Pescuitul la oblete*PESCARUL SINGURATIC
*Foto:Arhiva personala
Obletele (Alburnus alburnus), este un reprezentant de talie mică al familiei ciprinidelor.
Răspândire:
Îl întâlnim în apele curgătoare sau stătătoare din Europa, de la Marea Baltică până în Alpi, Marea Neagră și Caucaz, iar spre Răsărit până la Urali.
În România, se întâlnește mai în toate apele, în Dunăre, cu bălțile ei, cursul inferior al râurilor Siret, Prut, Mureș, Olt, Cibin, Cerna, Vedea, Teleormanul, Ialomița, Argeș etc.
Descriere:
Corpul este acoperit cu solzi mici de culoare argintie care se desprind usor la atingere. Culoarea generală este verde-albastruie pe spate, cu reflexii metalice si argintiu spre burtă.
Dimensiunile obisnuite sunt între 10-15 cm si greutatea de 20-40g.
Pescarii nu ocolesc obletele deoarece se pescuiește ușor (ideal pentru pescarii începatori, copiii) si este foarte apreciat pentru gustul sau.
Habitat și mod de viață:
De obicei trăiesc în bancuri si oferă un spectacol deosebit atunci când sunt vânați de prădători.
Obletele trăieste si se hrăneste în straturile superioare ale apei. Gura sa este adaptată pentru a se hrani la suprafată, mandibula inferioară fiind mai lungă decât cea superioară.
Obletele mușcă nu atat de foame, cât și din curiozitate, sau din spirit de concurentă față de semenii săi.
Sare des după insecte pe care le culege de la suprafata apei.
Reproducere:
În lunile mai – iunie obletele caută bălți sau revărsări ale râurilor unde se reproduce, femela depunând până la 400000 de icre pe vegetatia inundată.
Pescuitul obletelui
Pescarii „seriosi” îl neglijează de cele mai multe ori în căutarea unor pesti mai „valorosi”- crap, caras, somn. Însă atunci Când nimic nu merge, obletele poate salva o partida de pescuit. Si la unele concursuri de pescuit este pestele salvator, putând duce la câstigarea sectiunii „Cel mai mare numar de pesti prinsi”.
Pescuitul obletelui nu este deloc dificil, de multe ori fiind poarta de intrare în pescuit a multor pescari.
– Undita este mică, de 3-4 metri, asa numita cațaveică. Obletele nu este un peste sperios, fiind atras cu o nadire corespunzatoare până aproape de mal.
– Acțiunea undiței trebuie să fie mai degrabă una telescopică decat una de vârf pentru a proteja gura pestelui.
– Deoarece la acest pescuit ținem tot timpul undița în mână și lansăm de nenumarate ori, greutatea acesteia trebuie să sa fe cât mai mică. O vargă de carbon este excelentă, dar si una din fibră de sticlă este o alternativă.
– Firul folosit va fi cat mai subtire, de preferat 0.10mm.
– Lungimea firului va fi cât undita, pentru că la prinderea unui pește, acesta să ajungă prin balans exact în mână.
– Pluta va fi una mică, cam de 2 cm înaltime, cu antena mică (1 cm) sau inexistentă.
– Folosiți când nu bate vantul, o plută fără antenă, echilibrată astfel încât sa aibă deasupra apei doar o parte mică, 0.1-0.5mm. În felul acesta orice trasatură este semnalizată, si nici pestele nu simte vreo rezistentă.
– Pe vânt dimpotrivă, folosiți o plută cu antenă, care să rămână deasupra valurilor.
– Cârligul va fi adaptat dimensiunii obletilor, cu tija subtire, cu spinul cât mai mic pentru a nu rani prea mult viermușul. Numerele 15-20 pot fi cele mai potrivite
Momeala cea mai folosită la pescuitul obletelui este viermusul. Este atât preferat de acesta cât si greu de furat de pe cârlig si rezistent la lansari repetate.
Se mai pot folosi râme mici, libelule, cu inconvenientul că aceste momeli vor trebui înlocuite la 2-3 pesti prinsi.
Nada care se foloseste îndeosebi este în timpul pescuitului poate fi firimituri de pâine, mălai usor umezit, se aruncă cât se poate ține între degete astfel încât să formeze un norișor în jurul plutei.
.jpg)
