Mormasca(Naluca)

Mormâştile(Naluci)

*Foto:Wikimedia Commons

*Pes carul singuratic

Mormâşca este o artificială micuţă care poate evolua în apă pe verticală cu mişcări sacadate, mişcări ce sunt imprimate de pescar, realizate prin dinamizarea vârfului lansetei. În esenţă, mormâşca este un cârlig care are turnat pe tijă un lest de diferite forme, modele şi culori. Se poate pescui fără plută, doar cu mormâşca legată de strună sau la plută cu larve de libelulă sau viermuşi ataşaţi de mormâşcă. Cuvântul „mormâşcă” vine din rusescul „mormâş”, care este echivalentul pentru crustacei de apă dulce, raci mici din genul Gammarus. Astfel, mormâşca nu ar face altceva decât să imite un crustaceu pe substrat, deosebit de atractiv îndeosebi pentru bibanii hrăpăreţi, dar nu de puţine ori chiar pentru ştiuci, şalăi şi uneori chiar şi pentru paşnici, precum roşioara sau babuşca. Am spus că mormâştile pot fi folosite ca atare, însă eficienţa lor creşte odată ce le este ataşat un buchet de viermi sau de larve. Capul mormâştii este găurit pentru prinderea liniei de pescuit, iar acţiunea mormâştii este orizontală. Forma acestor mici năluci, ce variază ca dimensiune între câţiva milimetri şi maximum un centimetru, este extrem de variată. Spre deosebire de dandinete, a căror dimensiune variază, mormâştile rar depăşesc 1 cm.
Culoarea la fel variază şi poate fi adaptată zilelor înnorate sau însorite. La fel ca şi în cazul linguriţelor, există mormâşti alămite, cuprate, argintate, aurite sau nichelate, unele având două feţe, fiind astfel cu mult mai atractive. Există şi mormâşti care sunt vopsite, însă pescarii cu experienţă în acest gen de pescuit le recomandă pe cele cu aspect metalic şi tratate anticoroziune. În ce priveşte greutatea acestor mici năluci, aceasta variază în funcţie de specificul apei pe care pescuim, astfel pentru ape cu curenţi, putem folosi mormâşti ce ajung până la 2,5 grame însă standardul greutăţii se situează undeva pe la 1 gram, deci năluci extrem de uşoare pentru un pescuit de maximă fineţe.
Jucarea unor astfel de năluci se face pe substrat sau în apropierea acestuia, întrucât răcuşorii pe care îi imită, acolo trăiesc, pe substrat nisipos sau prundos, unde se hrănesc cu resturi vegetale – detritus. În cazul în care nu avem mormâşti, putem folosi cu încredere jiguri cu capul colorat, de dimensiuni mici – acestea fiind foarte asemănătoare cu mormâştile. Tot cu acţiune pe verticală sunt şi voblerele Salmo Chubby Darter, despre care am citit pe site-urile de pescuit că sunt imbatabile în pescuitul bibanului, al cleanului şi chiar al ştiucii sau şalăului. Tot secretul ar consta în prezentarea acestor năluci cât mai aproape de substrat, acolo unde le place răpitorilor să pândească pe timpul iernii.

Mormasca SHARK

Dandineta(Naluca )

Dandineta(Naluca )

Foto:Wikimedia Commons

Cand mergem la pescuit, iarna este bine sa nu ne lipseasca din truse celebrele tablite numite dandinete. Dandineta seamana foarte bine cu o lingura oscilanta, spre deosebire de aceasta, dandineta are un carlig fixat direct la un capat. La celalalt capat se leaga firul liniei principale. Varga folosita la pescuitul cu dandineta trebuie sa fie usoara, de preferat este o lanseta finuta cu mulineta si frana reglata bine, pentru a putea da fir si a obosi pestii mai mari. Dandinetele pot fi de diferite forme.Cum pescuim la dandineta ?
Pescuitul la dandineta face pescarul mai activ, acest stil de pescuit seamana foarte mult cu cel de jig-ing, adica vom executa ridicari si coborari usoare si alerte, pe langa obstacolele din apa. Dandineta se poate misca pe verticala sau oblic, executand miscari leganate sau topaitoare. Pescuitul cu dandineta este practicat iarna si primavara, atunci cand pestii rapitori sunt mai activi decat cei pasnici . Pescuitul cu dandineta la copca se face ridicand varful unditei aproximativ 80 - 100 de centimetrii, apoi lasand varful in jos pana pluta atinge apa, repetandu-se des, aceste miscari. Dandineta se foloseste cu succes la pescuitul bibanului, salaului, stiucii.

Dandineta Jacson

Consideratii despre pescuitul in luna Ianuarie

Consideratii despre pescuitul in luna Ianuarie

Pescarul singuratic

Acum peştii paşnici şi răpitori se găsesc la apă adîncă, cu funcţiile vitale reduse la minimum. Indiferent cît de frig ar fi afară să nu uităm că la nivelul fundului apei temperatura este de minim 4 grade (pentru un lac cu cel puţin 2 m adîncime sau chiar mai puţin) datorită anomaliei pe care o prezintă densitatea apei în raport cu temperatura. Totuşi, în zilele însorite sau de moină, pescuitul poate da rezultate atît la copcă cît şi în apă liberă.
Aşa că, iată ce putem pescui în luna ianuarie
- Babuşca, în zilele însorite sau de moină, poate fi pescuită la fundul apei cu rîme mici roşii, viermuşi şi mai ales libelule (viermi roşii de namol);
- Bibanul - la copcă sau în apă liberă poate fi pescuit la peştişor viu sau mort „jucat“, ori dandinetă, lîngă pîlcurile de stuf şi rădăcini. Cu lansetă, pe timp friguros, şansele sînt slabe;
- Carasul - se poate prinde la copcă cu libelule, viermuşi, rîme;
- Cleanul - cade rar, la pîine şi brînză topită, pe fundul apei, în locurile cu curent slab. În lacuri puţin tulburi se pescuieşte cu peştişor viu, sînge închegat, intestin de pasăre, măduvă de vacă;
- Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermuşi, pe fund;
- Obletul - se poate pescui cu destule şanse la libelule, viermuşi între ape (spre fund), în locurile expuse la soare şi adăpostite;
- Porcuşorii (pentru momeli vii) pot fi capturaţi uşor cu rîme mici, pe fund, în rîurile încă libere;
- Scobarul - cade rar (cu excepţia iernilor blînde cînd se pot face partide de pescuit excelente), la cocoloş de pîine, viermuşi, rîme;
- Şalăul - rar la copcă, cu peştişori vii sau dandinetă de formă lunguiată;
- Ştiuca se prinde la copcă, cu pestişor viu, la fund, ori cu dandinetă. În apa liberă la lansetă cu năluci, recuperate foarte încet deasupra fundului şi pe lîngă maluri, insistîndu-se mai mult în acelaşi loc.
La mare pot fi pescuiţi guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rîme.