Pescuitul in apele de ses
Cea mai mare parte a apelor din Romania in care poate fi practicat pescuitul sportiv atat ca lungime, cat si ca suprafata este alcatuita din raurile si lacurile din regiunile de ses. Acestea cuprind in primul rand Dunarea (1072 km), care impreuna cu cele trei brate din Delta: Chilia, Sulina si Sfantu Gheorghe, totalizeaza peste 1500 km. Principalele rauri sunt: Muresul, Oltul, Somesul, Jiul, Siretul, Prutul etc., curg pe cele mai lungi portiuni si se varsa tot in regiunile de ses.
In zonele de ses se afla si majoritatea lacurilor: lagunele cu apa dulce din apropierea litoralului Marii Negre, din care fac parte si lacurile Razelm, Sinoe, Zmeica si Golovita; laculrile de acumulare din sistemele hidroenergetice de la Portile de Fier I si II; lacuri naturale, mai mici sau mai mari (Snagov, Caldarusani, Cernica, etc.), lacurile de acumulare (Varsolt, Surduc, Gilau etc.), balti naturale sau iazuri amenajate, lacuri de acumulare hidroenergetice pe Olt, Bistrita, Cibin etc.
Fiecare dintre tipurile de ape de ses enumerate are conditii hidrologice si hidrobiologice specifice, dispune de o anumita flora si fauna autohtone. Conditiile de mediu, caracteristice diferitelor tipuri de ape de ses, determina calitatea in ceea ce priveste speciile de pesti ce traiesc in aceste ape, dar si cantitatea in cadrul speciilor respective.
Pestele cel mai reprezentativ din portiunile de ses ale raurilor noastre este crapul (Cyprinus carpio), dar pe langa el se afla in numar mare si linul (Tinca tinca), carasul (Carassius auratus), platica (Abramis brama), cosacul cu bot ascutit (Abramis ballerus), cosacul (Abramis sapa), batca (Blicca bjoerkna), babusca (Rutilus rutilus), obletul (Alburnus alburnus), sabita (Pelecus cultratus). Viteza redusa a cursului raurilor din acest zone, precum si cantitatile mari de substante dizolvate in apa creeaza conditii optime pentru dezvoltarea organismelor vegetale (fitoplancton) si animale (zooplancton) care plutesc in rauri sau lacuri si care constituie hrana abundenta atat pentru puietul, cat si pentru exemplarele mature ale speciilor de pesti.
Lacurile, baltile, precum si celelalte tipuri de ape statatoare din regiunile de ses si raurile lent curgatoare, cu multe meandre, sunt marginite de o vegetatie acvatica luxurianta, formata din stuf, papura, pipirig etc. in multe locuri din Delta, aceste plante acopera suprafete intinse. Adancimea apei variaza, speciile mai mici de pesti abunda, motive pentru care si pestii rapitori gasesc aici conditii optime. Principalii reprezentanti ai acestora sunt: stiuca (Esox lucius), somnul (Silurus glanis), salaul (Stizostedion lucioperca), salaul vargat (Stizostedion volgense), bibanul (Perca fluviatilis), avatul (Aspius aspius), ghibortul (Acerina cernita), rasparul (Acerina schraetser), somnul pitic (Ictalurus nebulosus).
In afara de speciile amintite, aceste ape adapostesc inca multe alte specii, de obicei de talie mica si pasnice, care constituie, in parte, hrana pestilor rapitori (stiuca, salaul, somnul etc.). Amintim astfel obletul (Alburnus alburnus), rosioara (Scardinius erythrophthalmus), vaduvita (Leuciscus idus), tiparul (Misgurnus fossilis), plevusca (Leucaspius delineatus), porcusorul (Gobio gobio), tiganusul (Umbra krameri).
Lacurile si baltile de revarsare de-a lungul Dunarii, precum si lacurile din preajma tarmului marii sunt populate de ghidrin (Gasterosteus aculeatus), palamida de balta (Pungitius platygaster), moaca de bradis (Proterorhinus martnoratus), porcusorul de nisip (Gobius kessleri), guvidul de balta (Gobius fluviatilis).
Dintre speciile migratoare de pesti trebuie amintita anghila (Anguilla anguilla), care poate fi pescuita in Dunare si pe cursul inferior al unora dintre afluentii sai.
Cega (Acipenser ruthenus) constituie captura cea mai de pret, mai ales pentru pescarii profesionisti si sportivi de pe Dunare.
In apele de ses se pot pescui si alte specii: unele dintre acestea migreaza din mare si se stabilesc temporar (pentru a se reproduce sau pentru a petrece aici iarna) in Dunare. Astfel de pesti sunt: morunul (Huso huso), viza (Acipenser nudiventris), nisetrul (Acipenser guldenslaedti), pastruga (Acipenser stellatus). Tot pentru a se reproduce scrumbia de Dunare (Alosa pontica) si rizeafca (Alosa caspia nordmani) migreaza primavara, in numar foarte mare din Marea Neagra in Dunare.
Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/La%20pescuit
Solunarul
Orice pescar trebuie sa stie ce este un solunar pentru o partida mai reusita de pescuit. „Solunar” vine din limba latina, fiind compus din cuvintele „so” (soare) si „lunar” (luna). Pestii au tendinta de a se hrani intens la intervale de timp, determinate de influenta soarelui si a lunii asupra pamantului, respectiv fazele lunii.
Din aceasta cauza, in 1926, John Alden Knight, pune bazele teoriei solunarelor, iar mai tarziu, construieste un tabel care pune in evidenta zilele optime in care pestii se hranesc intens.
Folosind acest tabel, reusitele pescaresti pot fi net superioare, bineinteles corelate cu o temperatura potivita a apei si o presiune atmosferica stabila.
Nu uitati solunarul este doar unul dintre factorii care influenteaza o partida pescuit, restul ar fi nivelul apei, vantul, ploaia, norii, directia vantului, presiunea atmosferica. Dintre toti factorii solunarul reprezinta 10%.
Catch & Release
Prinde si elibereaza, este cea mai frumoasa metoda de pescuit sportiv, si ar trebui sa fie agreata de cat mai multi pescari sportivi. Ocrotirea mediului este cel mai important lucru pentru pescari si nu numai. Aceasta metoda, din fericire, a devenit foarte raspandita in randul pescarilor sportivi de la noi, ceea ce nu poate decat sa ne bucure.
Dar sa vedem care sunt etapele unui astfel de pescuit, unde pestele trebuie sa fie tratat cu foarte mare atentie. Pescarul sportiv trebuie sa dea dovada de respect fata de captura sa - pestele, fata de partenerul sau.
Scoaterea pestelui - trebuie sa va asigurati ca minciogul ,salteaua de primire este la indemana nu sa alergati dupa el ca se panicheaza si vine mai greu la mal,tineti batul cu varful in sus la fel si gura pestelui.dupa ce este in minciog lasati-l 2-3 minute sa-si revina pregatindu-va aparatul fotocare sigur este in apropiere.
Asezarea pe salteua de primire - lasati pestele doar cand nu se mai zbate asteptati pana se calmeaza. Trebuie intotdeauna sa aveti apa pentru a uda pestele in momentul asteptarii pentru a fi fotografiat.
Scoaterea carligului - se poate extrage cu degetele dar daca este agatat in interior se poate folosi clestele. Aici trebuie avut grija sa nu ranim pestele invartind forcepsul in gura.
Tratarea pestelui - se examineaza pestele pe ambele parti si trebuie sa tratam orice leziune sau taietura se folosesc spray-uri antiseptice
Cantarirea - cel mai simplu mod si sanatos pentru peste este cantarirea direct din minciog, si mai elegant este sa folositi un sac special pentru cantarire.
Fotografierea - aparatul trebuie sa fie pregatit, se ridica pestele de pe salteaua de primire si se poate fotografia. Aveti grija de multe ori peste va contra si scaparea lui poate fi fatala, decesul poate surven oricand, chiar si dupa eliberare.
Eliberarea pestelui- se pune pestele in apa in pozitie verticala se manevreaza de cateva ori pe directia in fata inapoi pentru a se ventia branhiile. Cand este refacut acesta va pleca .
Nodul Dropper Loop
Un nod care nu trebuie sa-ti lipseasca din trusa de cunostiinte este nodul Dropper, sau blucla simpla de atas. Astfel poti lega mai multe forfacuri pe linia principala, fie pentru monturi simple la stationar, sau poti lega mai multe muste artificiale pentru buldo sau taparina. Unul dintre secretele acestei bucle, este ca taind aproape de nod unul dintre brate, poti lega cu segmentul nou, direct, carligul pentru nada sau musca artificiala.
Alegerea Plutei - Descrierea si Caracteristicile Plutei
Primul si cel mai relevant rol al plutei este cel de semnalizare a muscaturii pestelui. In al doilea rand, pluta este dispozitivul prin care pescarul poate sa dibuiasca topografia fundului apei, viteza curentului sau eventualele obstacole din calea carligului (la pescuitul in apele curgatoare). Si inainte de a aprofunda cele de mai sus, trebuie sa enumeram principalele parti ale unei plute obisnuite. Daca parcurgem de jos in sus componentele din Figura 1, vom observa ochetul sau ochiul prin care trece firul, matisajul, corpul plutei, antena si dopul sau bobita din varful plutei. Unele dintre aceste componente lipsesc, iar in pozitia altora se contopesc (in cazul stick-urilor unde corpul antena sunt unite). Cele mai uzuale componente folosite in confectionarea plutelor sunt lemnul de balsa, penele de paun sau spuma poliuretanica. Corpul plutei se fabrica in asa fel incat sa aibe o forma cat mai alungita iar diametrul antenei sa fie cat mai subtire. Foarte important este ca pluta sa poate fi intotdeauna observata cu usurinta.
Pentru cei mai tineri, aceasta nu este o problema, insa pescarii mai varstnici nu observa cu usurinta muscatura, mai ales daca pescuiesc la o distanta mia mare cu o plut amica. Solutia cea mai viabila este folosirea unei plute cu o bobita de spuma poliuretanica in varf, precum in Figurile 2 si 3. Foarte folositor in acest caz este si coloritul plutei. Daca intr-un mediu cu multa lumina cele mai indicate sunt plutele vopsite in culori vii, pe intuneric se recomnda plutele in care predomina albul. Si pentru a fi si mai vizibile, pe corpul acestora pot fi trasate cateva dungii de culori mai inchise. In pescuitul pe ape linistite sau cu un curs mai slab se folosesc plutele mai subtiri, gen stick (betisor), iar pe ape cu un curs mai rapid sunt indicate plutele cu chila mai bombata intrucat acestea sunt mai putin sensibile la un curent mai puternic. Chiar si adancimea apei in care ne hotaram sa pescuim poate sa influenteze alegerea plutei. In ape mai putin adanci sau in cazurile in care varga este cu celputin un mentru mai lunga decat adancimea apei, se recomanda folosirea modelelor prin care firul culiseaza in doua locuri, ca in Figura 4. In aproprierea trestiilor, in ape adanci la pescuitul crapului se foloseste o pluta culisanta mai robusta, ca in Figura 5. Pe ape curgatoare modelele cele mai utilizate sunt cele mai robuste, care chiar si in conditiile unui curent puternic isi pastreaza pozitia. In ultima perioada, in magazinele de specialitate stau la dispozitia cumparatorului adevarate arsenale de plute de modele si marimi dintre cele mai diferite.
In vremurile mai indepartate la confectionarea plutelor se foloseau niste materiale pe care le amintim doar de dragul celor care isi confectioneaza plute, precum in Figura 7: penele din coada de cocos, fazan sau gasca, primele pentru pescuitul albiturilor: oblete, rosioara, lin, caras, iar cele de dimensiuni mai mare pentru pescuitul crapului. La confectionarea plutelor un rol important la avut lemnul de balsa precum in Figura 9, dar in ultima perioada, cel mai mare aport in confectionarea plutelor la avut plasticul. Pentru speciile de pesti care se tin aproape de suprafata apei (oblete, rosioara, babusca) sunt recomandate modelele "culcate" de dimensiuni mici (3 - 4 cm) realizate dintr-un tub de plastic care se ataseaza de fir in doua locuri cu ajutorul a doua inele de plastic sau cauciuc, exemplu in Figura 11. In caz de urgenta poate fi folosit si un bat de chibrit, insa numai pe o montura foarte fina. pentru ciprinidele care se hranesc "intre ape" sau in aproprierea fundului apei, se folosesc plutele de forma unui con intors, atasat de fir in doua locuri. Pentru o categorie restransa de pescari (cei ce prefara pescuitul platicii la pluta) modelul din Figura 13 este cel mai indicat. Pluta are dimensiuni mai mari, dar este perfecta pentru echilibrarea unei monturi de mare adancime. Bineinteles ca se poate intampla oricand sa avem surpriza unui ciortan, semnalizarea plutei fiind si in acest caz la fel de eficienta. Folosite in exlusivitate la pescuitul crapului pe lacuri, pluta prezentata in Figura 14, se dovedeste a fi foarte folositoare si in conditiile de vand puternic sau in locuri in care curentul apei este mai puternic. Datorita plumbajului greu pe care-l suporta, semnalizeaza muscatura cu intarziere. Tot pentru pescuitul ciprinidelor se foloseste, insa intr-un procentaj tot mai mic si pluta din Figura 15, care chiar daca semnalizeaza perfect muscatura este foarte sensibila la conditiile atmosferice, fara a putea fi folosita in cazul valurilor mari.
Plutele care fac parte din noua generatie sunt cele lestate. Acestea au la baza un plumb care permit lansarea lor la distante considerabile (pana la 50 de metrii in functie de greutate). Montura nu necesita o lestare gradata, fiind suficient un singur plumb (de la 1 - 2 grame) in aproprierea carligului. In pofida distantei considerabile la care pot fi lansate, aceste plute asigura o foarte buna vizibilitate. Aceste modele au fost "botezate" de catre pescarii care folosesc tehnica de competitie, match (cunscuta la noi sub numele de sheffield). In Figura 16 este prezentat modelul Giant Crystal iar in Figura 17 modelul Missile. Pentru pescuitul din aproprierea stufarisului, cea mai buna solutie este folosirea modelului lestat din Figura 18, pe cand pentru un pescuit de finete intre ape se recomanda folosirea modelului din Figura 19.
Sursa:http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit
Nodul Clinch
Simplu si la indemana oricui, ideal pentru legarea vartejurilor, agrafelor si carligelor cu ochet, nodul Clinch se adreseaza atat pescarilor de rapitor cat si celor de crap sau stationar.
Realizare:
1. treceti firul prin anoul vartejului;
2. executati cateva spire;
3. intoarceti firul si introduceti-l prin primul ochet creat;
4. treeceti firul prin bucla mare;
5. umeziti putin cu saliva firul si strangeti nodul.
Pescuit Stationar - Sfaturi in Pescuitul la Pluta
In apele cu multa vegetatie, locurile cercetate frecvent sunt pe langa fultanele de stuf sau cararile din bradis.
Daca suntem deranjati de curenti sau vant, vom efectua aruncari repetate – sursa de zgomot suficienta pentru alungarea pestilor din apropriere, fie pasnici sau rapitori. Pentru pestii pasnici o solutie ar fi metoda “cu trena” precum in Figura 1, in cazul fundului tare, nisipos
Pentru rapitori metoda cu plumbul in fata, direct pe firul principal precum in Figura 2, montura Pater – Noster sau cea cu plumbul inapoia plutei precum in Figura 3. Sunt recomadate aceste metode care au insa o sensibilitate scazuta, lucru nepermis la pescuitul crapului sau salaului.
Linia propusa trebuie sa combine partile pozitive ale acestor monturi pentru a crea o montura cu randament superior. Linia va avea aceeasi grosime pe toata lungimea ei. Diametrul firului se alege in functie de talia si specia pestilor. Plumbul va fi legat cu fir mai subtire, pentru ca, in lupta cu un peste mare, acesta sa cedeze primul in eventualitatea agatarii. Lungimea forfacului se alege in functie de adancimea apei. Fixarea strunei pe firul principal se realizeaza cu ajutorul unui varnish culisant sau al unui vartej.
Acestea vor culisa intre pluta si un stoper fixat la lungimea dorita precum in Figura 4. Lestarea va fi dubla. Plumbul de fund va fi prevazut cu un mic inel de prindere precum in Figura 5. A doua lestare va fi pe firul principal, deasupra carligului si consta intr-o alica, in scopul mentinerii verticalitatii acestuia. Pluta va fi cat mai sensibila iar carligul in functie de marimea si specia pestilor vizati. Linia in ansamblul ei difera dupa pestii cautati: pasnici sau rapitori. Aceasat linie este recomandata a fi utilizata in ape statatoare sau cu un curent foarte slab, iar adancimea apei sa fie medie sau mica. Nu se preteaza la aruncari lungi, existand pericolul incurcarii firelor, in schimb ea este sensibila si permite prospectarea apei, modificarea adancimii facandu-se prin deplasarea strunei pe firul principal prin schimbarea pozitiei stoperului. Acest montaj da rezultate bune cand muscaturile pestelui nu sunt prompte.
Sursa: revista Pescar Modern, nr. 42 din 2000, Doru Filipas
Preluat :http://pasiuneapescuitului.blogspot.ro/search/label/Sfaturi%20Pescuit
Nodul Snood
Nodul Snood este un nod pescaresc foarte rezistent si bun pentru legarea carligelor cu paleta atasata de tija carligului. Nodul este foarte util deoarece pastreaza carligul orientat in lungimea liniei. Pentru a obtine un nod cat mai bun umeziti firul.
Nodul Knotless
Nodul pescaresc Knotless este un nod folosit pentru formarea rigurilor (monturi pentru boiles) ce se foloseste in special la pescuitul crapului. Acest nod s-a dovedit a avea un succes in randul pescarilor mai ales cand vine vorba de legarea firelor textile.
