus), cu un colorit mai bogat, inotatoarele ventrale ale acesteia, mai lungi, intinzandu-se pana la orificiul anal, sunt impodobite cu 5-15 dungi maronii. Exista insa si unele exemplare lipsite de aceste dungi. Marimea, modul de viata si de reproducere sunt identice cu ale zglavoacei.
Pescuitul Sportiv
Localnicii il prind asa cum aratam mai sus cu o furculita in capatul unui bat, pe post de harpon.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

Sursa:http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-munte/zvarloaga/

Voblerul Salmo Pike

Voblerul Salmo Pike

Cercetarile asupra modului de hranire al stiucii au aratat ca la aceasta specie canibalismul este foarte popular si chiar si atunci cand nu se hraneste o stiuca isi apara teritoriul iar orice intrus este atacat fulgerator. Acestea au stat la baza ideei de a crea acest vobler – imitatia perfecta a unei marlite. Multe stiuci -trofeu au fost prinse cu acest vobler in intreaga lume. In polonia la numai un an dupa lansarea pe piata a fost declarata “Naluca nr 1 Pentru Pescuitul Stiucilor”.
In prezent familia Pike include voblere de 3 marimi – 9, 11 si 16 cm. Junioarea familiei Pike – 9cm – se fabrica in variantele shallow (F) si super deep runner (SDR), a doua ca marime – 11 cm – se fabrica variantele shallow (F) si deep runner (DR) . In plus ambele variante de 11 cm sunt disponibile si in varianta Jointed (articulate), aceste asunt Pike 11 JF si Pike 11 JDR. Toate modelele mentionate mai sus sunt disponibile in coloratia naturala a stiucii (PE).
Modelul Pike 16 in variantele plutitor si scufundator (cu barbeta metalica). Acest model si-a castigat singur un mare numar de fani in special in Anglia, Irlanda, Canada si SUA. La pescuitul stiucilor in aceste tari cel mai important lucru este sa gasesti o cale de a captura numai cele mai mari trofee. Pike 16 ofera aceasta oportunitate. Toate modelele plutitoare din aceasta familie sunt excelente pentru pescuitul in stratul de suprafata al apei, in lacurile putin adanci sau invadate de vegetatie, la adancimi de la 0,5 m (Pike 9F, Pike 11 F) pana la 3-4 m (Pike 9SDR, Pike 16F).
Varianta scufundatoare al Pike 16 este ideala pentru pescuitul la trena in lacurile adanci, nu numai la stiuca dar si la exemplare capitale de salau sau pastrav de lac.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Considerente despre pescuit in situatii limita

Considerente despre pescuitul rudimentar in supravietuire

O undiţă poate fi improvizată destul de uşor: sfoara – din fire scoase dintr-o ţesătură, o haină sau o cârpă; cârligul – dintr-un ac îndoit (deşi ar fi mult mai bun un cârlig adevărat) ş.a.m.d.
Cârligul mai poate fi făcut şi din os, sârmă sau lemn. Pentru a evita muşcarea sau ruperea sforii, cârligul va fi legat de sfoară prin intermediul unei sârme subţiri. Încearcă cu diferite momeli: râme, viermi, fluturi, lăcuste, came crudă, pâine, mămăligă, pene, plastic, măruntaie de peşte, cârpă colorată sau metal strălucitor.
Smuceşte în sus şi în jos prin apă momeala mai grea, din metal, pentru a atrage peştii (cârligul şi momeala trebuie să fie suficient de grele ca să se scufunde repede).
Se mai poate pescui şi cu priponul, în care scop se foloseşte un fir de cordelină lung de 2-3 m, ancorată de un pom, şi un fir de nylon cu 10-15 cârlige, pe care se prinde momeala. Cârligele se aruncă în apă seara şi se scot dimineaţa.
În zilele călduroase se poate pescui cu mâna şi coşul. În zilele geroase, când apa îngheaţă, se poate pescui la copcă.
Un alt procedeu constă în schimbarea cursului unui pârâu (pârâiaş) pe o altă albie, timp de 3-4 ore. După scurgerea şi secarea apei, peştele rămas în băltoace se prinde cu mâna.
O undiţă legată de un zmeu va putea ajunge departe deasupra apei – mărind şansele de succes. Sfoara undiţei va fi legată de sfoara zmeului astfel încât să se poată desprinde uşor, fără a trage şi a scufunda zmeul. De exemplu cu un ac îndoit, într-un singur loc, astfel încât smucitura produsă de muşcătura peştelui să provoace desprinderea. Sau, prinderea celor două sfori va fi făcută astfel încât desprinderea de pe mal să poată fi comandată de pescar.
Alte metode de pescuire:
a) Prinde peştele cu mâna goală, căutându-1 sau zgândărindu-1 sub pietre. Nu te strădui să-l apuci – bagă mână sub el şi aruncă-1 pe mal. Noaptea, când peştele stă liniştit în locuri cu apă domoală şi mică, se poate pescui cu ajutorul unei furculiţe sau ţepuşe ascuţite, prinsă rigid de un lemn cu lungimea de aprox 60-100 cm, cu grosimea de 3-4 cm. Atrage peştele cu lanterna şi înfinge furculiţa în el.
b) Umblă prin apa mică şi loveşte peştele cu băţul, înţeapă-1 cu o suliţă, sau prinde-l în plasă. S-ar putea ca aceste manevre să poată fi executate şi de pe mal.
c) Mână mai întâi peştele spre bălţile învecinate mai puţin adânci, acolo va fi mai uşor de prins. Peştii pot fi împinşi aruncând în apă corali sau crustacei arşi şi pisaţi (adică var), bătând apa cu un băţ etc.
d) Fabrică o plasă din orice sfoară sau sârmă ai la îndemnă. Din pânză se poate face o plasă, tocmai bună pentru creveţi. O bucată de plasă cu forma aproxi-mativ dreptunghiulară poate fi întinsă de-a latul râului între doi oameni – care merg repede prin râu, ridicând totodată pietrele de la fund şi săltând des plasa afară din apă, aproape de fiecare dată cu ceva pradă prinsă.

Carlige rudimentare confectionate manual

Carlige improvizate

Pescuit improvizat in situatii de supravietuire

PESCUIT IMPROVIZAT IN SITUATII DE SUPRAVIETUIRE

*Cel mai bun mijloc de pescuit este (daca se dispune de aceasta) plasa sau navodul
*Undita improvizata se foloseste in locuri unde apa are adancime mai mare si sta linistita
*Priponul se poate improviza dintr-un fir de sfoara sintetica (nylon) lung de 3-4 m si un fir de nylon pe care se leaga 10-15 carlige si momeala.Se arunca priponul seara in apa si se scoate dimineata.Se poate ancora de un pom sau de un tarus adanc infipt in pamant
*Ca momeala se pot folosi :rame,viermi,carne cruda,bucati de peste ,pesti sau broaste mici,lacuste,fluturi,paine sau mamaliga.
*Carligele se pot improviza din sarma,cuie, ace,os,lemn,spini

Voblerul Salmo Roach

Voblerul Salmo Roach

Roach este imitatia babustii – cea mai raspandita prada pentru rapitorii nostrii din apele colinare si de campie (stiuca, salau, biban). Acest vobler este oferit intr-o singura marime – 9 cm – si in doua variante plutitoare: shallow (F), pentru ape cu adancimi intre 0,5 – 2 m si deep runner (DR), pentru ape cu adancimi intre 0,5 – 4 m.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Bibanul

BIBANUL (Perca fluviatilis)

Raspandire
Pe langa celalalt reprezentant al percidelor salaul, bibanul este pestele cel mai raspandit al genului, putand fi intalnit in toate apele curgatoare din tara noastra, incepand cu zona scobarului, aparand chiar si in unele ape usor saline.
Bibanul este foarte raspandit in emisfera nordica, gasindu-se pretutindeni in Europa, exceptand Anglia, Peninsula Iberica, Italia centrala si sudica, partea sud-vestica a Peninsulei Balcanice si Crimeii, precum si Peninsula Pelopones.
Descriere
Corpul bibanului este robust si indesat, are o forma frumoasa, in partea anterioara este mai lat si mai inalt, iar in jumatatea posterioara usor turtit lateral. Toata suprafata corpului este acoperita cu solzi marunti si aspri, bine implantati in tegument. Din aceasta pricina se curata destul de greu, adesea cu piele cu tot. Capul are o forma oarecum conica, cu o gura relativ mare. Ambele maxilare sant prevazute cu dinti marunti si ascutiti, dispusi ca o perie. Placile care acopera operculele se termina printr-o teapa. Liniile laterale insotesc curbele corpului.
Inotatoarele dorsale sunt despartite intre ele de o pielita nu prea lata, inotatoarea dorsala anterioara este prevazuta cu radii tepoase tari, cu care bibanul se apara la nevoie. Odata scos din apa, pestele isi intinde tepii din aceasta inotatoare si, daca nu este precaut, pescarul se poate rani intepaturi dureroase care sangereaza , inotatoarea dorsala posterioara are radii mai moi.
Coloritul bibanului este viu, atragator. Capul este negru, de asemenea si spatele, care poate fi insa si cenusiu-inchis, cu desene marmorate si reflexe metalice. Uneori culoarea spatelui capata o nuanta de verde. Partile laterale sunt verde-oliv auriu, uneori verzi-galbui. Flancurile sunt brazdate transversal de 5-9 dungi mai intunecate. Burta este gri-plumburie sau galbui-albicioasa. La baza inotatoarei dorsale anterioare se distinge o pata rotunda, de culoare inchisa, foarte vizibila. Marginile celor doua inotatoare au o culoare negricioasa, inotatoarele ventrale si anale sunt rosiatice. In perioada de reproducere, coloritul inotatoarelor devine si mai intens.
Dezvoltare
Bibanul este un peste mancacios, cu o pofta extrem de mare, si cu toate acestea creste relativ lent. Lungimea medie in apele noastre este de 30-35 cm, iar greutatea medie de 300-500 g. Ajunge destul de rar la 50-60 cm, respectiv 2-5 kg. In lacul Siutghiol s-au prins si exemplare de 5 kg, desi astfel de capturi sunt foarte rare, aproximativ o data intr-un deceniu.
Biologie
In afara de apele montane, bibanul poate fi intalnit in toate raurile, incepand de la zona scobarului in jos. Prefera raurile cu cursul linistit si cu portiuni mai adanci, cu apele limpezi, in lacuri, balti, iazuri si in apele statatoare sau cu cursul foarte lent, se gaseste in preajma papurei sau a stufului, alegandu-si mai ales locurile unde albia este acoperita cu materiale tari. In rauri, de asemenea prefera locurile unde fundul este acoperit cu pietris sau nisip, deci tot materiale tari. Ii plac locurile unde raurile primesc afluenti, unde curentii ii aduc hrana in cantitati imbelsugate. Si bibanul se complace in zonele de linga diferitele constructii din apa picioare de pod, trunchiuri sau radacini de copaci cufundate in apa , in adanciturile din malurile spalate de ape, unde se poate ascunde pentru a sta la panda. Se gaseste si sub diferite pontoane, ambarcatiuni ancorate barci, plute, bacuri, pontoane etc. , intrucat in jurul acestora se formeaza mici vartejuri care atrag pestisorii cu care se hraneste, in locurile unde apele mai repezi se intalnesc cu altele mai lente, exista de asemenea hrana din belsug, deci bibanul cauta aceste locuri cu aceeasi predilectie. De regula, el poate fi gasit in vecinatatea albiei si nu prea paraseste locul pe care si l-a ales. Poate inota extrem de rapid, dar inotul sau este sacadat. La nevoie, isi urmareste prada pana cand o ajunge din urma si o mananca. Dintii puternici din gura cu deschizatura mare il ajuta sa nu mai scape prada odata ce a prins-o.
Bibanii mai tineri, de obicei de aceeasi varsta traiesc in general in grupuri. Exemplarele mai in varsta duc o viata solitara. Bibanul vaneaza ziua, hranindu-se cu o pofta nesatioasa. Pe timp de vara sta la panda mai ales dimineata si dupa amiaza, odihnindu-se la umbra in orele cu arsita de la amiaza. In timpul noptii se odihneste plutind in nemiscare la locul sau de ascunzis, renuntand la aceasta odihna numai in cazuri foarte rare, cand prada i se iveste “pe tava”.
Bibanul este foarte mancacios, atacand toate vietuitoarele comestibile pentru el. Pofta sa este constanta, inclusiv iarna. Consuma chiar si pesti de marime egala cu el, raci, scoici, rame, insecte, larve de insecte, precum si broastele ce inoata la suprafata apei. Fiind un mare consumator de icre, bibanul dauneaza celorlalte specii valoroase de pesti, in locurile unde populatia de biban este in crestere, numarul celorlalte specii valoroase se afla de obicei in scadere. Hrana sa preferata o constituie pestii. Bineinteles ca bibanul devine peste rapitor numai dupa ce atinge o anumita varsta 6-8 luni . Ca puiet, el se hraneste cu organismele planctonice din apa sau cu materii organice de pe fundul raului. Bibanul mananca plevusti, obleti, care se apara de atacurile lui prin salturi deasupra apei isi urmareste prada pana la suprafata, dar nu sare niciodata din apa dupa ea , fenomenul de canibalism nu-i este strain, el consumand-usi chiar propria progenitura. Este atat de lacom, incit in stomacul sau se pot vedea adesea chiar 6-7 bucati de obleti digerati pe jumatate, in timp ce il tine in gura pe cel de-al 8-lea. Pofta de mancare excesiva a bibanului este cunoscuta pescarilor experimentati, care stiu sa obtina maximum de folos de pe urma acestei caracteristici.
Bibanul este un peste foarte prolific, care ajunge la maturitatea sexuala, de obicei, in cel de-al treilea an al vietii. Foarte rar, el este capabil de a se reproduce si la 2 ani in locurile unde exista hrana din abundenta . Depunerea icrelor are loc atunci cand apa atinge temperatura de 10-12°C, adica in luna martie sau pe la inceputul lui aprilie. Icrele sunt depuse in siruri mucoase, avand aspect de colier. Un astfel de colier de icre este lung de 1-2 m si lat de 2-2,5 cm, iar bibanul il fixeaza din instinct pe plantele ce cresc pe fundul apei. Adesea isi depune icrele si in apropierea malului, printre pietrele ce se gasesc in aceste portiuni. Femelele depun peste 300.000 – 500.000 boabe de icre, in primele ore ale diminetii. Puietul de biban de o vara, strans in grupuri, se retrage odata cu venirea zilelor geroase de iarna in portiunile mai adanci ale apei, unde ierneaza, hranindu-se foarte putin. Primavara insa se hranesc din abundenta, ceea ce se poate observa, avand in vedere dimensiunile puietului de doua veri. Acest lucru este deosebit de evident in unele ape nord si est-europene, unde, la varsta de 3-4 ani, bibanii ating de regula chiar greutatea de peste 2 kg. In apele din tara noastra, desi consuma foarte mult peste, ritmul de crestere al bibanului este mai lent.
Pescuitul Sportiv
Pescuitul bibanului ofera mari satisfactii iarna, dar si pe timp de vara, mai ales cand caldura este excesiva si cand alte specii nu musca deloc. Pescuitul bibanului se bazeaza pe proverbiala lui foame. Dat fiind ca sta de regula la panda in portiunile mai linistite ale raurilor, in vecinatatea imediata a albiei, metoda de pescuit cu plumbul pe fund este cea mai recomandata, in lacuri, balti sau unde exista vegetatie abundenta papura, stuf etc. , este mai recomandata undita cu pluta.
Bibanul poate fi pescuit in tot cursul anului, dar rezultatele cele mai bune se obtin incepand din lunile de toamna si pana in primavara, cand se poate utiliza atat metoda cu voblerul, cat si cu lingura. Primavara si toamna este eficienta si metoda “pater noster”, care consta din cufundarea si ridicarea momelii vii din apa si schimbarea permanenta a locului de pe mal, in cautarea bibanului.
Ca nada se pot utiliza si rime sau bucati de peste, precum si insecte si pestisori mici vii. Daca grupul numeros de bibani a parasit locul unde pescuim, putem detecta noul loc unde s-a stabilit cu ajutorul “pestelui-Iuda”. Acesta este tot un biban, dintre cei prinsi in prealabil, in gura caruia se fixeaza o bucata de ata. La capatul acesteia se leaga o bucata de pluta sau orice bucata de materie vegetala mai usoara decat apa, care pluteate la suprafata. Astfel “echipat”, bibanul este repus in libertate. El va urma fara gres grupul de bibani si se va opri neandoielnic exact in locul unde se afla grupul. Este deosebit de important ca pluta legata de peste sa fie foarte vizibila, altfel nu poate fi urmarit si, implicit, nu poate fi reperat locul unde s-a stabilit grupul de bibani.
Pestisorul utilizat ca nada nu mai lung de 5 cm se infige pe carlig prin orificiul nazal si prin gura, sau sub pielea pestisorului, pe partea dorsala, aproape de regiunea cozii, ingrijindu-ne sa nu-i ranim coloana vertebrala, pentru a-l mentine cat mai mult timp viu. Pluta trebuie reglata în asa fel incat carligul sa pluteasca la 20-30 cm de fundul apei. Varga mai putin sensibila, trebuie sa aiba 2,2- 2,8 m.
In cazul folosirii rimei, trebuie intepat carligul imediat ce am simtit muscatura bibanului, in caz contrar, el inghite adanc carligul nadit, care se recupereaza apoi mai greu din stomacul pestelui. Cand se intrebuinteaza pestisor ca momeala, sunt necesare cateva clipe de ragaz dupa muscatura bibanului si abia dupa aceea se inteapa carligul, pentru ca bibanul are obiceiul sa tina mai intai pestisorul in gura inainte de a-l inghitii. Graba in acest caz se poate solda cu smulgerea carligului nadit, pe care pestele l-a si apucat si totodata cu pierderea capturii. In apele mai adinci se obtin bune rezultate prin aplicarea metodei cu plumbul pe fund. Plumbul, de dimensiunea unui bob de mazare, se fixeaza Ia 15-20 cm mai jos de carlig.
In cazul folosirii lingurii, firul nu trebuie sa fie mai gros de 0,20-0,26. Bibanul ataca lingura din spate, moment in care toate cele trei ascutisuri ale carligului triplu se implanteaza adanc in cavitatea bucala a pestelui, captura fiind sigura.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

Sursa:http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-ses/bibanul/

Voblerul Salmo Perch

Voblerul Salmo Perch

Dupa cum spune si numele imita bibanul, un peste foarte comun in apele colinare si de campie, una din speciile preferate ale rapitorilor din aceaste zone, in special ale stiucii si salaului.
Este fabricat in doua dimensiuni – 8 si 12 cm . Bibanul mic este disponibil numai in varianta plutitor dar in trei variante de actiune – shallow (F), pentru ape mici, deep runner (DR) si super deep runner (SDR) pentru ape adanci foarte adanci, aceasta plaja de actiuni permite pescuitul in ape de la 0,5 m pana la peste 5 m adancime. Toate aceste variante sunt disponibile in 8 culori.
Perch 8 SDR este un vobler excelent pentru trena, cu un fir textil de 0,14, trenat la cca 30 m in urma barcii se scufunda la aprox 6 m adancime.
Cel mai mare vobler din familia Perch – 12 cm – este disponibil in variantele plutitor, cu barbeta din plastic si scufundator, cu barbeta metalica. Ambele sunt modele excelente pentru pescuitul la spinning sau trena al stiucilor capitale.                                                                                    

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Bibanul soare

BIBANUL SOARE (Lepomis gibbosus)

Raspandire
Bibanul-soare a fost adus in Europa din America de Nord la sfarsitul secolualui XVIII; in anii care au trecut de atunci, el s-a raspandit larg pe continentul european, astfel ca azi poate fi intalnit aproape pretutindeni, incepand de la Oceanul Atlantic si pana in Delta Dunarii. In tara noastra poate fi gasit in baltile de revarsare ale Dunarii, in sistemul lagunar Razelm-Sinoe din Delta, in unele lacuri cu apa dulce din apropierea litoralului, in raurile Timis, Bega, Crisuri, Cerna, Arges, Dambovita, Ialomita, Barlad, Siret, pe cursul inferior al Prutului, precum si in multe lacuri dulci din interiorul tarii si in unele iazuri si helesteie, unde este o specie nedorita.
Descriere
Corpul bibanului-soare este inalt, puternic, comprimat lateral, acoperit cu solzi mari, relativ tari si aspri. Gura mica, terminata in “cioc”, este taiata oblic in sus. Intre cele doua inotatoare dorsale nu exista membrana despartitoare, ceea ce face sa para ca este una singura, inotatoarea anterioara are 10-12 radii osoase terminate cu tepi, pe cand cea posterioara, mai lata decat prima, nu are radii tepoase, inotatoarea ventrala este prevazuta cu o teapa, in timp ce aceea de sub coada are trei. Caudala este rotunjita.
Bibanul-soare are un colorit foarte frumos, motiv pentru care este apreciat si de acvaristi. Spatele sau este verde-oliv, impodobit cu pete brune si albastre, uneori liliachii, iar burta este argintie. Pe partile laterale are pete portocalii. Sub fiecare ochi se intinde cate o dunga auriu-albastruie. Pe membrana care constituie o auxiliara a operculului la masculii de biban-soare se distinge cate o pata neagra si una rosie. Exemplarele tinere sunt “impodobite” cu desene asemanatoare cu ale tigrilor, inotatoarele dorsale si caudala sunt cenusii, fond pe care se disting 3-4 siruri formate din puncte mai intunecate. Restul inotatoarelor sunt galbui.
Dezvoltare
De regula, bibanul-soare creste pana la lungimi de 12-15 cm, exemplarele de 20 cm fiind destul de rare.
Biologie
Traieste in baltie de revarsare si in lacurile cu fundul malos, unde exista o vegetatie submersa abundenta, dar poate fi intalnit si in bratele moarte ale raurilor sau in portiunile mai linistite ale apelor curgatoare. Si aici, ca si in lacuri, bibanul-soare trebuie cautat in locurile unde apa, fiind expusa soarelui, este mai calda decat in alte portiuni. Pestele evita locurile mai adinci, unde razele solare nu pot patrunde si ca urmare, apa este mai rece.
Bibanul-soare isi cauta hrana pe fundul apei, hranindu-se cu icre de peste, insecte si larve de insecte, raci minusculi, viermi, rame, devorand in acelasi timp alevinii altor specii de pesti. Fiind consumator de icre si puiet de peste, bibanul-soare poate fi considerat o specie daunatoare. Nu este tolerat in crescatoriile de crap.
Acest peste atinge maturitatea sexuala la varsta de 2 ani. Reproducerea are loc în perioada mai-iunie, dar uneori chiar si in august. Este o specie deosebit de prolifica. Numarul mare de icre pe care le depune sunt asezate in cuiburi amenajate pe fundul apei, cuiburi pazite apoi cu strasnicie de masculi, invelisul gelatinos al icrelor face ca acestea sa se lipeasca de fundul apei.
Pescuitul Sportiv
Pescarii sportivi prind bibanul-soare mai ales pentru a-l utiliza apoi ca nada vie. Captura bibanului-soare intr-un loc este o garantie ca in aceeasi zona mai exista si altii; metodele de pescuit sunt identice cu cele folosite la exemplarele mai mici de biban.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

Sursa:http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-ses/bibanul-soare/

Voblerul Salmo Sting

Voblerul Salmo Sting

Aceasta este o noua familie de voblere cu forma eleganta si miscare usoara din coada. Se fabrica in 3 marimi – 6, 9 si 12 cm – si o plaja de grautati intre 3,5 si 18 g, in variantele plutitor si scufundator. Toate voblerele din familia Sting sunt disponibile in 8 culori si sunt echipate cu ancore VMC Perma Steel (rezistente la apa sarata) . Voblerele Sting sunt destinate tuturor rapitorilor dar in special salaului, avatului si pastravului.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Cosacul cu bot ascutit

COSACUL CU BOTUL ASCUTIT (Abramis ballerus)

Raspandire
Traieste in apele dulci din sudul Finlandei si Suediei, in apele din bazinele Marii Nordului si Marii Baltice, in bazinul nordic al Marii Negre si Caspice, in Dunare se gaseste pe tot cursul fluviului, precum si in partea de aval a raurilor Somes, Mures, Jiu, Olt, Siret si Prut, mai rar in lacul Razelm.
Descriere
Corpul este putin mai alungit decat in cazul altor specii din familia sa. Fruntea este bombata, gura mica, terminala, putin oblica in sus. Botul pestelui este scurt si ascutit. Caudala este adanc scobita, lobul inferior fiind mai lung decat cel superior. Corpul este acoperit cu solzi marunti si subtiri.
Dorsala este albastra, laturile argintii cu reflexe metalice, abdomenul alb fara luciu, inotatoarele perechi sunt galbui, iar cele neperechi cenusii. Toate inotatoarele sunt tivite cu negru.
Dezvoltare
Atinge rar lungimea de 45 cm; in mod obisnuit se pescuiesc exemplare intre 18 si 30 cm, cu o greutate de 300-850 g. Exemplarele mari ating greutatea de 1,5-2 kg, dar in mod cu totul exceptional.
Biologie
Numarul mic al cosacilor cu bot ascutit in apele tarii noastre explica putinele studii existente. Reproducerea acestei specii are loc mai timpuriu decat in cazul restului abrarnidelor. Depune icrele in martie-aprilie, la o temperatura a apei de 10-12°C. Icrele au diametrul de 1,3-1,5 mm si sunt galbui-albicioase. Exemplarele mai mari de o vara mananca zoobentos (larve de insecte acvatice, viermi, crustacee, scoici si melci mici), dar in continuare se hranesc si cu zooplancton, in special cu pureci de apa.
Cosacul cu bot ascutit este un peste care, numeric, se afla in regres in apele tarii noastre.
Pescuitul Sportiv
In unditele pescarilor sportivi apare ocazional, cand acestia dau la platica si caras. Se prinde in apropierea fundului Dunarii sau al altor rauri. Ustensilele si nada sunt asemenea celor utilizate si in cazul platicii. In tarile unde se gaseste din abundenta, cosacul cu botul ascutit este apreciat de unditari.

Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm

Sursa:http://ghidpescuit.ro/specii-de-pesti/din-ape-de-ses/cosacul-cu-bot-ascutit/